Tag: Aura Pașa

  • Aura Pașa

    Aura Pașa

    Poetâ armânâ, easti faptâ pi data di 2 di-Agustu anlu 1975, tu câsâbălu Custanța (Constanța), dit Rumânie. Sculie primarâ, lițeu și Facultatea ti filologhii – Secția limba româneascâ și filologhii balcanicâ, li bitisi Cunstanța. Tora lucreadzâ ca dascal tu lițeulu iu-nvițà și ea. Acloți l’i-nveațâ pi-armâneaști și ficiurițl’i cari vor s-u-nveață și limba-armâneascâ.
    Puizii ângrâpseaști baia añi, a cu publicarea ahurhi Ia Rivista di Litiraturâ și Studii Armâni, Anlu 5, Nr. 1 Tom X), 1 di-Aprir 1998, cu-un baia mari numir di cari deapoaea l’i-fu publicat extras cu titlul Zboarâ fârâ boați.
    Publică puizii ș-tu revistili “Grailu Armânescu” di Scopia, “Bana Armâneascâ” și “Deșteptarea” di București. Uniea ti culturâ a Armâñilor dit Machidunii, tu Biblioteca Naționalâ Armâneascâ “Constantin Belemace”, Colecțiea “Velo”, l’i-publică unâ carti di puizii cu titlul “Nica”, Scopia, 1999. S-mârtă tu Americhii, iu bâneadzâ ș-adzâ.

    Puteț s-ascultaț aoa puizii anyrâpsiti di Aura Pașa ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.

    Zboarâ

    Pit zboarâli-a meali-alag
    S-lu-aflu-ațel nai ma uidisitlu
    Ți-u spuni vrearea ti tini.

    Pit mintea-a mea-l caftu
    Zborlu cari-u spuni safi
    Vrearea-a mea ti tini.

    Tu inima-a mea mâtrescu
    S-ved ti cari bati,
    Ș-duchescu că maș cându hii ningâ mini
    Easti ea-mplinâ di puteari ș-di vreari,
    Ș-tut bati, ș-tut bati
    Cu zboarâ-angâldâsiti maș di tini.


    Ti vreari

    Boațea-a mea s-avdi tu văl’iuri
    Ca un cântic di jeali,
    Zboarâli-a meali – și-u caftâ-arâhatea
    Di-aralili mindueri…

    Pit schiñi di trandafil’i calcu
    Cu cicioarli, ș-cu minduerli, ș-cu zboarâli,
    Că naca pit vârâ vâloagâ va ñi-ti-aflu
    Vrearea, ți-ñi loași di pi budzâ cântițli…

    Dispiltitâ-alag câtâ-al’iurea
    Ș-mi-ncheadic, ș-mi mut, ș-iara-alag.
    Ș-noaptea-u triir pi lunâ pâdurea:
    Vàhi va ñi-ti-aflu, ș-tu cheptu s-ti-acaț…

    Nica

    Tut la-a mea firidâ ñicâ,
    Tut cu lăcârñili-ntr-ocl’i
    Ti-așteptu ta s-yiñi.
    Ti-așteptu ta s-yiñi…

    Luna albâ, ca di gl’eațâ,
    Añi mi veagl’i cafi searâ,
    Hiu singurâ ca ea,
    Singurâ ca ea…

    Yislu âñi ti-aduți iara
    Ma ti ved maș cu pâltărli
    Nu hii tini-a meu,
    Nu hii tini-a meu…


    Cându știu că va s-yiñi…

    Cându știu că va s-yiñi
    Inima-ahurheaști sâ-ñi bată;
    Căndu știù cà va s-yiñi
    Gura-ñi ahurheaști s-țâ greascâ…

    Cându știu că va s-yiñi
    Ocl’il’i a mel’i âñi ti caftâ;
    Cându știu că va s-yiñi
    Ñi-u-aștergu fața-a mea plâmtâ…

    Cându știu că va s-yiñi
    Añi ti-așteptu..

    Di dorlu-a tău
    Di dorlu-a tău,
    Inima ñi-treamburâ
    Ca frândza bâtutâ di vimtu…

    Di dorlu-a tău.
    Mintea ñi-u niuroasâ
    Has ca dzuua fâr’ di soari…

    Di dorlu-a tău,
    Lăcârñili ñi-curâ pi fațâ
    Ca chicutli di ploai pi geam…

    Chirutâ tu yisi dzuuâ
    Ș-noapti cu ocl’il’i-firidz
    Ti-așteptu…

    Câțe?

    Stealili-nyilicescu tu ocl’il’i a mel’i
    Ș-tini, vrutlu-a meu, s-pari cà mi vrei…
    Câțe mi-arâdz cu mșeati zboarâ?
    Cățe u-alași vrearea ta s-moarâ?

    Cârunâ di lilici pristi-a meu, per bâgași,
    Câțe daima, lăi vrute, tut singurâ mi-alași?
    Nu pot tora s-țâ dzâc urâti zboarâ, ma
    Câțe u-alași vrearea ta s-moarâ?
    Chirută tu-a meali yisi di cu seara
    Ti-aștiptam, vrute, ta s-yiñi tini și-aseara;
    Ma tini, iara, nu viniși ca altâ oarâ
    Câțe u-alași vrearea ta s-moarâ?

    Plâcârsescu

    Iu fudziși di-a mea vreari
    Iu fudziși tu lumea mari?
    Di ñi-mi-alâsași făr di yisi,
    Cu ñeatili-a meali-ncl’isi?

    Că nu ñi-pot di-a ta vreari
    Plângu dzuua câtâ-i mari,
    Mi tuchii, gione, ca țeara,
    Di-anda vdziși tini-aseara.

    Plâcârsescu, gione, soarli,
    Sâ-ñi ti-aducâ dinâcali;
    Plâcârsescu luna mșeatâ
    Sâ-ñi ti-aducâ la-a ta featâ!

    Sâ-ñi ti-aducâ, gione, iara,
    Sâ-ñi ti-aducâ primuveara;
    Sâ-ñi yiñi cu lândurli tini
    Ș-daima s-armâñi ningâ mini!

    Zboarâ fâr di boați…

    Tihe, tini, ți viniși ș-fudziși
    Ahât agoñea,
    Câțe nu ñi-alâsași nâ chicută di-arâs?
    Puteai s-ñi-alași nu-averi a ñeia
    Ma gionli-ñi puteai sâ-ñi lu-alași,
    Gionli-a meu ațel hârioslu!

    Cu ñil’i di plâcârseri s-ti dânâsescu
    Nu pâtui…
    Fudziși, ș-ñi-alăsași pi budză

    Zboarâ fâr’ di boați,
    Pit vârâ cali-ascumtâ, s-li-adun,
    Io multu vrui
    Ș-ñi-armaș tu noaptea mari,
    Fâr’ di steali,
    Cu suflitlu-arați…

    lara noi doil’i

    Mi strindzeai cu dor iara la cheptu,
    Ta s-nu pot s-fug di ningă tini,
    Nu vreai dit yis ta s-mi dișteptu,
    Maș dorlu-l hârseai ți țâ-aveai ti mini.

    Di multu chiro aștepțâ un zbor
    Di vrearea-a mea, că ea nica vàhi ardi,
    Di mini budzâli țâ-aprochi lișor
    Ș-dulți mi bași pi meal di-amari.

    Nu șteai că dorlu-a mi-aducâ iara
    Ningâ tini-aclo, dit yisi vruti,
    Nu șteai, lăi gione, pân’ tora-seara
    Că io maș tini-a ti voi, dârute!

    Alba vreari-a mea

    Inima-ñi la tini mi pitreați, tut,
    Ș-mintea tut la tini,
    Ân yis di daimalui io ti ved
    Ș-di daima la tini minduescu.

    Hii tini alba vreari-a mea.
    Ți dipuseși dit dipârtati steali,
    Hii vrutlu-a meu ursit di miri,
    Soarli-ñi ți-ñi luñineadzâ calea.

    Udi mâni yina sâ-ñi mi l’eai, peanarga,
    Pi-alti căl’iuri, nicâlcati nica,
    – A VREARIL’EI – ți nica nu li știi canâ.

    Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.