Radio România Internațional

Tag: avort

  • Parlamentul European apără dreptul la avort al femeilor din Polonia

    Parlamentul European apără dreptul la avort al femeilor din Polonia

    A fost numita de presă poloneza Isabela, era gravidă și avea 30 de ani. În septembrie a început să nu se simtă bine și a mers la spital. Aici medicii au constatat că sarcina nu poate fi dusă la capăt, dar au decis să nu facă avort atâta timp cât fătul are bătăi ale inimii. Femeia a murit în drum spre sala de operație în urma unui șoc septic.


    Familia este convinsă că putea fi salvată, dacă i s-ar fi permis să facă întrerupere de sarcină. La rândul lor, autoritățile se apără și susțin că de vină pentru moartea tinerei ar fi o eroare medicală și nu hotărârea judecătorească de anul trecut, prin care este interzisă aproape în totalitate întreruperea sarcinii. Cazul tinerei a dus la proteste în întreaga Polonie și a ajuns în atenția Parlamentului European.

    Legislatia anti avort din Polonia este extrem de dăunătoare. A schimbat viața de zi cu zi a femeilor și fetelor poloneze. Mii de femei au fost nevoite să treacă granița în Germania, Anglia, Olanda sau Belgia pentru a face întrerupere de sarcină. Se întâmplă acest lucru pe vreme de pandemie, să nu uităm, a spus la dezbaterea din plenul de la Strasbourg eurodeputata olandeză Samira Rafaela. În tot acest timp, potrivit unor date prezentate de Parlamentul European, doar 300 de tinere au putut face avort în spitalele din Polonia şi numai după ce au prezentat dovezi că viața sau sănătatea le este pusă în pericol.

    Toate femeile din Uniunea Europeană trebuie să aibă acces egal la îngrijire medicală de calitate și la tratament, a afirmat la aceeași dezbatere și comisarul european pentru egalitate, Helena Dalli, care a ținut să precizeze că Bruxelles-ul nu are competențe în privința reglementărilor privind avortul din statele membre. Legislația din acest domeniu este stabilită de fiecare țară în parte. Totuși, punctează Helena Dalli: Atunci când își folosesc prerogativele, țările membre trebuie să respecte drepturile fundamentale prevăzute de propriile Constituții și angajamentele luate pe plan internațional. Iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că interzicerea accesului la avort este o încălcare a dreptului la viață privată.

    Discuțiile din plenul de la Strasbourg au fost urmate de adoptarea unei rezoluții în care Parlamentul European îi cere preşedintelui polonez, Andrzej Duda, să garanteze accesul rapid şi deplin al femeilor la avort. Până atunci, eurodeputaţii cer celorlalte state membre să coopereze şi să le ofere femeilor poloneze posibilitatea de a face întrerupere de sarcină sigur şi gratuit în spitalele de pe teritoriul lor.


  • Opţiuni feminine contemporane

    Opţiuni feminine contemporane

    Teoretic, o sarcină ar trebui să apară atunci când
    este dorită şi când părinţii sunt suficienţi de maturi pentru a se dedica creşterii
    unui copil. În practică, lucrurile stau altfel: în 2012, o statistică UNICEF
    arăta că în România, existau cele mai multe mame minore din Europa. În plus, un studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică
    în perioada ianuarie 2012 – martie 2013, demonstra că dintr-un număr de 12.073
    de gravide cu vârste între 15 şi 19 ani, 7.547 au ales să întrerupă sarcina.
    Oricum, în ultimii ani, rata avorturilor din România este în continuă creştere,
    după cum atrag atenţii şi medicii specialişti. Doctoriţa Monica Cârstoiu, medic
    obstetrician la Spitalul Universitar din Bucureşti: Conform studiilor UNICEF, România a ocupat primul
    loc din Europa la numărul de naşteri în rândul minorelor. În medie, sunt 8500
    de astfel de naşteri pe an. Interesul nostru este ca avortul să nu mai rămână
    cea mai utilizată metodă de contracepţie pentru că teoretic, există
    posibilitatea de a a preveni o sarcină nedorită. Datele Organizaţiei Mondiale a
    Sănătăţii (OMS) au arătat că România are cea mai mare rată a avorturilor din
    Europa: 480 de avorturi la 1000 de născuţi-vii.


    Potrivit doctoriţei Cârstoiu şi colegilor ei de
    breaslă: Statisticile alarmante sunt confirmate de reticenţa femeilor din
    România de a merge periodic la ginecolog. Cauza principală a acestui dezinteres
    este lipsa educaţiei sexuale cu privire la importanţa controlului ginecologic.
    Nu doar educaţia cu privire la sănătatea reproducerii lipseşte, ci şi
    cunoştinţele cu privire la alegerile pe care o femeie modernă le poate face în
    legătură cu propriul ei corp, consideră reprezentanţi ai societăţii civile.
    Daniela Drăghici lucrează ca specialistă în advocacy pentru educaţie şi
    informare sexuală în cadrul Societăţii de Analize Feministe ANA: Există
    o mare problemă în următoarea privinţă: metoda şi capacitatea de a le informa
    pe femeile tinere, şi nu numai, despre dreptul lor la o alegere în cunoştinţă
    de cauză referitoare la sănătatea reproducerii. În 2003, statul român stătea destul de bine la acest
    capitol pentru că se făcuse un protocol de colaborare între ministerele
    sănătăţii, educaţiei şi tineretului şi guvernul României. Protocolul prevedea
    începerea unor cursuri privind sexualitatea încă din clasa a doua. Aceste
    cursuri urmau să fie predate de profesori pregătiţi special pentru acest
    domeniu. Aceste iniţiative nu au fost aplicate, mai ales că fundaţiile
    americane care puseseră fonduri la dispoziţie pentru acest lucru şi-au retras
    finanţările, odată cu aderarea României la UE.


    În cadrul acestui program, desfiinţat acum,
    se elaborase chiar un manual de educaţie sexuală care fusese aprobat de toate
    ministerele implicate în acel protocol. Manualul fusese redactat pe baza unei
    programe elaborate prin colaborarea cu organizaţii non-guvernamentale
    specializate. Totul fusese gândit pentru ca orele de educaţie pentru sănătatea
    în familie – conform titulaturii oficiale – să se desfăşoare ţinând cont şi de
    sensibilităţile celor implicaţi, consideră Daniela Drăghici: Dacă
    lucrurile ar fi continuat încet, încet, totul s-ar fi petrecut gradat pentru ca
    nici părinţii, nici copiii să nu se sperie. În plus, ar fi trebuit să se
    folosească foarte bine reţeaua de medici de planificare familială. Tot prin
    finanţare externă au fost pregătiţi medici generalişti pentru a deveni medici
    de planificare familială. Ei sunt tobă de carte, dar din păcate nu sunt
    folosiţi.


    Printre aceşti medici se află şi doctoriţa Iuliana
    Balteş, directoarea adjunctă al unui complex medical unde se află şi un cabinet
    de planificare familială, unul dintre puţinele funcţionale rămase, finanţat de
    către Primăria sectorului 1. Cu ea am stat de vorbă despre consecinţele lipsei
    de informaţii privind sănătatea reproducerii: Acum câţiva ani
    aveam pus la punct un întreg program de planificare familială şi lucrurile
    mergeau foarte bine, scăzând chiar rata avorturilor. Din nefericire acum ne
    confruntăm iar cu o creştere a numărului de avorturi şi a numărului de sarcini
    nedorite la adolescente. Un program naţional bine structurat de planificare
    familială ar costa mult mai puţin decât tratarea tuturor consecinţelor legate
    fie de o sarcină nedorită, fie de un avort.


    Potrivit doctoriţei Iuliana Balteş, la începutul
    planificării familiale în România existau aproape 240 de cabinete de
    planificare familială în ţară. Numărul a scăzut, însă, timp, iar azi, în
    Bucureşti, au rămas doar vreo 4-5. Dar
    nici aici nu vin foarte multe femei, aflăm de la Iuliana Balteş. De ce? Pentru că nu au de unde să obţină informaţia corectă. De obicei
    se informează una pe alta şi aşa ajung la cabinet. În al doilea rând, prin acel
    program naţional încheiat acum câţiva ani, aveam posibilitatea de a distribui
    gratuit anumite tipuri de contraceptive în primul rând pentru elevi şi
    studenţi, grup care se afla în risc prin imposibilitatea financiară de a-şi
    procura contraceptive eficient. Din păcate, guvernul a uitat de acel program,
    iar acum nu mai putem ajuta pe nimeni prin distribuirea gratuită de
    contraceptive. Atunci când nu am mai putut distribui aceste
    contraceptive gratuite adresabilitatea femeilor a scăzut. În mod uimitor, două
    treimi din femeile care se adresau cabinetului de planificare familială erau de
    la ţară. Erau utilizatoare consecvente, corecte şi aveam un număr foarte mare
    de femei care veneau la cabinet, fiindcă puteam să le oferim ceva gratuit.



    Prin urmare, specialiştii recomandă reluarea colaborării dintre
    autorităţile statului, minister şi organizaţii non-guvernamentale în vederea
    reluării programelor de informare cu privire la sănătate reproducerii.

  • Cultura penuriei

    Cultura penuriei

    Aproape nimic nu se mai cumpăra fără stat la coadă şi fără irosirea unor mari intervale de timp. Istoricii au cercetat în arhive scrisorile oamenilor obişnuiţi către instanţele de partid şi de stat care reclamau lipsuri de tot felul. Într-o situaţie economică deplorabilă provocată de politica unui regim incompetent şi obsedat de fixisme, relaţiile dintre oameni s-au constituit în vederea depăşirii penuriei. Istoricul Mioara Anton de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” din Bucureşti a descris noul mecanism:


    ”Interzis dar posibil a fost unul dintre paradoxurile cotidianului comunist. Penuria, restricţiile, raţionalizările impuse de regimul Ceauşescu pentru a masca o realitate economică dezastruoasă au generat adesea soluţii ingenioase prin care totul devenea permis şi accesibil. Au apărut reţele informale ale supravieţuitorilor şi descurcăreţilor, gata în orice moment să găsească o soluţie pentru problemele aparent insurmontabile ale existenţei cotidiene, de la înlesnirea unui avort la obţinerea unei funcţii, iertarea de o pedeapsă administrativă sau obţinerea de bunuri. În aceste reţele găsim reprezentate toate categoriile sociale în funcţie de interesele şi nevoile lor politice sau economice. Reţelele informale au funcţionat după alte reguli decît normele oficiale şi au constituit o alternativă profitabilă, mai ales pentru cei care le gestionau, dar şi pentru cei care au fost nevoiţi să apeleze la ele. Economia secundară a fost întotdeauna dependentă de sectorul de stat, de resursele acestuia şi s-a folosit de canalele de distribuţie ale acestui sector.”



    Reţelele sociale care încercau să depăşească penuria se întrepătrundeau cu autorităţile, cu moravurile, cu politicile oficiale. Deşi au constituit modele societale subterane, ele erau strâns legate de cotidian şi autorităţile erau perfect conştiente de existenţa şi funcţionarea lor. Mioara Anton. ”Reţelele informale au dat o notă de specific regimurilor comuniste, pentru că nu vorbim numai despre o particularitate românească, şi au evidenţiat o serie de practici prin care oamenii şi-au făcut existenţa mai suportabilă în comunism. Sursele documentare care ne permit să reconstituim practicile cotidiene sunt memoriile, jurnalele, interviurile cu activiştii mărunţi, cu descurcăreţii, artizani ai reţelelor care au cuprins toate structurile de partid şi de stat. Avem şi documente oficiale, note, informări, rapoarte care surprind evoluţia şi importanţa reţelelor în ansamblul economiei de comandă. Multiplicarea lor a fost direct legată de criminalizarea sistemului în sensul de extindere a fenomenului corupţiei şi generalizarea penuriei. De exemplu, campaniile pentru eradicarea bacşişului, la începutul anilor 1970, împreună cu combaterea parazitismului social, au fost printre puţinele încercări publice ale regimului de a mobiliza societatea în vederea instituirii unor norme care să fie general acceptate şi care ţineau, potrivit retoricii oficiale, de însuşirea unei conduite corecte de către toţi cetăţenii.”



    În faţa acţiunilor destructurante produse de penurie, regimul a încercat să reacţioneze. Mioara Anton: ”Pe măsură ce programele de dezvoltare ale economiei au înregistrat eşecuri au fost elaborare noi reguli de administrare a penuriei. Amintesc Programul de autoconducere şi autoaprovizionare a populaţiei, emis în 1981, prin care se interzicea aprovizionarea din alte localităţi decât cele de reşedinţă. Un an mai târziu apare Programul alimentaţiei raţionale, după care a urmat cartelarea alimentelor, dar şi o legislaţie specială care pedepsea acţiuni de ordin economic generate de penurie. Planificarea centralizată ilustrată propagandistic prin cincinalul calităţii, celebrul cincinal în 4 ani şi jumătate sau cincinalul revoluţiei ştiinţifice, a fost un eşec niciodată recunoscut şi asumat de către regimul Ceauşescu. Încercarea lui Iulian Dobrescu din 1982, şeful Comitetului de Stat al Planificării, de a-l convinge pe Ceauşescu de necesitatea adaptării planurilor de producţie la tendinţele economiei mondiale nu l-a convins pe acesta. Dobrescu a insistat într-un raport pentru un raport corect între calitate şi cantitate care ar fi dus, în opinia sa, la o creştere economică şi la mai puţine privaţiuni pentru populaţie. Sugestiile sale nu au fost luate în seamă şi Dobrescu a demisionat din funcţie.”



    Penuria a fost, la prima vedere, un produs al crizei economice. Dar ea a avut drpet cauză profundă natura regimului. Din nou, istoricul Mioara Anton: ”O altă direcţie care a încurajat dezvoltarea economiei informale a fost ceea ce istoricul american Jowitt a denumit drept familiarismul regimului. Adică rutinizarea partidului şi naţionalizarea societăţii. Monopolul partidului fusese subminat de un sistem clientelar, dezvoltat la nivelul elitei şi în conexiune cu aceasta, fapt care a uşurat tranzacţiile ilegale sau semiilegale. Partidul a permis şi chiar a consolidat anumite atitudini şi comportamente politice tradiţionale la vârful puterii, cât şi la nivelul societăţii. Imaginea pe care liderul partidului o avea asupra societăţii era mai mult decât optimistă. În opinia sa, consumul pe cap de locuitor crescuse, în magazine de găseau produse diversificate, chiar dacă nu pentru toate gusturile şi nu foarte colorate, iar asistenţa medicală se situa la cote normale.”



    Cultura penuriei s-a sfârşit în 1989. Dar moştenirea sa, reţelele de descurcăreţi, din păcate a rezistat şi a fost punct de plecare în refacerea economiei în democraţie.