Tag: ASE

Ophelie Bignon vine din Franţa. Este o
tânără de 23 de ani care a ales să vină în România în urmă cu doi ani. Este
plină de viaţă şi îi plac provocările, iar România a reprezentat pentru ea un
loc fascinant, pe care l-a descoperit de-a lungul studiilor de masterat la
Academia de Studii Economice din Bucureşti. De ce a ales ţara noastră şi ce ştia
despre ea înainte să vină aici ne spune în minutele care urmează:

Eram în Franţa, urma să fac studii Erasmus şi am decis să
merg în România, fiindcă era o ţară din estul Europei, despre care nu ştiam
nimic. Am venit cu un program Erasmus de un an, a fost o experienţă
extraordinară, am cunoscut o mulţime de oameni şi am avut şi o experienţă de
lucru. Apoi urma să mă întorc în Franţa, însă în cele din urmă m-am hotărât să
rămân aici. Am cerut să fiu transferată din Franţa în România, iar anul acesta
mi-am terminat masteratul în Finanţe. Am studiat în Piaţa Romană, la Academia
de Studii Economice, un masterat în limba engleză, unde am avut materii ca
audit, contabilitate şi sisteme informatice. Aş fi putut să aleg să merg în
Marea Britanie, însă deja mai fusesem acolo, pentru un an. Următoarea opţiune
era o ţară din nordul Europei sau una din estul continentului. Eram deja
interesată de istoria şi cultura României, după ce auzisem poveştile unor
prieteni care fuseseră aici tot pentru un an. Erau absolut îndrăgostiţi de ţara
voastră şi mi-au spus că trebuie neapărat să aleg România. Mi-au spus o mulţime
de poveşti, mi-au arătat fotografii, iar eu am spus: de ce nu? Şi am ales
Bucureşti.

Ophelie s-a adaptat repede la viaţa din România şi şi-a
făcut repede prieteni. Şi-a continuat studiile şi s-a angajat la o firmă
multinaţională de audit cu sediul la Bucureşti. Ce a descoperit aici şi care a
fost prima ei impresie?

Mai întâi trebuie să spun că prefer
România în partea ei de provincie şi mai puţin capitala. Găsesc că oamenii sunt
mai amabili decât aici, unde am avut câteva experienţe mai neplăcute cu oameni
mai încuiaţi la minte. Dacă eşti străin, lucrurile pot fi complicate pentru că
nu toată lumea vorbeşte engleză- şi pot să înţeleg asta-, uneori am senzaţia că
deranjez dacă nu vorbesc engleză. Nu e o regulă, desigur, dar se întâmplă
uneori. În afară de asta, organizarea e extrem de diferită faţă de Franţa. De
câte ori aveam nevoie să fac o cerere la facultate sau oriunde în altă parte,
mereu aveam probleme, era haos. Astea ar fi experienţele pe minus, dar pe de
altă parte, Bucureştiul e un oraş plăcut pentru că e foarte activ, sunt atâtea
lucruri pe care le poţi face aici, e mereu în mişcare, iar eu ador acest fel de
oraş, cu multă energie. Chiar acum, că e vară, aveţi multe festivaluri,
evenimente peste tot în Bucureşti, iar asta e foarte interesant. Dacă eşti
aici, ai mereu ceva de făcut. Vreau să spun ceva şi despre România, pentru că
în Franţa există multe stereotipuri despre ţara voastră. Când mă întorceam
acasă şi povesteam despre România, oamenii îmi spuneau că e într-un fel sau
altul, dar eu îi contraziceam şi le spuneam: nu e absolut deloc aşa. Am
încercat să găsesc informaţii despre România şi, sinceră să fiu, nu e atât de
uşor. Sunt mulţi studenţi care vin din Franţa în România să studieze medicina
şi mulţi dintre prietenii mei au făcut asta şi ei mi-au confirmat acelaşi lucru:
a fost imposibil să găsim informaţii despre România. Acum eu aş vrea să deschid
un blog în care să povestesc despre toate experienţele mele din România pentru
a le împărtăşi cu ceilalţi, pentru că eu cred că este o ţară foarte frumoasă şi
merită să fie mai cunoscută de atât. O să scriu câteva articole despre viaţa în
România, cum să locuieşti aici, cum să ajungi dacă vrei să studiezi sau dacă
vrei să călătoreşti, câteva ponturi şi sfaturi practice. Vreau să îi ajut pe
oameni să vină aici şi să descopere această ţară. Blogul se numeşte
letsbeginyourjourney.wordpress.com.

În tot acest timp petrecut în România, Ophelie Bignon a
călătorit cât a putut de mult. A fost la munte, la mare, în Maramureş, Braşov,
Sibiu. A avut experienţe din cele mai variate şi şi-a făcut o părere despre
ţara noastră. Am întrebat-o ce crede că poate fi îmbunătăţit în România.

Am fost foarte surprinsă să văd oameni
care acceptă să lucreze pentru un salariu atât de mic, în comparaţie cu munca
pe care o prestau. Sinceră să fiu, nici nu ştiu cum pot oamenii să se descurce
cu un astfel de salariu. Totul ţine de sistem şi ştiu că e complicat să schimbi
sistemul, dar eu vin din Franţa, iar acolo protecţia socială este funcţională.
În prima săptămână am fost un pic cam şocată să văd atât de mulţi oameni suferinzi
pe stradă, oameni fără membre. Eu cred că guvernul, autorităţile trebuie să se
ocupe cu protecţia acestor oameni. Mă gândesc că lucrurile ar trebui să se
schimbe în ceea ce proiveşte salariile şi condiţiile de viaţă, pentru că
românii merită mai mult decât primesc. Am întâlnit oameni extraordinari în
România. Şi într-un fel îi înţeleg pe cei care vor să plece, pentru că au
muncit din greu, au studiat, iar la final, dacă nu eştui răsplătit pe măsură,
pleci. Dacă aş putea schimba ceva, ar fi să păstrez toate aceste creiere în
ţară, pentru că nu e normal ca spre exemplu toţi medicii pregătiţi în România
să pălece în Franţa. Cum ar putea ţara să evolueze şi să crească, dacă toţi cei
care pot face o schimbare, aleg să plece în străinătate? Sunt de părere că
sistemul e cel care ar trebuie să îmbunătăţească lucrurile aici.

În bagajele pregătite pentru plecare Ophelie nu mai avea loc
pentru nimic altceva decât pentru amintiri. Şi-a propus, însă, să păstreze
legătura cu România şi să revină aici. La final de interviu ne-a mărturisit ce
i-a plăcut cel mai mult la noi.

Această energie. Este ceva tipic
pentru Bucureşti, dar am întâlnit peste tot oameni cu iniţiativă, care aveau
proiecte, care doreau să facă tot felul de lucruri, cafenele, mici baruri
cochete. Am văzut aici în România locuri pe care nu le-am mai întâlnit
nicăieri: un pic şic, un pic moderne, un pic artistice. Sunt atâtea idei aici,
iar mie îmi place mult această energie.