Este
prea târziu să se pună acum titluri precum Siria în război!
Războiul în această ţară a Orientului este o stare de realitate tragică de
câţiva ani, cel puţin 5. Dar în acest spaţiu, străbătut de legendarul Eufrat, vorbeam
mai degrabă de istorie, cultură, artă şi spiritualitate. Capitala Damasc este
unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii cu locuire continuă, de milenii, şi
a văzut lumina mai multor imperii, dar şi întunericul mai multor războaie şi
distrugeri. În Siria convieţuiau, alături de arabii suniţi majoritari, mai
multe minorităţii etnice şi religioase, şi ele foarte vechi, făcând parte din
memoria spirituală a omenirii. Ghilgameş a căutat nemurirea pe aici, iar
romanii au venit după asirieni, ridicând Levantul.
Siria modernă a fost tot
timpul o republică, iar acum 60 de ani era constituită chiar o confederaţie
pan-arabă, formată din Siria şi Egipt. Recent, şi după ce Hafez al Assad a preluat
puterea, Siria a participat la războaiele împotriva statului israelian. În
1990, Siria se alătură coaliţiei internaţionale împotriva lui Saddam Hussein. Pentru
un timp s-a crezut că Siria va scăpa de valul Primăverii arabe, care
înlăturase de la putere dictatorii de neatins ai Maghrebului. La Damasc, Bashar
al Assad, un tânăr cu educaţie occidentală, îi urmase la putere, dinastic,
tatălui său care condusese ţara cu puterea unui dictator militar.
În primăvara
lui 2011, acum 6 ani, un incident care
opune populaţia civilă comportamentului brutal şi abuziv al militarilor declanşează
revolta populară. La fel începuse întrega revoltă arabă, în Tunisia, în
decembrie 2010. La scurt timp, revolta populară a fost depăşită de implicarea
extremistă tot mai acută, Siria devenind punctul de atracţie pentru grupări
extremiste sau chiar teroriste. Opoziţia siriană împotriva regimului lui Bashar
al Assad a crescut cu greu, în schimb au apărut forţe puternice, bine dotate
militar, care au ridicat steaguri fundamentaliste străine de viaţa sirienilor.
În tot acest timp, poporul sirian a fost victima permanentă, cu sute de mii de
morţi, milioane de refugiaţi şi distrugeri totale. Civilii au căzut mereu între
luptele tuturor împotriva tuturor. În linii mari, avem armata oficială a
regimului, opoziţia armată împotriva acestuia, mai este şi opoziţia kurdă din
nordul statului, dar şi o puzderie de grupuri islamiste, rupte din alte grupuri,
venite din afară sau efemer create în Siria. Apariţia explozivă în peisaj a
grupării autointitulate
Statul islamic al Levantului şi Irakului a dat peste
cap tot ce ştiam până atunci şi toate previziunile specialiştilor. Daesh se
comportă ca un stat care se întinde unde vrea el, în Irak şi Siria, dar şi
oriunde în lume unde cineva este gata să ucidă în numele său. Lumea întreagă se
străduieşte să rezolve situaţia din Siria, dar ceea ce reuşeşte este agravarea
stării de fapt. Este greu de înţeles, pentru cetăţenii obişnuiţi, de ce
comunitatea internaţională, inclusiv America şi Rusia, sunt atât de incapabile
să aducă pacea pe pământul Siriei. Sau de ce un grup cu porniri demente poate
uza de toate utilităţile unei lumi globale pe care vor să o distrugă, pentru
a-şi mediatiza acţiunea şi propaganda.
Mai este puţin şi vom vedea ambasade
deschise în acest incredibil Stat islamic ce se întinde ca o cangrenă peste o
parte din Siria şi o parte din Irak. Siria a cunoscut implicarea directă a
Rusiei vecine, iar de câteva ore chiar pe cea americană, fără ca vreun pas spre
pace să fi fost făcut. În tot acest timp, civilii mor, sunt bombardaţi şi
înfometaţi, sunt torturaţi şi măcelăriţi sau sunt gazaţi pur şi simplu, ca în
aceste zile, de armata oficială, de grupurile şi grupuscurile extremiste sau de
armatele marilor puteri. În câţiva ani, Siria a devenit un pământ unde nu se
mai poate trăi, un poligon de trageri necontrolate unde civilii cad mereu la
mijloc.
