Dezvoltarea spiritului
civic şi al celui de întrajutorare este, cu siguranţă, una dintre
caracteristicile societăţii româneşti din ultimii ani. Confruntaţi cu diversele
probleme cotidiene ale traiului în comunitate, cetăţenii din mai multe oraşe şi
din sectoarele Bucureştiului s-au unit în grupuri informale şi au încercat,
făcând apel la autorităţile publice, să găsească soluţii. De pildă, în cartiere
periferice din Capitală, precum Drumul Taberei sau Tei, grupurile de iniţiativă
ale cetăţenilor au reuşit să convingă primăriile locale să se implice într-un
proiect de resuscitare a unui fost complex cultural şi, respectiv, să renunţe la
profanarea unui spaţiu verde. Alte asociaţii non-guvernamentale sau persoane
individuale sunt implicate în diverse acţiuni caritabile şi reuşesc să
mobilizeze oamenii pentru a dona semenilor aflaţi în suferinţă fie haine, fie
hrană, fie bani.
Inclusiv marile manifestaţii de protest contra propunerilor de
modificare a legilor justiţiei care au marcat începutul, dar şi sfârşitul
anului 2017, pot fi explicate prin acest reviriment ale spiritului civic.
Oamenii au aflat nu doar că stă în puterea lor să schimbe ceva în bine, dar să
şi dialogheze cu autorităţile care, uneori, iau decizii fără să-i consulte.
Activismul lor civic a fost încurajat, logistic şi financiar, şi de către CERE
(Centrul de resurse pentru participare publică). Pentru a vedea cum a evoluat participarea
publică a cetăţenilor şi în 2017 şi cu ce perspective începe 2018, i-am cerut
părerea Oanei Preda, directoarea executivă a CERE: Şi în 2017 am văzut o creştere a interesului
public pentru implicare în decizia publică şi activism, dar a fost şi un an cam
trist din perspectiva asta, dar nu fiindcă oamenii ar fi mai puţin activi. Cu
doi, trei ani în urmă, noi ne imaginam că pe măsură ce oamenii vor deveni mai
activi, mai implicaţi, mai puternici, mai pretenţioşi şi mai dispuşi să le
ceară socoteală guvernanţilor, şi instituţiile statului vor începe să comunice
mai bine cu cetăţenii şi cu organizaţiile lor. Din păcate 2017 ne-a dovedit că
nu e chiar aşa. Dimpotrivă. Noi, cei din zona non-guvernamentală simţim că
ne-am întors în anii 90 din punctul de vedere al dialogului cu instituţiile
statului. Mă refer la acea perioadă când nici societatea civilă, nici
instituţiile statului nu înţelegeau prea bine rolul organizaţiilor
non-guvernamentale şi părea ciudat, pe atunci, ca o instituţie publică să
organizeze o consultaţie cu cetăţenii. Ani întregi ne-am luptat pentru a
dobândi recunoaştere şi am reuşit să deschidem puţin dialogul dintre sectorul
non-guvernamental şi instituţiile publice. Dar acum acest dialog pare a se
închide din nou.
Vestea bună, consideră Oana Preda împreună cu ceilalţi reprezentanţi ai
societăţii civile, este că spiritul civic, odată trezit la viaţă şi hrănit,
rezistă. De aceea,2018 se anunţă a fi un an în care cetăţenii şi sectorul
non-guvernamental vor trebui să-şi analizeze modul de intervenţie şi să caute
metode inovative de a convinge autorităţile că nu trebuie să guverneze singure.
De altfel,există acte
normative potrivit cărora cetăţenilor li se garantează consultarea şi
participarea la luarea deciziileor care-i privesc direct. Oana Preda: Există nişte obligaţii clare pe care
autorităţile publice trebuie să le respecte. De pildă, punerea în dezbatere
publică a actelor normative cu 30 de zile înainte ca ele să intre în dezbaterea
autorităţilor ce trebuie să le adopte în final. Părţi din prevederile acestea
legislative sunt complet ignorate în unele locuri din ţara asta. Dincolo de
legislaţie, vorbim şi de anumite bune practici pe care le-am construit de-a
lungul timpului care, chiar dacă nu sunt cuprinse în legislaţie, ele nu trebuie
ignorate.
Grupurile de iniţiativă civică păstorite de către CERE au dobândit,
în cei doi-trei ani de funcţionare, experienţa necesară implicării în acest
proces decizional, ne asigură Oana Preda: Au foarte multă legitimitate în cartierele lor, au
început să aibă un impact sporit şi la nivelul autorităţilor publice locale. Mă
refer mai ales la Grupul de Iniţiativă din Lacul Tei care, în vara asta, a
reuşit destul de rapid să oprească construcţia unui grup statuar pe spaţiul verde.
Reuşita asta se datorează şi faptului că ani de-a rândul au perseverat în
iniţiativele lor, au comunicat cu oamenii din cartier şi le-au câştigat
încrederea, au perseverat în comunicarea cu primăria de sector… De aceea, în
vara asta nu le-a fost greu să mobilizeze un număr mare de oameni ca împreună
să convingă primăria sectorului 2 să nu mai pună statuile alea în parc, ci
undeva, la intrare, într-un spaţiu care era deja betonat pentru a nu ocupa
spaţiul verde. Alte grupuri au hotărât să se transforme în asociaţia
non-guvernamentale şi asta e o dovadă de maturitate a grupului respectiv care
doreşte să depăşească stadiul de grup informal şi să devină asociaţie
constituită conform legii.
Prin urmare, acum nu
aşteaptă decât ca autorităţile publice să manifeste ceva mai multă deschidere
către dialogul cu cetăţenii, dar să se şi implice în marile proiecte de pe
agenda publică. Oana Preda, directoarea executivă a Centrului de resurse pentru participare publică: Pe măsură ce guvernul îşi dovedeşte limitele
în anumite domenii, sunt organizaţii care se apucă să facă anumite lucruri în
locul guvernului cum ar fi să construiască spitale sau o casă pentru părinţii
copiilor cu cancer care vin cu ei la spital şi au nevoie să înnopteze undeva.
Dar peste jumătate de an, ce-o să facem? O să construim noi autostrăzi pentru
că autorităţile nu fac asta? Dar pe unde o să meargă implicarea asta a unor
organizaţii civice de a face ce nu face, de fapt, statul?