Tag: aurel bauh

  • „Netzwerke des Blickes“: Bilder des Kunstfotografen Aurel Bauh virtuell vorgestellt

    „Netzwerke des Blickes“: Bilder des Kunstfotografen Aurel Bauh virtuell vorgestellt

    Die Plattform Reţelele Privirii“ (Netzwerke des Blickes“), ein innovatives Museumsexperiment in vollem Gange, ist als virtueller Raum für gemeinsame Forschung und Ausstellung konzipiert. Das Bildarchiv des Nationalen Bauernmuseums in Bukarest hat sich vorgenommen, seine Sammlungen in einer virtuellen Umgebung zugänglich zu machen. Die Plattform Netzwerke des Blickes“ ist ein erstes Projekt, das sich den Negativen von Aurel Bauhs Fotos widmet. Die Forscherin und Kuratorin der Plattform, Viviana Iacob, stellt sie uns vor:



    Für Aurel Bauh haben wir mehrere Serien identifiziert, die bestimmten geografischen Regionen gewidmet sind: Văleni, Dâmbovnic, Gurghiu, das Jiu-Tal. Darüber hinaus gibt es eine Reihe von Fotografien, die der Stadt Bukarest gewidmet sind. Eine Reihe kann durch Forschung und externe Beiträge erweitert oder verringert werden, und die Struktur der Plattform ist so konzipiert, dass sie diese Fluidität der Inhalte unterstützt.“




    Sicherlich wird der Inhalt von Archiven durch verifizierte Informationen unterstützt, die Archivare als Metadaten“ bezeichnen. Die Einsicht in viele Quellen war ein notwendiger Schritt, bevor die Aurel-Bauh-Sammlung auf der Plattform Netzwerke des Blickes“ veröffentlicht wurde. Viviana Iacob:



    Diese Reihe von Metadaten ist wichtig, um relevante Verbindungen innerhalb der Sammlung, aber auch zu anderen Sammlungen in diesen Archiven herzustellen. Um Informationen zu finden, die die Metadaten unterstützen könnten, war es notwendig, die Geschichte der Präsentation und Veröffentlichung dieser Negative zu erforschen. Bis heute mussten wir die auf der Plattform geposteten Negative aus vielen Quellen bestätigen: Biographie des Fotografen, Ausstellungsbroschüren, Artikel über Bauhs Projekte, die in Zeitungen und Zeitschriften der damaligen Zeit veröffentlicht wurden, wissenschaftliche Artikel, die der ethnographischen Forschung in der Zwischenkriegszeit gewidmet waren, mündlich überlieferte Geschichte, Fachwissen über Fototechnik und über die Trachten der verschiedenen ethnographischen Gebiete.“




    Aurel Bauh, ein avantgardistischer Fotograf, wurde 1900 in Craiova, im Süden Rumäniens geboren. In den frühen 1920er Jahren verlie‎ß er das Land und lie‎ß sich für eine Weile in Paris nieder, wo er an der künstlerischen Bewegung der französischen Hauptstadt teilnahm. Er besichtigte die Ausstellungen der Avantgarde-Künstler und der Kunstfotografen — der berühmte Man Ray war damals der Inbegriff der Kunstfotografie. Ende der 1930er Jahre war Aurel Bauh wieder in Bukarest. Er hatte zwei Fotostudios, eines in der Popa-Rusu-Stra‎ße und ein zweites auf der Calea Victoriei (Siegesstra‎ße), das als Studio 43 bekannt war. Die Sammlung des Rumänischen Bauernmuseums enthält Szenen des ländlichen Lebens und nicht nur. Viviana Iacob, Forscherin und Kuratorin der Plattform Netzwerke des Blickes“, erklärt:



    1937 eröffnete Aurel Bauh sein Studio in Bukarest, genannt »Studio 43«. Ein Jahr später präsentierte er seine erste Einzelausstellung der Öffentlichkeit. Ab 1939 nahm er an Fotoausstellungen des Nationalen Tourismusverbandes (ONT) teil. Und noch 1939 veröffentlichte er zwei seiner Fotos in der Zeitschrift ONT — »Winterphantasie« und »Kornähren der Felder«. Letzteres sollte als Gewinner der 5. Ausstellung des Nationalen Tourismusverbandes ausgewählt werden. 1945 begann Aurel Bauh ein Projekt, das dem Schilal gewidmet war, und ein Jahr später eröffnete er seine zweite Einzelausstellung. Die Fotos, die er 1947 in den Kohlebergwerken des Schilals aufgenommen hatte, begleiteten den Essay »Männer und Kohle« des Schriftstellers Geo Bogza.“




    Wie gelangt ein Bild aus der Archivschublade ins digitale Repositorium? Wie wird eine digitale Sammlung aufgebaut und was sind die Herausforderungen eines solchen Unternehmens? Viviana Iacob:



    Die Zeitleiste, d.h. die chronologische Darstellung der Negative, wird durch Bauhs Biographie vorgegeben. Es hängt von der Recherche zu diesen Fotoserien und davon ab, wann er sie belichtet hat. Es wurden erhebliche Anstrengungen unternommen, um den Titel eines Fotos oder seinen Platz in der Chronologie der Arbeit des Künstlers zu entdecken und eine Beziehung zu anderen Artefakten in anderen Sammlungen herzustellen.“




    Netzwerke des Blickes“ ermöglicht es der Öffentlichkeit, Artefakte in digitaler Form zu finden, die von Aurel Bauh unterzeichnet wurden. Internetnutzer können auch dazu beitragen, die Sammlung und die Informationen darüber zu bereichern. Iris Şerban, Leiterin des ethnologischen Archivs des Museums, erklärt:



    Das Projekt »Netzwerke des Blickes« steckt noch in den Kinderschuhen. Auf diese Weise wollen wir das ethnologische Archiv unseres Museums fördern. Diese Plattform ist mehr als nur eine Datenbank, sie ist ein virtueller Raum, in dem die Besucher nicht nur Archivmaterial, Fotos, Audio- und Videofragmente sowie Texte entdecken, sondern auch ihren eigenen Beitrag leisten können.“




    Das Projekt Netzwerke des Blickes“ wurde vom Nationalen Bauernmuseum in Bukarest mit Hilfe mehrerer Partner durchgeführt, darunter RIZI Design, Samsung Romania, Gemini Solutions, The Plot und das National Network of Museums in Rumänien. Die Plattform Netzwerke des Blickes“ kann besucht werden unter: arhiva.muzeultaranuluiroman.ro.

  • « Réseaux du regard » : la collection Aurel Bauh

    « Réseaux du regard » : la collection Aurel Bauh

    Photographe avant-gardiste, Aurel Bauh est né en 1900 à Craiova, dans le sud de la Roumanie. Au début des années ’20, il quitte le pays et s’établit pour un certain temps à Paris, où il participe au mouvement artistique de la capitale française. Son histoire se poursuit à Bucarest où, une décennie plus tard, il allait ouvrir son propre atelier photographique. La collection appartenant au Musée du Paysan roumain contient des scènes de la vie rurale et non seulement. Viviana Iacob, chercheur et commissaire des « Réseaux du regard », explique : « En 1937, Bauh ouvre à Bucarest son atelier, appelé « Studio 43 ». Une année plus tard il présente au public sa première exposition personnelle. A commencer par 1939, il participe aux expositions de photos organisés par l’Office national du tourisme (ONT). Et c’est toujours en 1939 qu’il publie dans la revue de l’ONT deux de ses photos – « Fantaisie hivernale » et « Epi des champs ». Cette dernière allait être désignée gagnante de la 5e exposition de l’Office national du tourisme. En 1945, Aurel Bauh entame un projet consacré à la Vallée du Jiu et une année plus tard il ouvre sa deuxième exposition personnelle. En 1947, les photos qu’il avait prises dans les charbonnages de la Vallée du Jiu accompagnent l’essai « Hommes et charbon » de l’écrivain Geo Bogza. »

    Les Archives d’images du Musée national du Paysan roumain ont donc décidé de rendre ses collections accessibles en milieu virtuel. La plateforme « Réseaux du regard » est un premier essai consacré aux négatifs des photos d’Aurel Bauh. Viviana Iacob nous la présente : « Pour Bauh, nous avons identifié plusieurs séries consacrées à certaines régions géographiques : Văleni, Dâmbovnic, Gurghiu, la Vallée du Jiul. S’y ajoute une série de photographies consacrées à la ville de Bucarest. Une série peut s’étoffer ou diminuer suite aux recherches et aux contributions extérieures et la structure de la plateforme est conçue de manière à soutenir cette fluidité du contenu.»

    Quel est le cheminement d’une image depuis le tiroir où elle est conservée jusqu’aux archives numériques ? Comment construit-on une collection numérique et quels sont les défis d’une telle démarche ? « La timeline – c’est-à-dire la présentation chronologique des négatifs – est donnée par la biographie de Bauh. Elle dépend des recherches entreprises sur ces séries de photos et sur le moment où il les a exposées. Des efforts considérables ont été faits pour découvrir le titre d’une photo ou sa place dans la chronologie de l’œuvre de l’artiste et pour établir un rapport avec d’autres artefacts présents dans d’autres collections. »


    Certes, le contenu des archives est soutenu par des informations vérifiées, que les archivistes appellent « métadonnées ». Consulter de nombreuses sources a constitué une démarche nécessaire avant le lancement de la plateforme « Réseaux du regard » de la collection Aurel Bauh. « Cette série de métadonnées est importante pour établir des connexions pertinentes à l’intérieur de la collection, mais aussi avec d’autres collections de ces archives. Pour dénicher des informations susceptibles de soutenir les métadonnées, une recherche a été nécessaire sur l’histoire de la présentation et de la publication de ces négatifs. Pour dater les négatifs postés sur la plateforme, nous avons dû corroborer des informations provenant de nombreuses sources : biographie du photographe, brochures d’expositions, articles portant sur les projets de Bauh publiés dans les journaux et les revues de l’époque ; articles académiques dédiés à la recherche ethnographique pendant l’entre-deux-guerres, histoire orale, expertise sur le costume traditionnel des différentes zones ethnographiques et technique photographique. »

    « Réseaux du regard » permet au public de trouver sous forme numérique des artefacts signés par Aurel Bauh. Les internautes peuvent également contribuer à enrichir la collection et les informations la concernant. Iris Şerban, chef du bureau des archives d’ethnologie du musée, précise : « Le projet « Réseaux du regard » en est encore à ses débuts. C’est le moyen par lequel nous nous proposons de promouvoir les archives d’ethnologie de notre musée. Cette plateforme est plus qu’une simple base de données, c’est un espace virtuel où non seulement le visiteur peut découvrir du matériel d’archives, des photos, des fragments d’enregistrements audio et vidéo, ainsi que des textes, mais il est aussi invité à y apporter sa propre contribution. »

    Le projet « Réseaux du regard » a été mis en œuvre par le Musée national du Paysan roumain de Bucarest avec l’aide de plusieurs partenaires, dont RIZI Design, Samsung Roumanie, Gemini Solutions, The Plot et le Réseau national des musées de Roumanie. La plateforme « Réseaux du regard » peut être visitée à l’adresse : arhiva.muzeultaranuluiroman.ro. (Trad. : Dominique)

  • Expunerea online a colecţiei Aurel Bauh

    Expunerea online a colecţiei Aurel Bauh

    O primă întâlnire dedicată demersului Arhivei de Imagine a Muzeului Naţional al Ţăranului Român de a-şi face disponibile în mediul virtual colecţiile şi-a propus explicarea conceptului curatorial ce stă la baza platformei Reţelele Privirii, având ca studiu de caz colecţia de negative semnate Aurel Bauh. Prezentarea a fost susţinută de către Viviana Iacob, cercetător şi curator al platformei: În cazul colecţiei Bauh, am identificat mai multe serii. Există seriile Văleni, Dâmbovnic, Gurghiu, Valea Jiului, există şi o serie de fotografie industrială dedicată Bucureştiului. O serie poate creşte sau se poate diminua în urma cercetărilor sau a eventualelor contribuţii externe. În orice caz, structura platformei online este gândită în aşa fel încât să susţină această fluiditate a conţinutului.



    Desigur, un conţinut de arhivă este susţinut de informaţii verificate, denumite, în limbajul de specialitate al arhiviştilor, metadate. Consultarea a multiple surse a constituit o investigaţie necesară, prealabilă lansării în platforma Reţelele Privirii a colecţiei Aurel Bauh.


    Acest set de metadate este, de asemenea, important şi pentru construirea de conexiuni relevante, atât cu artefactele din interiorul aceleiaşi colecţii, dar şi cu cele din fonduri şi colecţii ale arhivei. Pentru a descoperi informaţii care să poată să hrănească metadatele, a fost necesară o cercetare care să investigheze istoria de expunere şi publicare a acestor negative. Datarea a necesitat, aşadar, o coroborare a numeroase surse, precum biografia fotografului, broşuri ale expoziţiilor şi articole care au discutat proiecte expoziţionale ale lui Bauh, publicări în ziare şi reviste contemporane autorului, articole academice dedicate cercetării etnografice din perioada interbelică, istorie orală, precum şi expertiză privind costumul din diferite zone etnografice sau tehnică fotografică.



    Născut la Craiova în anul 1900, Aurel Bauh pleacă la Paris la începutul anilor 20, unde ia parte la fenomenul avangardei. Povestea lui continuă la Bucureşti, unde, un deceniu mai târziu, îşi deschide propriul atelier. Colecţia din patrimoniul MŢR surprinde scene de viaţă rurală şi nu numai. Viviana Iacob: În 1937, Bauh deschide Studio 43 în Bucureşti, în 1938, are loc prima sa expoziţie personală. Începând cu 1939, participă la expoziţiile de fotografie organizate de către Oficiul Naţional pentru Turism – ONT. Tot în 1939, publică în revista ONT două fotografii, intitulate Fantezie de iarnă şi Spicul holdelor, cea din urmă fiind câştigătoarea celei de-a cincea expoziţii ONT. Pe lângă acestea, însă, Bauh lucrează şi la un proiect dedicat Văii Jiului, începând cu 1945. În toamna anului 1946, Bauh deschide cea de-a doua expoziţie personală, iar în 1947, fotografiile sale din Valea Jiului însoţesc eseul lui Geo Bogza, Oameni şi cărbuni.



    Care este drumul pe care îl parcurge o imagine din sertarul de arhivă până în depozitul digital? Cum se construieşte o colecţie digitală şi care sunt provocările unui astfel de parcurs? TRACK: Timeline-ul acestei colecţii indicat de biografia Bauh se restrânge în funcţie de serii şi se restrânge şi mai mult în funcţie de cercetarea acestor serii, prin literatura dedicată campaniilor sociologice, publicare, momente în care el a expus anumite artefacte. Aceste cazuri sunt extreme pentru întreaga arhivă, în sensul cantităţii de cercetare sau al efortului de cercetare depus pentru a descoperi un titlu sau o periodizare sau pentru a încadra un artefact şi chiar pentru a-l lega de alte artefacte, din alte colecţii.



    Reţelele Privirii este platforma digitală prin care cei interesaţi pot găsi artefactele semnate Aurel Bauh. De asemenea, participanţii pot interveni pentru îmbogăţirea colecţiei sau a informaţiilor despre ea. Iris Şerban, şefa biroului de arhivă etnologică a MNŢR: Acesta este modul în care ne propunem să promovăm arhiva etnologică a muzeului, creând un personaj accesibil pentru publicul larg, un personaj real, născut din modul în care arhiva s-a creat şi a trăit în ultimul secol. Proiectul abia de-acum începe. Proiectul Reţele Privirii este mai mult decât o bază de date, este un spaţiu virtual în care vizitatorul este invitat pe de o parte, să descopere materialul de arhivă, fotografii, fragmente audio, fragmente video şi texte, iar pe de altă parte este invitat să îşi aducă propria contribuţie.



    Muzeul Ţăranului Român a lansat în această vară prima platformă digitală participativă dedicată unei arhive muzeale româneşti. Colecţia de fotografie Aurel Bauh poate fi accesată prin intermediul platformei Reţelele Privirii.



    Reţelele Privirii este un proiect al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, realizat cu sprijinul RIZI Design, Samsung România, Gemini Solutions şi The Plot, având ca partner instituţional Reţeaua Naţională a Muzeelor din România. Platforma Reţelele Privirii poate fi accesată la adresa web arhiva.muzeultaranuluiroman.ro.

  • Photographer Aurel Bauh

    Photographer Aurel Bauh

    Known in particular
    for literature and fine arts, the Romanian avant-garde is also represented by
    some outstanding names in the field of photography. One such example is Aurel
    Bauh, who is better known in western Europe and the US than in his home country
    Romania. A Romanian-born Jew, he studied in Berlin in the 1920s with the
    Ukrainian sculptor Alexander Archipenko and then in Paris with Fernard Leger,
    one of the first French painters to exhibit cubist paintings. The work of Aurel
    Bauh focused less on documentary photography and more so on art photography. He
    moved to Bucharest towards the end of the 1930s, where he lived until 1960.
    Academy member Emanuel Badescu tells us more about the work of Aurel Bauh
    created in Romania:




    Aurel Bauh
    comes from Oltenia, in southern Romania. He was born in Craiova in 1900. We
    know little of his early school years, but we do have records about his time in
    Paris while he was in his early 20s. He was in close contact with the Romanian
    artists who lived and worked in the French capital at a time when the
    avant-garde movement was flourishing. He was familiar with the exhibitions of
    the artists who represented this artistic movement, including photographers
    like Man Ray. Towards the end of Carol II’s rule, Aurel Bauh returned to
    Romania, moving to Bucharest. He had one studio on Popa Rusu Street and another
    on the Victory Boulevard, called Studio 41.




    This studio
    became a meeting place and inspiration for several avant-garde artists, such as
    Sasa Pana, Jules Perahim, Harry Brauner, and Geo Bogza. In 1938, Bauh had his
    firs exhibition of ‘photo paintings’, titled Same Age as Brassai and Man Ray.
    In the 1950s, when the terrible communist regime in Romania was just beginning,
    Aurel Bauh managed to publish a surprising album with photos. It is now in the
    archives of the Romanian Academy Library, and Emanuel Badescu described it
    for us:




    Remarkably, in
    1957 he gathered together all his works about Bucharest, and created a
    singularly beautiful album, because it is the only one, or one of the few
    albums about Bucharest that has as its theme the beauty of the city. It is no
    wonder that the album has a short but superb foreword written by another pariah
    of early communism in Romania, Tudor Arghezi. These two great artists joined
    hands in this album entitled ‘Bucharest’, an album, which, aside from the
    poetry of the images, has another feature, which you could not find even in the
    work of Christian photographers of the time. In its pages we find a great
    number of photos depicting worshippers entering Christian Orthodox churches.
    Perusing the album, we easily notice that Aurel Bauh had a vast fine art
    experience. It seems he appreciated Impressionist painters, especially Monet. In
    this album there are several photos that point to the French master. He wanted
    to capture an aspect that his peers did not: the poetry of the city, its
    architectural styles – art nouveau and art deco – the monumentality of
    buildings or sculpture ensembles such as Carol Park, images from Cismigiu Park,
    and the Dambovita canal. They all have a special poetry and recall
    Impressionist painters.




    In 1960, Aurel
    Bauh managed to emigrate to Paris, where he died in 1964. His photos, highly
    valued today, can be found in private collections, in France and elsewhere. You
    can even find his work at the Museum of Modern Art in New York. In 2011, one of
    the exhibitions at the Les Promenades Photographiques Festival in Vendome was
    dedicated to his work.