Tag: aviatie

Participant
în luptele din al doilea război mondial, pilotul Tudor Greceanu a fost unul
dintre sutele de mii de eroi români pentru care viața a luat o altă întorsătură
la sfârșitul conflictului. Născut pe 13 mai 1917 într-o familie de origine
boierească, Tudor Greceanu a urmat școala de ofițeri de
aviație pe care a absolvit-o în 1939 într-o generație cu numai 29 de absolvenți
de piloți, mecanici și naviganți. Cea mai veche menționare a numelui Greceanu
este cea a cronicarului Radu Greceanu din principatul Munteniei din a doua
jumătate a secolului al 17-lea. Aviatorul Tudor Greceanu își urma și o chemare,
dar și o modă printre tinerii români cu posibilități, aceea de a deveni piloți
de avioane. Aviația în România devenise deja o preocupare cu tradiție.

Numele
inventatorului Aurel Vlaicu, mort în 1913 pe când încerca să traverseze Munții
Carpați la bordul avionului său Vlaicu 2, era unul de referință. Anterior, în
1906, încercarea la Paris a altui aviator român Traiav Vuia de a zbura cu un
aparat mai greu decât, deși nereușită, lăsase o impresie bună. Iar inventatorul
Henri Coandă cu invenția sa din 1910 făcuse ca aviația să fie un domeniu de
atracție pentru tinerii români de familie bună, dar și pentru cei cu ambiții
mari și firi aventuroase. Însă și aviația militară română avea să dea nume mari
și ași ai cerului precum căpitanul Constantin Bâzu Cantacuzino, căpitanul
Alexandru Șerbănescu, căpitanul Gheorghe Popescu-Ciocănel, căpitanul Horia
Agarici și mulți alții.

Cel
de-al doilea război mondial avea să înceapă pe 1 septembrie 1939 și promoția
lui Greceanu era conștientă că de la ea se cerea sacrificiul pentru apărarea
intereselor naționale. Conform măruturisilor sale, promoția sa se aștepta să fie trimisă pe front. În
vara anului 1940 Franța era ocupată de Germania nazistă, Anglia era asediată de
forțele aviației germane iar României i se luau Basarabia, Bucovina de Nord,
Transilvania de Nord și Cadrilaterul confirmând prăbușirea sistemului
tratatelor de pace de la Versailles, de după primul război mondial. Anul 1940 a
fost primul an de criză în viața tânărului pilot Tudor Greceanu de numai 23 de
ani care a dorit să demisioneze din armată, însă demisia nu i-a fost acceptată.
La începutul războiului era pilot de vânătoare la Flotila 1 Vânătoare Bucureşti
și își urma instructajul pentru a deveni pilot de vânătoare. A deținut șase
brevete de pilot: brevetul de pilot de război obținut în școala militară,
brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de instructor de zbor, brevetul de
pilot de bimotoare, brevetul de înaltă acrobație, brevetul de zbor de noapte și
brevetul de zbor fără vizibilitate. Pe
lângă acestea, a deținut și brevete și insigne de pilot german, italian și
american.

Botezul
focului a însemnat plecarea pe frontul din Uniunea Sovietică. Cucerirea Odessei din 1941 a fost un preț
pe care aviația română l-a plătit din plin. În arhiva Centrului de Istorie
Orală din Radiodifuziunea Română se află un interviu cu pilotul Tudor Greceanu
din 1993. În acest interviu pilotul își amintea de episodul Odessa.

O escadrilă de vânătoare avea
în general 15 avioane. Aceste 15 avioane nu erau întotdeauna în linie de zbor.
Am plecat la început cu ele în linie de zbor. Noi contam în general pe cel
puţin 12 avioane capabile de zbor în fiecare zi. Altă parte erau fie în
revizii, fie în reparaţii eventuale, aveau mici defecte. Dar am ajuns la un
moment dat ca întregul grup, adică după căderea Odessei, deci 3 escadrile, care
trebuia să aibă 45 de avioane, să nu mai aveam decât 3 avioane. Pentru că
nimeni nu ne înlocuia avioanele. Statul român iniţial a cumpărat de la nemţi 3
escadrile de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. Ei, aceste avioane au
venit, au fost montate, puse în linie de zbor şi cu ele am plecat pe front. Ce
a căzut, ce s-a deteriorat, ce a intrat în revizii erau scoase din efectiv.
Știţi cât a costat statul român un singur avion? 62 de milioane de lei. La
vremea aceea 62 de milioane de lei erau mari cât roata carului: 62 de milioane de
lei reprezentau 62 de blocuri de 10 etaje. După căderea Odessei, grupul meu s-a
întors doar cu 3 avioane din cele 45.

În timpul războiului, locotenentul Tudor Greceanu a avut
la activ 6000 de ore de zbor realizate în 1000 de misiuni de luptă și a avut 42
de victorii aeriene care au însemnat doborârea a 42 de avioane inamice. A
primit mai multe decorații între care titlul de cavaler al Ordinului Mihai
Viteazul clasa III. Însă sfârșitul războiului nu avea să-i aducă pacea, ba
dimpotrivă. Întors în România în 1945 Greceanu află ca logodnica lui de origine
germană se sinucisese pentru a nu fi deportată în URSS, iar fratele său era prizonier
în Gulagul sovietic. La scurt timp este arestat și întemnițat la Aiud, în timp
ce părinții săi primeau arest la domiciliu unde mureau de boală și sărăcie. În
închisoare este torturat și pus cu picioarele în apă rece, care îi zdrobește
articulațiile. Supraviețuiește închisorii și este eliberat în 1964. Cu ambele
picioare amputate, Tudor Greceanu, ajuns la vârsta de 77 de ani, moare în 1994
într-o modestă garsonieră dintr-un cartier muncitoresc al Bucureștiului…