Lungmetrajul Arsenie. Viața de apoi, road movie documentar scris și
regizat de Alexandru Solomon, inspirat de viața ieromonahului Arsenie Boca și
de cultul din jurul acestuia, a ajuns recent pe marile ecrane din România. Arsenie. Viața de apoi a avut premiera
internațională la Karlovy Vary (pelicula fiind inclusă în competiția Proxima
a celei de-a 57-a ediții a prestigiosului eveniment) și va face parte și din
selecția națională a Astra Film Festival în perioada 15 – 22 octombrie 2023.
Proiectată în mai multe orașe din țară, pelicula a generat controverse și
reacții aprinse. Două instituții publice au refuzat proiecția filmului regizat de
Alexandru Solomon, iar Arhiepiscopia Sibiului a cerut organizatorilor Astra
Film Festival ca proiecţia documentarului să fie interzisă. În replică, organizatorii
Astra Film Festival au răspuns: Filmul
documentar are această calitate unică: aduce în fața publicului probleme și
dezbateri reale ale oamenilor, le expune și le propune spectatorilor să
privească orice subiect din mai multe perspective.
Un film documentar poartă
amprenta valorilor împărtășite de către realizatorii lui și deseori atinge
subiecte foarte sensibile față de care publicul poate să aibă reacții foarte
diferite. Ceea ce e un câștig. Ne dorim cu toții o societate deschisă, cu
oameni liberi din toate punctele de vedere.
Filmul lui
Alexandru Solomon merge pe urmele ieromonahului persecutat de regimul comunist,
Arsenie Boca, într-un pelerinaj pus în scenă. Pelerinii și regizorul refac
presupusele miracole atribuite părintelui, le dezbat și se confesează. Prin
ochii credincioșilor, observați de un regizor sceptic, filmul surprinde cum se
reflectă societatea românească în imaginea acestui om care urmează să fie
canonizat.
Alexandru Solomon: Mi se pare că fenomenul Arsenie Boca spune foarte mult despre felul în care
funcționează în acest moment societatea românească. Este un fenomen, o
construcție care s-a născut sub ochii noștri în ultimii 30 de ani. Și
interesant este că foarte puțini monahi sau sfinți au avut așa o anvergură, o
asemenea popularitate în secolul 21.
Mă refer la acest cult care a luat tot mai
mare amploare după moartea lui Arsenie Boca, în 1989. În această direcție a
mers demersul meu, cum am mai spus, filmul nu este și nu își propune să fie o
biografie.a lui Arsenie Boca chiar dacă reconstituie, câteva momente din viața
lui.
Acesta este și motivul pentru care am apelat la o formulă care este cumva
la marginea ficțiunii, pentru că acest cult reprezintă o suită de straturi de
ficționalizare, de legende, adăugate peste fapte reale. De fapt, nu mai poți
deosebi ce e inventat de ce e fapt istoric. Și m-a interesat și aspectul ăsta
de ficționalizare a unui personaj real și felul în care, până la urmă, legenda
devine mai puternică decât istoria.
Alexandru Solomon consideră că legenda părintelui Arsenie Boca umple,
pentru mulți români, golul lăsat de deziluziile ultimelor decenii. Este, spune
regizorul, un film despre felul în care se oglindește societatea românească în
acest cult, în această construcție a unei figuri foarte populare, care oferă
speranță și alinare în vremurile astea.
Ceea ce am căutat eu
să înțeleg, dincolo de influența Bisericii Ortodoxe în viața noastră, a tuturor,
a fost baza populară a acestui tip de cult, a acestei gândiri, o gândire magică
până la urmă, care se rupe de tradiția raționalistă, europeană. Și este vorba
de un fenomen care nu e numai unul local, românesc. Până la urmă, dacă te uiți
în toată lumea, există un soi de reviriment al gândiri magice, care se
manifestă și în teoriile conspiraționiste din America, și în Turcia sau
Polonia, și nu numai.
Revenind la România, aici mi se pare foarte acută
senzația asta de abandon social pe care o resimt categorii foarte largi de
oameni, care găsesc alinare și speranță în zona asta, a credinței. Iar confuzia
asta pe care o declar la finalul filmului este legată de constatarea mea că,
oricât ai confrunta legendele cu faptele istorice, gândirea magică cu cea rațională,
există între ele o barieră, un zid de netrecut. Oamenii ascultă argumentele
raționale, citesc despre fapte, dar până la urmă asta nu le schimbă cu nimic
convingerile. E un lucru pe care l-am înțeles făcând filmul și le respect
oamenilor credința, evident că nu te poți atinge de credința oamenilor.
Cred că
e un drept al lor și dacă îi ajută e foarte bine, dar problema pe care o
dezbate filmul este ce se întâmplă când această credință este speculată. Când
această credință este speculată comercial, financiar, chiar și politic, și
devine regulă generală impusă și celorlalți. Mai mult, un fel de canon pe care
trebuie să-l respecți.
Alexandru Solomon, regizor şi director de imagine, este cunoscut pentru
lungmetraje documentare ca Marele jaf comunist (2004), Război pe calea
undelor/ Cold Waves (2007), Kapitalism – reţeta noastră secretă (2010),
România: Patru patrii (2015), și Ouăle lui Tarzan (2017). Începând cu anul
2010, Alexandru Solomon predă la UNArte și este este președintele Asociației
One World Romania. În 2016, a publicat monografia Reprezentări ale memoriei în
filmul documentar.
