Muzeul Național de Istorie a României (MNIR)
din capitală prezintă expoziția Artă religioasă. Formă. Conținut. Sens,
deschisă la finalul lunii noiembrie 2023 și până în luna ianuarie 2024,
expoziție realizată în parteneriat cu Mănăstirea Stavropoleos, vechi lăcaș de
cult situat chiar în inima Bucureștiului, în Centrul Istoric al orașului.
Expoziția aduce în fața publicului o selecție valoroasă de obiecte de factură religioasă:
țesături, argintărie, cărți de cult – din patrimoniul MNIR, unele dintre ele
fiind expuse în premieră. Am stat de vorbă cu curatoarea expoziției, muzeograful
Secției Arheologie a Muzeului, Irina Ene, despre ce aduce publicului expoziția:
Biserica a constituit în Evul Mediu
o coordonată principală, o axă de raportare și din acest motiv s-a creat un
cult complex, dezvoltat, care avea rolul de a educa prin imagini. Având în
vedere că marea majoritate a oamenilor nu erau cunoscători de carte, rolul
imaginilor este principal. Din acest motiv ne-am gândit și noi să lucrăm cu
imagini, încercând să explicăm rolul acestor imagini în cultul religios
ortodox. Pentru aceasta am încercat să preluăm un iconostas care să corespundă
unui anumit moment istoric, și atunci ne-am oprit la Mănăstirea Stavropoleos,
un vechi centru monastic din centrul Bucureștiului. Un ev mediu religios, teme
iconografice creștine regăsite pe obiecte de cult: am grupat temele
iconografice de pe iconostasul de la Mănăstirea Stavropoleos doar în șase teme.
Temele sunt următoarele: Buna Vestire, Iisus Pantocrator, icoanele de hram și
de ocrotitori ai unui edificiu de cult, Învierea și Pogorârea la Iad și
Praznicele Împărătești.
Cum sunt reprezentate temele atinse de
expoziția de artă religioasă? Irina Ene ne dă câteva exemple de exponate:
Dacă e să o luăm de la capăt, Buna
Vestire reprezintă tema iconografică reflectată pe ușile împărătești, în orice
lăcaș de cult ortodox. Noi avem în expoziție ușile împărătești din secolul al
XVII-lea. De asemenea, Buna Vestire o regăsim și pe un pomelnic triptic de la
spătarul Cantacuzino, Ioan Cantacuzino, din secolul al XVIII-lea. Pentru tema
Iisus Pantocrator avem două icoane mari împărătești. Din păcate nu știm
proveniența lor. Sunt tot de secolul XVII. Pentru tema Sfinților ocrotitori și
de hram l/am preferat pe Sfântul Gheorghe, având în vedere că noi avem o
broderie extraordinară dăruită de Ștefan cel Mare Mănăstirii Zografu de la
Muntele Athos, o broderie cultică liturgică a cărei valoare este inestimabilă.
Pentru Învierea și Pogorârea la Iad, această temă iconografică este preferată
pentru ferecături de cărți religioase, manuscrise sau tipărite. Și, ca să
mergem și mai departe, în ceea ce privește Praznicele Împărătești, ele se
regăsesc pe veșmintele preoțești. Cel mai vechi epitrahil care se găsește aici
în expoziție și cred că e cel mai vechi păstrat, datează din vremea lui
Alexandru cel Bun, care l-a dăruit Mănăstirii Bistrița.
În cadrul expoziției sunt prezente și icoane
ce se regăseau în spațiul laic, acasă, în gospodăriile oamenilor. Curatorul
expoziției, Irina Ene, ne vorbeşte și despre această alegere curatorială:
Am încercat să ieșim din spațiul
religios, tocmai pentru a evidenția un sentiment religios care există în Evul
Mediu și care este adus în casă, cu icoana de acasă. Pentru că acest fenomen a
existat cu siguranță, mai ales în vremi de restriște, și oamenii își făceau
acasă, își aduceau un pic din biserica acasă, când nu puteau participa la
slujbe. Avem icoane pe sticlă și icoane pe lemn. Ideea e că și aceste icoane,
care sunt de început de secol XIX și chiar de început de secol XX, sunt foarte
valoroase, mai ales că cele mai multe dintre ele provin dintr-un centru
cunoscut din Șcheii Brașovului și ele au importanța lor și ca icoane de casă,
dar și ca icoane de început de modernitate.
