Radio România Internațional

Tag: babic

  • Preparate din carne de oaie

    Preparate din carne de oaie

    Cu ocazia Rusaliilor (24 iunie), în zona Buzăului este organizat un târg unde altădată, erau comercializate produse agroalimentare şi de uz gospodăresc. Pentru cei care ajungeau acolo, acest târg cunoscut ca Drăgaica era şi un prilej de distracţie. Drăgaicele sunt acele zâne bune, cunoscute în mitologie românească subnumele de Sânziene. În acest an, Târgul Drăgaica este deschis în perioada 8 – 24 iunie, vizitatorii fiind întâmpinaţi cu produse tradiţionale, cu un parc de distracţii pentru copii şi cu produse ale meşterilor buzoieni.

     

    Acest târg a apărut şi s-a dezvoltat deoarece Buzăul este situat într-o zonă cu mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Interesant este faptul că aici erau stabilite, conform unui document de la începutul secolului al 19-lea, preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi cârnaţii, produse tradiţionale, pregătite în satele Berca şi Pleşcoi, situate în apropiere.

     

    Astfel au apărut şi produsele cu denumire de origine, precum babicul de Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.

     

    Refugiaţii de naţionalitate bulgară şi sârbă care, la sfârşitul secolului al 18-lea, s-au aşezat în zona Buzăului din cauza războaielor ruso-turce au preluat reţeta locală de cârnaţii de Pleşcoi, însă au modificat-o punând carne de porc în loc de carne de oaie, probabil ca să le facă în ciudă otomanilor. Au mai adăugat şi ardei iute roşu uscat şi mărunţit şi astfel a rezultat aşa-numit babic de Buzău sau babic sârbesc de Buzău.

     

    Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie,  carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat, căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de vită.

     

    În zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte subţire.

     

     

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea


    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de multe legume. Ciorbele pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap sunt specifice acestei provincii, unde întâlnim însă preparate care poartă marca minorităţii turco-tătare: chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi babic, musacaua dobrogeană sau garniturile de orez. Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare.



    Pentru această ediţie, vă prezentăm două variante pentru a prepara o pulpă de berbec. Pentru a obţine o ciorbă, mai avem nevoie de 6 … 8 cartofi, de un morcov, o ceapă, o rădăcină de pătrunjel şi alta de păstârnac, de suc de roşii, de o legătură de mărar şi alta de pătrunjel, de piper şi sare. Curăţată, spălată şi tăiată în bucăţele, carnea se pune la fiert în apă cu puţină sare şi se spumează. Adăugăm toate legumele tocate mărunt, cartofii tăiaţi cubuleţe, iar spre final punem şi suc de roşii. Se poate acrii cu borş sau cu zeamă de varză pe care o fierbem separat şi pe care o strecurăm înainte de a o turna în oală. Înainte de a lua oala de pe foc, dregem ciorba cu două ouă bătute. Se serveşte fierbinte, după ce am presărat pătrunjel şi mărar tocat mărunt.



    A doua variantă este pulpa de berbec umplută cu orez şi ciuperci. Pulpa trebuie curăţată, tranşată şi dezosată, după care trebuie frecată pe ambele părţi cu o lămâie pe care am tăiat-o în jumătate. Avem nevoie de un sfert de kg de ciuperci pe care le tăiem mărunt şi pe care le călim în ulei împreună cu o ceapă tocată mărunt. În compoziţie adăugăm frunze de pătrunjel şi mărar, tocate mărunt, piper măcinat şi sare după gust. Pulpa de berbec trebuie umplută cu această compoziţie, după care legăm pulpa, o ungem cu ulei, o punem într-o tavă pe care o ţinem în cuptor circa două ore, stropind-o din când în când cu sosul format în tavă. Se serveşte caldă.


  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea


    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de multe legume. Ciorbele pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap sunt specifice acestei provincii, unde întâlnim însă preparate care poartă marca minorităţii turco-tătare: chebap, cârnaţii uscaţi precum ghiudem şi babic, musacaua dobrogeană sau garniturile de orez. Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare.



    Pentru această ediţie, vă prezentăm două variante pentru a prepara o pulpă de berbec. Pentru a obţine o ciorbă, mai avem nevoie de 6 … 8 cartofi, de un morcov, o ceapă, o rădăcină de pătrunjel şi alta de păstârnac, de suc de roşii, de o legătură de mărar şi alta de pătrunjel, de piper şi sare. Curăţată, spălată şi tăiată în bucăţele, carnea se pune la fiert în apă cu puţină sare şi se spumează. Adăugăm toate legumele tocate mărunt, cartofii tăiaţi cubuleţe, iar spre final punem şi suc de roşii. Se poate acrii cu borş sau cu zeamă de varză pe care o fierbem separat şi pe care o strecurăm înainte de a o turna în oală. Înainte de a lua oala de pe foc, dregem ciorba cu două ouă bătute. Se serveşte fierbinte, după ce am presărat pătrunjel şi mărar tocat mărunt.



    A doua variantă este pulpa de berbec umplută cu orez şi ciuperci. Pulpa trebuie curăţată, tranşată şi dezosată, după care trebuie frecată pe ambele părţi cu o lămâie pe care am tăiat-o în jumătate. Avem nevoie de un sfert de kg de ciuperci pe care le tăiem mărunt şi pe care le călim în ulei împreună cu o ceapă tocată mărunt. În compoziţie adăugăm frunze de pătrunjel şi mărar, tocate mărunt, piper măcinat şi sare după gust. Pulpa de berbec trebuie umplută cu această compoziţie, după care legăm pulpa, o ungem cu ulei, o punem într-o tavă pe care o ţinem în cuptor circa două ore, stropind-o din când în când cu sosul format în tavă. Se serveşte caldă.


  • Cârnaţi de Buzău

    Cârnaţi de Buzău

    Dintre tipurile de cârnaţi produşi în România, două sunt specifice zonei Buzăului, ambele cu denumire de origine: babicul de
    Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. În mod
    sigur, preparate asemănătoare
    din carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-o zonă cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie, iar documente de la începutul secolului al
    19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi
    cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de
    Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de
    oaie şi condimentată cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă
    şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.


    Venirea în zona
    Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de naţionalitate
    bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la modificarea reţetei
    cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au înfiinţat aşa-numitele
    sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai bine, adică să cultive
    legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu ardei iute roşu a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a apărut, se pare, babicul de
    Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă nu cu carne de oaie sau de
    vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de
    preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată
    cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi
    iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează
    cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat,
    căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta
    procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de
    vită. Interesant este faptul că în zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din
    babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte
    subţire.

  • Cârnaţi de Buzău

    Cârnaţi de Buzău

    Dintre tipurile de cârnaţi produşi în România, două sunt specifice zonei Buzăului, ambele cu denumire de origine: babicul de
    Buzău şi cârnaţii de Pleşcoi. În mod
    sigur, preparate asemănătoare
    din carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-o zonă cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie, iar documente de la începutul secolului al
    19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de oaie şi
    cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi. Iniţial, cârnaţii de
    Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu de
    oaie şi condimentată cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost introdusă
    şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.


    Venirea în zona
    Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de naţionalitate
    bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la modificarea reţetei
    cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au înfiinţat aşa-numitele
    sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai bine, adică să cultive
    legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu ardei iute roşu a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a apărut, se pare, babicul de
    Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă nu cu carne de oaie sau de
    vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de otomani. Metoda de
    preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor de oaie, carnea de porc, de obicei pulpă, fiind tocată
    cu barda. Apoi se pune sare, iar carnea este condimentată cu boia de ardei, şi
    iute, şi dulce, după care amestecul este pus în maţe mai groase şi se modelează
    cârnaţii. Sunt lăsaţi la zvântat, apoi la afumat, iar în final la presat,
    căpătând o formă plată. În continuare, sunt lăsaţi la uscat. Pentru a scurta
    procesul de uscare, reţeta a fost modificată, în compoziţie intrând şi carne de
    vită. Interesant este faptul că în zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din
    babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte
    subţire.