Tag: avrig

  • Avrig

    Avrig

    Un palat, o casă cu susul în jos, biserică
    evanghelică fortificată, dar şi un muzeu etnografic sunt numai câteva dintre
    atracţiile locului pe care vă invităm astăzi să îl vizitaţi. Mergem în
    localitatea Avrig, din județul Sibiu, (Transilvania, România) amplasată la poalele Munților Făgăraș, pe
    valea Oltului, la o altitudine de aproximativ 400 de metri. Situat într-o zonă spectaculoasă, în care
    relieful se înalță și coboară de la 2500 la 350 de metri, Avrigul îşi vrăjeşte
    mereu vizitatorii.


    În secolul XIII, coloniştii saşi ajunşi în zona
    Avrigului au construit pe locul actualei biserici evanghelice o bazilică
    romanică de dimensiuni mult mai mici. Prin secolul XV, în urma întregului
    proces de reconstrucţie şi fortificare a bisericilor din Transilvania, biserica
    de la Avrig a fost şi ea întărită cu ziduri de fortificaţie şi transformată în
    biserică sală. Datorită modificărilor aduse, biserica a păstrat diverse
    elemente în stiluri arhitecturale diferite: portal romanic, sculpturi gotice,
    elemente de interior baroc. Pentru vizitare trebuie însă vorbit cu custodele
    bisericii.


    În anul 1770, baronul Samuel von Brukenthal, care
    tocmai îşi construia în vecinătatea bisericii noua reşedinţă de vară, a donat
    acesteia un ceas ce funcţionează şi azi.


    Palatul de vară Brukenthal, construit în 1771 în
    stil baroc, ca reședință de vară a baronului Samuel von Brukenthal,
    guvernatorul Transilvaniei, este atestat ca fiind singurul palat cu grădini
    tematice în stil baroc din România. Palatul oferă cazare, dar poate fi şi doar
    vizitat, încântând în special cu parcul din dreptul palatului realizat după
    modelul grădinilor vieneze baroce, dar şi cu elemente de grădină englezească
    din perioada romantismului şi clasicismului. În trecut, parcul era format
    dintr-o grădină ornamentală, oranjerie, grădini cu triunghiuri, grădina cu
    fazani, fântâni, grădina utilitară. După moartea lui Brukenthal în anul 1803, diveriţii
    proprietari au schimbat destinaţia locului, din reşedinţă, casă de odihnă,
    spital de campanie în cel de-al Doilea Război Mondial și hotel cu restaurant în
    prezent. Astăzi, la două secole de la construcţia sa, palatul îşi mai păstrează
    structurile baroce, iar parcul cu aleile sale, fântâna barocă, arbori şi
    arbuşti mediteraneeni încă îşi întâmpină vizitatorii.


    O atracţie nou apărută în zonă este cel mai nou
    parc de distracții din Sibiu, deschis la data de 1 Iunie 2022. Ne-a spus
    povestea acestei iniţiative Adrian Onţică, managerul parcului: Brambura Park își propune să ofere vizitatorilor de toate
    vârstele o porție sănătoasă de râs și de distracție prin vizitarea unei case
    întoarse, realizate cu susul în jos, dar în conformitate cu realitatea. Avem
    spații de joacă serioase, dedicate copiilor, topograne gonflabile, trambulină
    uriașă. Avem inclusiv un mini zoo și spații dedicate de food și drink,
    bineînțeles, multe alte surprize. Sunt aproximativ 200 de metri pătrați, la noi
    se urcă la parter, se coboară la etaj. Sunt undeva la 10 încăperi și tot ce se
    găsește într-o casă normală, noi am pus totul cu susul în jos. Este un pic
    ciudat, să zicem așa, casa oferă și o mică stare de amețeală din două motive:
    în primul rând, planul este ușor înclinat cu câteva grade, iar în același timp
    creierul cu greu conștientizează că totul este cu susul în jos. Practic când se
    intră în casă, holul fiind totul cu susul în jos, găsim o oglindă, multe
    perechi de încălțăminte, un cuier și multe alte detalii. Cele mai multe se
    găsesc în partea de bucătărie, inclusiv masa, frigiderul, mașina de spălat
    vase, cuptorul, totu-i cu susul în jos și inclusiv produsele din ele.


    Invitaţia a fost lansată! Până data viitoare, vă
    dorim drum bun şi vreme frumoasă!


  • Cu susul în jos!

    Cu susul în jos!

    Am crescut trei copii şi imaginea unei case cu susul în jos
    îmi e chiar familiară. Sigur, mă refer la acele spaţii în care nimic nu pare să
    aibă un loc al său. În timp, spaţiile în care am locuit au cunoscut jucării împrăștiate, obiecte răsturnate,
    spaţii pline de viaţă, cum spuneau, politicos, cei ce aveau curajul să ne
    viziteze.


    Poate că tot aşa au trăit şi iniţiatorii
    unui parc din România, creat în jurul unei case construite, la propriu, cu
    susul în jus: Brambura Park, din localitatea Avrig, judeţul Sibiu.


    Ne-a spus povestea acestei iniţiative
    Adrian Onţică, managerul Brambura Park:
    Dezvoltatorii au văzut o casă
    similară în Germania și au spus de ce nu? Haideți să construim una și pe Valea Avrigului
    și să facem un parc de distracții. Este un proiect prevăzut în mai multe etape.
    Brambura Park își propune să ofere vizitatorilor de toate vârstele o porție
    sănătoasă de râs și de distracție prin vizitarea unei case întoarse, realizate
    cu susul în jos, dar în conformitate cu realitatea. Avem spații de joacă
    serioase, dedicate copiilor, topograne gonflabile, trambulină uriașă. Avem
    inclusiv un mini zoo și spații dedicate de food și drink, bineînțeles, multe
    alte surprize. Crearea proiectului, a casei, a fost o adevărată provocare, atât
    pentru constructori, cât și pentru toate echipele ce s-au ocupat de detaliile
    din casă. Sunt aproximativ 200 de metri pătrați, la noi se urcă la parter, se
    coboară la etaj. Sunt undeva la 10 încăperi și tot ce se găsește într-o casă
    normală, noi am pus totul cu susul în jos. Este un pic ciudat, să zicem așa,
    casa oferă și o mică stare de amețeală din două motive: în primul rând, planul
    este ușor înclinat cu câteva grade, iar în același timp creierul cu greu
    conștientizează că totul este cu susul în jos.


    Ce impresionează în acestă casă, ne-a spus tot Adrian Onţică: Sunt așa de multe
    detalii încât după 6 luni ce am creat casa, eu încă mai văd anumite surprize ce
    nu le-am văzut până acum. Practic când se intră în casă, holul fiind totul cu
    susul în jos, găsim o oglindă, multe perechi de încălțăminte, un cuier și multe
    alte detalii. Cele mai multe se găsesc în partea de bucătărie, inclusiv masa,
    frigiderul, mașina de spălat vase, cuptorul, totu-i cu susul în jos și inclusiv
    produsele din ele. Adică cine dorește să ia condimente normale, nu este nimica
    fake (n.r. fals), poate liniștit să ia un condiment pus cu susul în jos.
    Bineînțeles ele sunt lipite cu mai multe tipuri de adeziv, iar tot ce este cu o
    greutate mai mare sunt sunt prinse cu piese de rezistență.



    Banane într-un bol de fructe, cănile de
    ceai stau pe masa ce atârnă, în bucătărie, din tavan, covorul e pe tavan, un
    taburet este aşezat la gura sobei, pentru a putea aşeza cărbunii mai uşor. Şi,
    nu uitaţi, toate aceste detalii vă întâmpină de sus ! Şi pentru că
    organizatorii promit că ajunşi aici ne bucurăm, ne detașăm, fiind la final, mai
    relaxaţi şi să vedem lumea un pic altfel, l-am întrebat pe Adrian Onţică ce
    spun oamenii când vizitează această casă?

    Multă lume rămâne surprinsă
    pentru că este ceva unic în România, de asemenea dimensiuni, să fie vizitabilă
    și interior. Sunt destul de fericiți și bucuroși, pentru că la noi, pe lângă
    vizitarea casei se pot bucura și de mâncarea și specialitățile din restaurantul
    nostru. Feedback-ul
    din partea clienților, din fericire este unul pozitiv. Parcul
    este pe o suprafață de 6 hectare, este destul de mare. În casă, noi avem o limită de persoane, undeva la 25 … 30 de persoane, pentru că este
    păcat să nu intri și să te bucuri de toate detaliile. Ca și număr de
    vizitatori, să zic așa, într-o zi de vârf, am avut undeva la 1700 poate chiar
    și 2000 de turiști într-o zi, media este undeva la 200 … 300 de turiști pe pe
    zi.



    Dincolo de casa răsturnată ce pare că sfidează
    gravitaţia şi te face să simţi că trăieşti în imponderabilitate, vizitatorii se
    pot opri la mini grădina zoologică, ce găzduieşte câteva alpace, un pui de
    căprioară, câteva căprițe și iepurași.


    O invitaţie la joacă, pentru mici şi mari,
    după cum a lansat-o Adrian Onţică: În Brambura Park ne dorim să te
    distrezi cu mic cu mare, să scoţi familia la plimbare, să mâncați, să evadați,
    să râdeți în hohote, să nu fiţi cuminţi și să faceţi zgomote. Și chiar dacă Petrişor
    și mălai visează, să știi că-n Brambura Park toată familia se distrează.


    Rimele însoţesc la tot pasul invitaţia la
    joacă lansată de organizatori, creând un spaţiu amintind de Alice în Ţara
    Minunilor sau de alte poveşti.

  • The Brukenthal palace and gardens in Avrig

    The Brukenthal palace and gardens in Avrig

    Baron Samuel von Brukenthal, Habsburg
    governor of Transylvania, lawyer and art collector, lived between 1721 and 1803
    and is today known mostly as the owner of the building in Sibiu, central Romania,
    that houses the first public museum in south-eastern Europe and one of the
    earliest on the continent. In fact, his extensive collection formed the core of
    what is today known as the Brukenthal Palace museum.




    But there exists another Brukenthal
    palace, lesser-known but just as significant from an historical and
    architectural point of view, namely the baron’s summer residence in Avrig.
    Located 26 km from Sibiu, Avrig lies at the foot of the Fagaras Mountains, in
    the Olt River valley. The home town of Gheorghe Lazar, the founder of modern
    education in Romania, Avrig was the choice of baron von Brukenthal for building
    a summer residence consisting in a big and comfortable manor house and gardens
    so beautiful that they were often referred to as the Transylvanian Eden and
    the fountain of health.




    Corina Combei, an event manager at
    the Brukenthal Palace in Avrig, tells us more about the history of the place
    where the baron and his family used to spend their summers:




    Building works on the palace began
    around 1783, but it took a while to finish the construction of the residence
    and the gardens. The entire grounds cover 15.5 hectares. The layout reflected
    the baron’s exact wishes. The residence consists of three parts, namely the
    main building, which stands out for its architecture, and two wings on one
    level. The palace affords a wide panoramic view of the gardens and the river
    plain in the distance, and the gardens appear to be stretching for miles and
    miles, an optical illusion which was very much in tune with the late Baroque
    style. A majestic staircase on different levels, a fountain, various structures
    and ornaments placed geometrically and the alleys all lead to the gardens,
    which are located 12 metres lower than the palace. To the east of the palace,
    on sloping ground, we find the English garden, which is smaller than the French
    garden and is crossed by winding paths, with little nooks where you could catch
    your breath and which were signalled at the time by small decorative objects. A
    Dutch garden was initially located in front of the orangerie, where all kinds
    of fruits and vegetables were grown, as well as exotic plants. It is a well-known
    fact that the baron was the first to bring pineapples, lemons, coffee and
    nutmeg to Transylvania. Another peculiar thing about the grounds is that they
    also contain an animal farm. The baron had both an orchard and a vegetable
    garden and was also breeding animals, his intention being to make the entire
    estate independent economically.




    The palace in Avrig has undergone
    various alterations in time. Its interior architecture saw the biggest changes
    as the palace was transformed into a sanatorium. Its exterior, however, has
    remained unchanged since the time of baron Samuel von Brukenthal, including the
    orangerie, where we can still find today decorative elements dating from the
    time of the baron, Corina Combei explains:




    The baroque style has been
    preserved since 1908 as much as possible. In effect, there have been no
    alterations to its architectural style. But some changes have been made over
    time. During the communist period, the palace was turned into a sanatorium and
    a maternity hospital, so the rooms were adapted to meet the new functions.
    After 1990, however, the whole estate went back to its initial concept, that of
    a historical building. We preserve the style of late Baroque, including in the
    case of the gardens, and try to keep alive the memory of the place as much as
    possible and the spirit in which it was built by baron von Brukenthal.




    After being nationalised when the
    communist party came to power in Romania after WWII, the estate in Avrig was
    returned to private hands post-1990, and has since been managed by the Samuel
    von Brukenthal Foundation, on behalf of the Evangelical Church Council in
    Avrig. Currently in urgent need of restoration, the Brukenthal estate in Avrig
    could well become a centre for the arts and culture and for landscape art.

  • Le manoir et le parc historique de Brukenthal, à Avrig

    Le manoir et le parc historique de Brukenthal, à Avrig

    Juriste saxon et gouverneur de la Transylvanie, le baron Samuel von Brukenthal (1721-1803) est connu de nos jours comme propriétaire du Palais de Sibiu qui porte son nom et qui accueille un musée d’art public, à l’époque le premier de ce genre en Europe du sud-est et un des premiers sur le continent. La riche collection du baron a constitué le noyau du patrimoine de ce musée. Pourtant, à part le Palais Brukental de Sibiu, il y en a un autre, moins connu, mais tout aussi important du point de vue historique et architectural : il s’agit de la résidence d’été du baron, érigée à Avrig.


    Ville située à 26 km de Sibiu, au pied du Massif de Făgăraş, dans la vallée de la rivière Olt, Avrig est aussi la ville natale de Gheorghe Lazăr, fondateur de l’enseignement roumain moderne. Le baron von Brukenthal a choisi Avrig pour y faire bâtir un manoir imposant et confortable, entouré d’un parc connu dans l’histoire comme « l’Eden transylvain » ou « La Fontaine de la santé ». Le baron et sa famille y passaient l’été. Corina Combei, manager événementiel au Palais Brukenthal d’Avrig :« Les travaux de construction du palais ont commencé autour de 1783 et ils se sont prolongés pendant plusieurs années jusqu’à ce que le parc soit aussi aménagé, vu qu’il s’agissait d’un domaine de 15,5 hectares. L’édifice de style baroque est constitué de trois parties : le bâtiment central et deux ailes comportant un seul niveau. Une large perspective sur le parc et la rivière s’ouvre depuis le palais, semblant s’étendre indéfiniment. Cette illusion d’optique était d’ailleurs un des effets recherchés du baroque tardif. L’escalier majestueux, la fontaine, les ornements disposés de manière symétrique, les allées, tout mène vers ce parc situé 12 mètres plus bas par rapport au niveau du palais. Du côté est, sur une pente, se déploie un jardin anglais, plus petit, traversé par des allées sinueuses et prévu d’endroits de repos, entourés, à l’époque, d’objets décoratifs spécifiques. Initialement, devant l’orangerie se trouvait le jardin hollandais, qui, du vivant du baron, était planté de légumes et d’arbres fruitiers, ainsi de que nombreuses espèces exotiques. Comme on le sait très bien, c’est le baron von Brukental qui a apporté pour la première fois en Transylvanie l’ananas, le citron, le café et la noix de muscade. Une autre particularité de ce parc était la présence d’une ferme où l’on élevait du bétail. Les potagers, les arbres fruitiers et le bétail étaient censés assurer l’autonomie du palais du point de vue économique. »



    Au fil des siècles, le Palais Brukenthal d’Avrig a subi différents changements. Des modifications ont surtout été apportées à l’architecture intérieure lorsque cet ensemble de bâtiments fut transformé en sanatorium. Pourtant, l’aspect extérieur est resté inchangé. L’orangerie garde, par exemple, des éléments décoratifs datant du vivant du baron. Corina Combei : « Depuis 1908, le style baroque du Palais a été préservé autant que possible. Des modifications y ont été apportées, mais elles n’ont pas affecté l’architecture du bâtiment. Par exemple, pendant la période communiste, le palais a accueilli un sanatorium et une maternité, les salles de l’édifice ont donc été adaptées à leur nouvelle destination. Après 1990, cet ensemble architectural est redevenu un monument historique et nous tâchons de conserver, autant que possible, l’histoire de ce lieu et son aspect initial. »



    Pendant la période communiste, le domaine d’Avrig a été nationalisé. Depuis sa rétrocession, en 1990, il est administré par la Fondation Samuel von Brukenthal, représentante du Conseil de l’Eglise évangélique d’Avrig. Le domaine Brukenthal d’Avrig a besoin de travaux de rénovation urgents, pour devenir un centre culturel et éducatif. (Trad. : Dominique)

  • Conacul şi parcul istoric Brukenthal din Avrig

    Conacul şi parcul istoric Brukenthal din Avrig

    Baronul Samuel von Brukenthal, jurist sas, guvernator al Transilvaniei şi colecționar de artă, a trăit între 1721 şi 1803 şi este astăzi cunoscut mai ales ca proprietar al Palatului din Sibiu care azi adăposteşte primul muzeu de artă public din Europa de Sud-Est şi unul din primele de pe continent. De altfel, ampla colecţie a baronului a constituit nucleul patrimoniului muzeal de la Palatul Brukenthal. Mai există un palat Brukenthal, mai puţin celebru, dar la fel de important din punct de vedere istoric şi arhitectural: reşedinţa de vară a baronului, de la Avrig. Situat la 26 de kilometri distanţă de Sibiu, oraşul Avrig se află la poalele munţilor Făgăraş, pe valea râului Olt. Oraş de baştină al lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc, Avrigul a fost alegerea baronului von Brukenthal de a ridica o reşedinţă de vară ce constă într-un conac mare şi confortabil precum şi amplu într-un parc grădină ce a devenit cunoscut în istorie drept “Edenul transilvănean” sau “Fântână a sănătăţii”.



    Baronul şi familia sa veneau la Avrig în timpul verii, aflăm de la Corina Combei, manager de evenimente Palatul Brukenthal din Avrig: “Lucrările pentru construirea lui au început în jurul anului 1783 și a durat ceva timp până la finalizarea atât a parcului, cât și a clădirii palatului. Vorbim de un domeniu cu o întindere de 15,5 hectare. Raportul de amplasare al clădirilor care compun domeniul corespunde exigențele barocului. Reședința este constituită din trei părți: clădirea principală care s-a remarcat printr-o arhitectură deosebită, flancată de cele două aripi care aveau un singur nivel. Dinspre palat se deschide o perspectivă largă către parc și lunca râului, grădina-parc pare a se întinde la nesfârșit, aceasta iluzie optic fiind de altfel și idee principală a barocului târziu.


    De asemenea, o scară maiestuoasă, care are diferite niveluri, fântâna arteziană, structurile și ornamentele așezate geometric, aleile, toate duc spre acest parc, situat la o diferență de nivel de 12 metri mai jos față de nivelul palatului. În partea de est a palatului, cumva în pantă, se află grădină englezească care, spre deosebire de cea franceză, are dimensiuni mai restrânse și e străbătută de alei șerpuitoare, cu mici locuri de popas în care, la vremea respectivă, erau încadrate mici obiecte de decor specifice. Inițial, în fața oranjeriei, era amplasată grădina olandeză unde, pe vremea baronului, erau cultivate legume și fructe, dar și multe plante exotice. Este binecunoscut faptul că baronul a adus, pentru prima dată în Transilvania, ananasul, lâmâia, cafeaua și nucșoara. O altă particularitate a acestui parc a fost că el a integrat în acest parc și o gospodărie agricolă cu animale. Avea atât grădini de legume și pomi fructiferi, cât și animale cu scopul de a da o autonomie economică întregului palat.”



    De-a lungul secolelor, Palatul de la Avrig a suferit diverse modificări. Mai ales arhitectura interioară a suportat schimbări pentru ca ansamblul de clădiri să fie transformat într-un sanatoriu. Aspectul exterior a rămas, însă, neschimbat de pe vremea lui Samuel von Brukenthal, exemplu fiind oranjeria unde încă se găsesc elemente de decor din timpul vieţii baronului, ne spune Corin Combei: “Stilul baroc a fost conservat din 1908 încoace cât s-a putut de mult. Practic nu s-au făcut modificări care să afecteze stilul arhitectural. Totuși, de-a lungul timpul, au apărut și modificări. În timpul perioadei comuniste, palatul a fost destinat găzduirii unui sanatoriu și unei maternități, drept pentru care încăperile din palat au fost adaptate necesităților de atunci. Dar, după 1990, complexul a revenit la conceptul inițial, adică la cel istoric. Noi păstrăm stilul barocului târziu, inclusiv în cazul grădinilor și încercăm să conservăm cât putem din istoria locului și din viziunea cu care Brukenthal a construit acest loc.”



    După ce în perioada comunistă întregul domeniul de la Avrig a fost naţionalizat, începând cu 1990, el este administrat, în urma retrocedării, de către Fundaţia Samuel von Brukenthal, reprezentantă a Consiliului Bisericii Evaghelice din Avrig. Având momentan nevoie de o restaurarea grabnică, domeniul Brukenthal din Avrig se doreşte a deveni un centru pentru cultură, educaţie şi artă peisagistică.