Proiectul de
diplomaţie publică denumit generic Sezonul România-Franţa include 410
proiecte, decise de cele două echipe în comun, ceea ce înseamnă aproximativ şase
sute de date de evenimente desfăşurate în 84 de localităţi din Franţa şi în 36
de localităţi din România. O proporţie semnificativă dintre acestea sunt
evenimente propriu-zis culturale – artele scenei, arte vizuale, arte contemporane
sau patrimoniale -, dar şi conferinţe, dezbateri sau forme specifice ale
manifestării culturii contemporane în domeniul industriilor creative.
Ne oferă
detalii Andrei Ţărnea, comisarul general al Sezonului România-Franţa: Vocaţia sezonului este, în primul rând, o relansare a dialogului
social. În acest caz, nu vorbim despre cultură ca produs. Vorbim despre cultură
ca fenomen de societate, ca fenomen care defineşte o societate, indiferent de
faptul că ne raportăm la societatea românească sau la cea franceză, sau la acel
punct de întâlnire între cele două, care face obiectul propriei sale culturi.
Este vorba de cultura exilului, a opţiunii într-o ţară terţă, care adesea pare
unidirecţională, dinspre România spre Franţa. Asta, fiindcă uităm cât de mult a
însemnat prezenţa franceză în România, fie temporară, fie de durată, şi cât de
puternic a fost influenţată România de cultura franceză. Aş spune, atunci, că
ne uităm la acel punct de întâlnire care marchează trecutul relaţiilor
româno-franceze şi la ceea ce face astăzi apropierea româno-franceză în materie
de idei, principii şi valori.
Sezonul cultural
româno-francez promovează, în 2019, arta contemporană. Numele artistul român
Mircea Cantor a fost menţionat în presa de specialitate franceză pentru
expoziţia Vânătorul de imagini de la Paris, în care muzica electro-folk întâlneşte
grafica jocurilor video ale anilor ’80. Dar şi arta patrimonială românească se
bucură de un succes neaşteptat într-unul dintre cele mai mari oraşe ale
Franţei.
Revine la microfon Andrei Ţărnea:
La Lyon, este o expoziţie patrimonială
extrem de importantă, care se uită la câteva secole de artă iconografică
românească, în mod specific la icoane de influenţă post-bizantină, care
explorează fenomenul icoanelor atât în ceea ce înseamnă arta bisericească, în
sensul de mare artă, cât şi forma sa vernaculară, cu icoanele pe sticlă şi cele
pictate în case ţărăneşti. Acest dialog între stiluri şi tehnici amestecă atât
stilul occidental, de influenţă germanică (fie pe filieră transilvanică, fie pe
filieră italiană sau poloneză), cu influenţele grecească şi slavă, dar şi cu
specificul ţărilor româneşti. Ele se întâlnesc, după secolele XVI-XVII, sub
această formă tipică pentru arta iconografică post-bizantină ortodoxă, foarte
puţin cunoscută în această formă vernaculară în Occident. Ultimul mare
eveniment din cadrul Sezonului în Franţa va avea loc la Musée du Louvre, pentru
patru luni de expoziţie magistrală – o primă expoziţie după aproape 75 de ani
într-unul dintre principalele muzee de artă ale lumii, în care vom avea o mare
expoziţie de artă post-bizantină românească, centrată de data aceasta pe
ţesături patrimoniale.
Atât miza
României, cât şi a Franţei, este aceea de a crea, prin intermediul Sezonului în
desfăşurare, o nouă ambiţie pentru cooperare, pentru imaginaţie comună de
durată. Cele opt luni evenimente, care se vor încheia pe 14 iulie, ar putea reprezenta
punctul de plecare pentru colaborarea dintre organizaţii, instituţii culturale,
asociaţii, artişti şi autori, instituţii de cultură sau de educaţie.