Tag: Asociatia Carusel

  • Persoanele fără adăpost își fotografiază lumea

    Persoanele fără adăpost își fotografiază lumea

    Pe lângă oamenii străzii trecem în fiecare zi grăbiți, aproape fără să-i băgăm în seamă și, mai ales, fără să ne gândim cum arată universul lor zilnic, la interior și la exterior. Dar, recent, o expoziție de fotografie încearcă să ne introducă în această lume, eveniment care face parte dintr-un proiect mai larg intitulat Vocea cetățenilor fără adăpost, derulat de Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe). Cei șapte autori ai fotografiilor vernisate în cadrul expoziției În deciziile care ne privesc, avem nevoie să fim auziți! sunt clienți ai Asociației Carusel, organizație non-guvernamentală care-i deservește pe oamenii străzii de mulți ani. Despre selecția lor, ne vorbește acum Alexandru Palas, coordonatorul proiectului din partea CeRe:



    Sunt dintre clienţii Carusel. De altfel, colaborarea cu ei a fost esențială pentru a lua contact mai ușor cu persoanele fără adăpost din București. Însă selecția nu a fost făcută de ei, ci oamenii s-au autoselectat, exprimându-și interesul. Iar apoi a avut un scurt interviu cu mine pentru a determina afinitate pentru fotografie. Oamenii au fotografiat momente din viața de zi cu zi, de la locul în care dorm la localitațile în care s-au dus pentru a-și recupera certificatul de naștere, de pildă. Avem o fotografie făcută în avion de către cineva care a plecat din țară sau fotografii făcute în situații comune, cum ar fi mersul prin ploaie, statul la coada diferitelor cantine sau chiar și o fotografie făcută în fața bradului de Crăciun la Carusel.



    Prima etapă a expoziției de fotografie s-a desfășurat la sediul Facultății de Sociologie din cadrul Universității București, unde imaginile realizate de cei șapte oameni ai străzii au putut fi admirate într-una din sălile de curs. Mai târziu expoziția se va muta la sediul central al Muzeului de Istorie a Municipiului București – Palatul Șuțu – care, astfel, va oferi acestor persoane șansa de a se exprima și de a-și spune povestea cât mai multor oameni. Alexandru Palas revine la microfon:



    Acesta este scopul expoziției. Ne-am bucura ca oamenii care trec, mai ales din 6 februarie, prin dreptul Palatului Șuțu (sediul Muzeului Municipiului și văd fotografiile însoțite de texte care explică aspecte din viața oamenilor străzii să capete o înțelegere mai bună a provocărilor cu care se confruntă cei fără adăpost. Odată cu această înțelegere, sperăm să vina și mai multă empatie și realizarea faptului că îmbunătățirea condițiilor de viață pentru acești oameni este benefică pentru întreaga societate.



    Conform unor studii realizate de CeRe și de Asociația Carusel în România sunt, probabil, în jur de 15.000 de persoane fără adăpost, o statistică exactă fiind imposibil de realizat. Aceștia se luptă pentru supraviețuire zi de zi, în orașe din ce în ce mai ostile, cu puține locuri care oferă masă și cazare oamenilor străzii.






  • Cum s-au adaptat proiectele caritabile la pandemie

    Cum s-au adaptat proiectele caritabile la pandemie

    Pe lângă evidentele probleme medicale,
    pandemia din 2020 a acutizat – iar, pe locuri chiar a și creat – unele drame
    sociale, cele mai multe dintre ele referindu-se la persoanele singure,
    vârstnice, fără adăpost, măcinate de diverse boli cronice și adicții. O parte
    din acești oameni sunt ajutați din 2011 de Asociația Carusel care, pe bază de
    voluntariat, oferă servicii sociale și
    medicale celor aflați în situații de vulnerabilitate extremă. Cum a fost 2020
    pentru Carusel și beneficiarii săi, aflăm de la directorul executiv, Marian
    Ursan.

    A fost un an îngrozitor. Oamenii
    s-au confruntat cu o accentuare a lipsurilor materiale. E vorba de persoane
    care reușeau cumva să supraviețuiască în orașele mari tocmai pentru că aici
    activitatea era în toi, sunt multe restaurante și magazine deschise, iar unii
    oamenii aveau posibilitatea să-și îndrepte privirea și către ei ca să-i ajute
    sau să le lase niște bani. În plus, oamenii au simțit și un fel de abandon. Pe
    de o parte, pentru că s-au închis spitalele, iar mulți dintre cei la care ne
    referim suferă și de alte boli cronice: hepatite, TBC, HIV. Spitalele limitând
    accesul în interiorul lor, ei n-au mai putut să se trateze. Serviciile medicale
    s-au concentrat mai mult pe pandemie și toate celelalte activități n-au fost
    neapărat neglijate, dar au fost lăsate în plan secund. Pe de altă parte, noi
    ne-am continuat acțiunile. Încă din primele faze ale pandemiei, am decis cu
    toții că nu e cazul să tragem obloanele și am fost în stradă în toată această
    perioadă. Împreună cu voluntarii noștri noi am distribuit ceaiuri calde,
    mâncare, dezinfectanți, medicamente, pături și saci de dormit, adică tot ce-am
    crezut noi că este necesar pentru ca oamenilor să le fie mai puțin greu.



    Unele dintre proiectele caritabile ale
    Asociației Carusel n-au putut, însă, continua în această perioadă. E vorba de
    Dușul mobil și Adăpostul de Noapte Odessa. Dușul mobil, o furgonetă care
    străbătea Bucureștiul pentru a oferi servicii elementare de igienă oamenilor
    străzii, a fost oprit, căci aburii care se formau în interior constituiau un
    vector de propagare a noului coronavirus. Iar adăpostul a fost închis pentru că
    nu se putea garanta păstrarea distanțării sociale. Totuși, pentru cazarea pe
    timp de iarnă a celor fără adăpost, s-a găsit altă soluție intermediată de
    Asociația Carusel. S-a decis, împreună cu administrația locală, să fie
    închiriate camere de hotel pentru adăpostirea pe timp de noapte a oamenilor
    străzii.


    O altă problemă o constituie, evident,
    incidența cazurilor de COVID 19 printre beneficiarii obișnuiți ai Asociației
    Carusel, incidență despre care Marian Ursan întreabă retoric. Dar cine-și îndreaptă atenția către această categorie de oameni? Sigur,
    că există cazuri, noi le și bănuim. Dar am senzația că este doar un vârf la
    aisbergului. Dintre autorități, știți cine-i întreabă de viață și, mai ales, de
    acte ca să le dea amenzi? Poliția. E singura instituție a statului prezentă
    constant în viețile acestor oameni.



    Cu toate acestea, în 2020, multe
    organizații non-guvernamentale au încercat să fie prezențe constante în viața
    oamenilor nevoiași. Printre ele, se numără Asociația Seneca prin proiectul
    Bunicii Noștri care, de la declanșarea stării de urgență din luna martie,
    livrează pachete de produse de strictă necesitate vârstnicilor singuri sau
    izolați în case. În timp, numărul beneficiarilor a crescut, iar acum voluntarii
    de la Bunicii Noștri acoperă 50 de localități din toată România, mai ales
    zonele rurale.

    Doar în decembrie au fost livrate 600 de pachete cu alimente și
    produse de igienă, constituite pe baza donațiilor care, înmulțindu-se, ne-au
    copleșit, dar ne-au și dat de lucru, după cum spune Anastasia Staicu,
    reprezentanta asociației, care-și amintește cum a început totul: La început ne-am gândit să-i ajutăm pe oamenii vârstnici care n-aveau
    voie să iasă din casă. Dar, pe teren, am descoperit că există multe persoane
    care pur și simplu n-au pe nimeni. Sau dacă au voie să iasă, uneori n-au
    posibilități financiare să-și facă cumpărăturile. De la început ne-am
    concentrat pe locuri unde nu ajunge toată lumea și i-am luat în adopție pe
    aceși bunici izolați. Iar voluntarii noștri se ocupă de ei din luna martie.


    Dar
    aceși bunici au și nevoi… nemateriale, ne spune Anastasia Staicu: Nevoile sufletești sunt aceleași ca în cazul nostru, al tuturora. Teama
    cea mai mare, pe care poate nu o recunoște chiar fiecare, este teama de
    singurătate. Iar pandemia a acutizat această teamă. Nu cred că există vreo
    persoană care să nu fi suferit de lipsa căldurii umane sau de vreo îmbrățișare
    în plus. Dar, să știți, că în această perioadă mulți oameni au devenit mai
    darnici, mai deschiși și din cauza aceasta, proiectul Bunicii Noștri se va
    schimba puțin. În 2021, împreună cu MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană)
    ne-am gândit la un proiect. Cei de la muzeu fac diverse ateliere pentru copii,
    iar unii dintre copii n-au bunici. Din cauza asta, ei și-au exprimat intenția
    să adopte niște bunici. Iar înainte de Crăciun chiar am dus primele scrisori de
    la ei către bunici și o să vedem care dintre acești vârstnici vor dori să
    corespondeze cu cei mici. Drept urmare, în pachete, pe lângă cele ale gurii și
    produsele de igienă, se vor mai găsi și niște scrisori.


    Indiferent de situația
    actuală a pandemiei, atât Asociația Carusel, cât și programul Bunicii Noștri
    vor continua și în 2021 să le facă viața mai ușoară celor aflați în stare de
    vulnerabilitate extremă.

  • Un duș mobil pentru persoanele fără adăpost

    Un duș mobil pentru persoanele fără adăpost

    Începând cu luna
    septembrie, oamenii străzii din Bucureşti au o modalitate inedită de acces
    la igiena corporală: un duş mobil pus la dispoziţie de Asociaţia Carusel,
    organizaţie caritabilă care de mulţi ani încearcă să îmbunătăţească viaţa
    marginalilor din capitală. Vehiculul care găzduieşte acest duş alături de
    maşini de spălat şi uscat rufe circulă de două ori pe săptămână şi a devenit
    deja foarte bine cunoscut de către beneficiarii săi, după cum aflăm de la
    Carmen Voinea, coordonatoare de comunicare în cadrul Asociației Carusel:


    Am ieșit săptămânal pe teren. Suntem foarte bucuroși să vedem că sunt
    persoane care vin special la noi ca să folosească dușul mobil. De asemenea,
    folosesc mașinile de spălat haine și uscat rufe. E greu de estimat deocamdată,
    dar, în aceste două luni, zeci de persoane au folosit dușul mobil. Dușul mobil
    este, de fapt, o auto-utilitară care a fost creată de la zero pentru noi de o
    firmă specializată de la Cluj. Am căutat mult timp pe cineva care să o facă fix
    după dorința noatră, cu toate specificațiile tehnice pentru ca interiorul să
    fie ca un duș de acasă având în plus și mașină de spălat și de uscat rufe


    Pentru conceperea programului Duşul Mobil, Asociaţia Carusel s-a inspirat
    din iniţiative similare aplicate în SUA şi în Franţa. Pe lângă facilităţile
    deja menţionate, auto-utilitara din Bucureşti este dotată cu toaletă, uscător
    de păr, instrumentar de tuns, wi-fi gratuit și spații de depozitare pentru
    toate materialele pe care echipa le distribuie pe teren, căci pe lângă
    facilitățile de spălare, se oferă și materiale de ingienă intimă și haine
    primite din donații. Momentan, Duşul mobil poate fi găsit în zona centrală a
    Bucureştiului, cuprinsă între Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii, căci depinde
    de reţeaua de hidranţi.

    Carmen Voinea: Dușul mobil, de fapt, se conectează la
    hidranți și staționează pentru câteva ore – circa opt ore pe zi – când ieșim pe
    teren în anumite cartiere. Aceste cartiere cu problemele lor au fost
    identificate în timpul celorlalte programe derulate de noi. Sunt zone în care
    stau mulți dintre beneficiarii noștri și zone unde acestor le e ușor să ajungă.
    Momentan, se aflăm în zona Unirii-Universitate și urmează să ne conectăm
    într-un alt punct în zona Gării de Nord


    Duşul
    mobil, ca şi celelalte programe ale Asociaţiei Carusel, se bazează pe
    implicarea voluntarilor de toate vârstele, aflăm tot de la Carmen Voinea: Carusel are o echipă minunată formată din aproape 70 de voluntari care
    provin din domenii de activitate din cele mai diverse şi au vârste extrem de
    variate. Cred că facem o echipă foarte bună împreună cu voluntarii noştri care
    sunt fie studenţi, fie membrii altor organizaţii non-guvernamentale, fie
    IT-işti, fie angajaţi ai unor corporaţii multinaţionale. Asta ni se pare
    minunat pentru că vedem că oamenii au nevoie să se implice, să facă ceva mai
    mult în afara slujbei de zi cu zi. Mai mult. Credem că voluntarii sunt o cale
    de acces către o comunitate mai largă. Ei pot transmite mai departe apelul
    nostru la solidaritate, la renunţarea la prejudecăţi, la discursuri care
    stigmatizează sau marginalizează


    Una
    dintre voluntare este Florentina Croitoru, absolventă a Facultăţii de Asistenţă
    Socială, în prezent masterandă în cadrul aceleaşi instituţii de învăţământ.
    Pentru Florentina, Duşul mobil îi oferă ocazia de a-şi practica meseria, dar
    nu numai. Îşi poate exersa şi dezvolta empatia.

    Florentina Croitoru: Mi-a fost foarte teamă, la început, că nu mă voi descurca. Când am
    debutat în voluntariat, am început prin a merge pe teren în fiecare miercuri
    seară, de la ora 20:00. Inițial, nu m-am simțit în stare să vorbesc cu ei.
    Mi-era teamă să nu le spun ceva greșit, să nu se simtă poate ofensați… În
    timp, am ajuns să ne cunoaștem și au prins încredere. Oamenii aceștia trec prin
    diverse traume în stradă – abuzuri fizice, psihice – și de aceea le e greu să
    se deschidă în fața străinilor și să accepte un ceai, o pătură sau un sendviș.
    Foarte mulți ne-au și refuzat, după care am învățat cum să gestionez situația
    și să le arăt că eu sunt acolo ca să le fac un bine și să le dau o mână de
    ajutor


    Pe
    Florentina Croitoru, transformarea beneficiarului a impresionat-o cel mai tare
    după voluntariatul în cadrul Duşului mobil.


    Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost transformarea lor. Când au
    intrat prima oară în duș arătau ca orice om care locuiește pe stradă. După ce
    termină dușul și ies de acolo, sunt alți oameni. Nu pot să spun că arătau ca
    oamenii normali, căci ei oricum sunt oameni normali. Dar aspectul fizic
    contează foarte mult. De foarte multe ori sunt marginalizați din cauza
    aspectului: în metrou, în tramvai, în spațiile publice… Prin Dușul mobil,
    noi redăm demnitatea oamenilor, căci, din păcate, de foarte multe ori, și cei
    defavorizați ajung să creadă că au pierdut-o.


    Oamenii străzii nu numai
    că nu s-au simţit ofensaţi sau reticenţi, ci au fost entuziasmaţi de proiectul
    duşului mobil, ei aşteptând auto-utilitara în toate zonele unde ştiu că
    soseşte.