Tag: Baia de Arama

  • Ponoarele, Mehedinţi

    Ponoarele, Mehedinţi

    Astăzi vă invităm într-o zonă foarte ofertantă turistic în acest
    sezon: mergem în comuna Ponoarele, din judeţul Mehedinţi, unde se găseşte
    singura rezervaţie naturală de liliac din România. Ne aflăm în sud-vestul
    ţării, unde influenţa climei submediteraneene a favorizat dezvoltarea unei
    flore specifice: liliacul, frăsinica, vişinul turcesc, mojdreanul, păducelul, cărpiniţa
    şi mult admirata lalea neagră. Din acelaşi motiv şi fauna prezintă aici câteva
    specii rare, ocrotite de lege: vipera cu corn, scorpionul şi broasca ţestoasă. Georgică
    Pătraşcu, primarul comunei Ponoarele din judeţul Mehedinţi ne-a lansat o
    invitaţie de a descoperi pădurea de liliac, dar şi alte atracţii ale zonei:

    La noi, în Ponoarele, există singura rezervaţie naturală din România,
    Rezervaţia pădurii cu liliac, care se întinde pe o suprafaţă de 47 de hectare.
    Este o zonă turistică, predomină formaţiunile carstice şi este o zonă
    mediteraneană. Din punct de vedere al arealului, comuna Ponoarele se află în
    nordul judeţului Mehedinţi şi este o comună turistică, prin monumentele
    naturale care există. Şi aş specifica: Podul lui Dumnezeu, Pădurea cu liliac,
    Câmpul cu lapiezuri, Lacul Zaton, Cheile Băluţei, bisericuţa de sub Stei, cât
    şi traseele turistice care pot fi parcurse atât de ciclişti, cât şi pietonal.


    Pentru a ajunge la pădure într-o plimbare, pornind din centrul
    comunei, pe Valea Morilor, trebuie urmat firul apei, urcând pe o potecă marcată
    turistic. Pe traseu pot fi
    admirate moara Crăcucenilor şi bisericuţa de sub Stei. Deplasarea se poate face
    şi cu autoturismul. În luna aceasta pădurea este o adevărată explozie de flori
    de liliac şi frăsinică, cu un parfum îmbietor. Georgică Pătraşcu, primarul
    comunei Ponoarele, a adăugat: Pădurea de liliac, în fiecare an, înfloreşte la începutul lunii mai şi
    floarea persistă aproape trei săptămâni. Acum floarea este în toi şi turiştii
    sunt în număr foarte mare la noi în comună. Cu cel mai mare drag, având în
    vedere că se află şi în centrul comunei, aş recomanda podul natural, (n.r.
    numit Podul lui Dumnezeu) care este al
    doilea pod din lume (n.r. de acest gen) şi singurul circulabil auto. Turiştii
    vin, îşi fac fotografii şi pleacă cu amintiri frumoase de la noi!


    Podul lui Dumnezeu sau Podul natural este
    o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta
    Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea
    peretelui superior al unei peşteri şi impresionează prin masivitate, măsurând
    30 m lungime, 13 m înălţime, 22 m lăţime şi 9 m deschidere. În imediata vecinătate
    a podului se află Peştera de la Pod sau Peştera Ponoarele. Ea are o lungime de
    734 m şi reprezintă un prim drenaj al apelor între Zăton şi subsolul ciuruit de
    galerii pe care este aşezată această localitate.

    Peştera este situată chiar sub dealul
    care-i poartă numele reprezentând singura legătură dintre lacurile Zătonul Mare
    şi Zătonul Mic realizată la nivel subteran. Intrarea are forma unei arcade care
    prezintă similitudine cu Podul având lăţimea de 15 m şi înălţimea de peste 3 m.
    Coborârea este alunecoasă pentru că apa picură mereu din tavan şi peştera este
    inundată în momentul în care apele Zătonului cresc. În ramificaţiile galeriei
    se pot vedea: Galeria Fosilă care prezintă interesante formaţiuni de stalactite
    şi stalagmite de culoare roşie-gălbuie, dar şi o colonie de lilieci protejaţi
    prin lege. Este recomandat ca peştera să fie vizitată cu ghid şi echipament
    adecvat, ieşirea spre Zăton fiind foarte dificilă.


    Cu speranţa că veţi trece comuna Ponoarele
    pe lista locurilor de vizitat din ţara noastră, vă aşteptăm şi data viitoare cu
    o nouă destinaţie.


  • Valea Cernei și cătunele sale

    Valea Cernei și cătunele sale

    Ne
    îndreptăm azi spre partea de sud-vest a României, și ne oprim într-o zonă
    montană protejată. Găsim aici peste 30 de trasee turistice, cu multe peșteri,
    chei, cascade, pajiști și păduri bătrâne, dar și cu multe rezervații naturale.
    În plus, există peste 30 de cătune, majoritatea părăsite, departe de orice semn
    al lumii moderne. Dintre acestea, Scărișoara și Ineleț, aflate la peste 1000 m
    altitudine sunt încă locuite. Nu au curent electric sau drumuri asfaltate, iar
    viața în aceste cătune se desfășoară cu totul diferit, într-un ritm mult mai
    lent. Nici banii nu au valoare pentru săteni. Ei practică în continuare trocul,
    atât între ei cât și cu negustorii veniți din localitatea cea mai apropiată. Ocupațiile
    de bază sunt creșterea animalelor și legumicultura. Neavând curent electric, oamenii
    folosesc seara o lampă cu gaz.


    Accesul
    în cătune se face pe o scară abruptă, agățată de munte. Până la construirea ei,
    exista doar o cărare prin pădure, pe care se mergea aproape toată ziua. Astfel se
    ajungea la o șosea, la circa 25 de km distanță față de stațiunea Băile
    Herculane. Această scară constituie o legătură mai rapidă dintre cele două sate
    spre orașele apropiate, durata drumul scurtându-se la o oră și jumătate.

    Ionuț
    Papa, ghid montan și blogger de călătorii: Dacă vorbim despre Cătunul Ineleț,
    preferat de către turiști, intrarea se face pe o serie de scări din lemn,
    construită de localnici, care urcă circa 30 de metri pe versantul unui munte.
    Ca să ajungă din poteca principală, în cătunul Ineleț, trebuie urcate aceste
    trepte. Ele sunt construite dintr-un lemn de esență foarte tare și sunt în
    stare foarte bună. Localnicii se îngrijesc de ele constant, fiindcă este
    singurul lor mijloc de acces către lumea modernă. Atunci, turiștii care vin nu
    sunt supuși niciunui fel de risc. Este însă un pic dificil pentru cei care au
    rău de înălțime. După ce urci treptele și privești în jos, îți dai seama că
    înălțimea e un pic cam mare. Însă noi, ghizii montani, îi ajutăm pe turiști
    să-și depășească temerile și să ajungă în deplină siguranță.


    Aceste cătune se
    află în Parcul Național Domogled – Valea Cernei, o destinație inedită, după cum
    spune Ionuț Papa, ghid montan și blogger de călătorii: Are importanță atât
    din punct de vedere al faunei, cât și al florei. Din punct de vedere al florei,
    aici găsim o specie de pin negru, denumit Pinul Negru de Banat. Este singura
    specie de acest fel din România. Aceștia se pot găsi doar în Băile Herculane și
    doar în câteva regiuni adiacente. Din punct
    de vedere al faunei, aici găsim urși, lupi, dar cel mai important e că acest
    parc găzduiește 45% din populația de fluturi a României. Pentru cineva pasionat
    de flora, fluturi sau natură, în general, Parcul Național Domogled-Valea Cernei
    oferă foarte multe activități și posibilități de observare.


    În zonă, mai există
    câteva obiective naturale deosebite. Lacul Prisaca este aflat la o distanță de aproximativ
    cinci km de Băile Herculane, și reprezintă o adevărată oază de liniște. Cascada
    Vânturătoarea se află la 1000 m altitudine, pe malul drept al Cernei unde apa
    este vânturată, de unde și numele, iar drumul spre cascada este deosebit de
    frumos. Cheile Țăsnei sunt niște chei sălbatice, ce dezvăluie un peisaj unice și
    sunt aflate la o distanță de 14 km, cu plecare din stațiunea turistică Băile Herculane
    spre orașul Baia de Aramă.