Radio România Internațional

Tag: balmos

  • Ţara Moţilor

    Ţara Moţilor

    Cu intenţia de a
    atrage atenţia asupra mai multor zone turistice din ţara noastră, membrii Clubului Presei de Turism – FIJET România, au propus și au
    votat un Top 10 Destinații care merită vizitate în week-end-urile, vacanțele și
    concediile anului 2023. Premierea lor a şi avut loc într-o gală-eveniment FIJET
    România, organizată la Târgul de Turism al României de la Romexpo (23-26
    februarie 2023). Astăzi, locul 9, Țara
    Moților, o regiune etnogeografică din România, situată în Munții Apuseni, pe
    bazinul superior ale râurilor Arieș și Crișul Alb.


    Şi pentru că propunerea a venit din partea lui Gabriel Arsene,
    membru FIJET România, l-am invitat să ne spună de ce a ales această zonă: Am propus Țara Moților ca destinație turistică a anului 2023 din mai
    multe motive. Eu zic că Țara Moților este ținutul din România, în care
    tradițiile, peisajele curate și oamenii speciali, totul are adânci semnificații
    în istoria noastră, constituind o placă turnantă a Munților Apuseni, dar și a
    României. Și asta vezi imediat cum intri în Țara de Piatră, cum i se mai spune,
    dinspre Câmpeni şi te minunezi drumurile care șerpuiesc printre culmile
    muntoase tăiate de Arieș și de afluenții lui, de zonele casnice, peșterile
    numeroase, Cetățile Ponorului, Poarta lui Ionele, Scărișoara, Peștera Urșilor,
    cascadele spectaculoase, chiar dacă nu sunt extraordinar de mari Pătrăhățeși,
    Pișoaia, Vârciorog. Aceleași drumuri te poartă spre Dealul cu Melci, ori la
    Târgu de Fete de pe Muntele Găina, care nu mai este la fel de spectaculos ca în
    urmă cu 20 de ani dar tot merită să ajungi odată în zonă. Iar când ieși din
    Țara Moșilor înspre Beiuş, sincer îți pare rău că timpul s-a scurs.



    Localităţi plasate în zone înalte, de până la 1400 de metri îşi
    aşteaptă vizitatorii cu tradiţii păstrate vii.


    Gabriel Arsene a venit cu exemple: Așadar, orășele
    precum Câmpeni, Albac, Vidra, Abrud, Arieșeni, Buciu, Avram Iancu, Scărișoara
    sunt locuri în care moții te primesc în casele lor sau în pensiuni turistice nu
    foarte mari, dar foarte curate și foarte primitoare şi în care merită să
    petreci și câteva zile. Tot în zonă poţi să admiri arta prelucrării lemnului
    prin care apar faimoasele lor butoaie, vase, doniţe, ciubăre, tunicele, fiind
    materialul principal de construcție din zonă.



    Păsatul şi
    balmoşul sunt mâncăruri tradiţionale în Ţara Moţilor. Păsatul este o mâncare
    preparată din seminţe de mei, boabe de porumb sau, rar, din alte cereale,
    pisate sau măcinate mare. Balmoşul este
    preparat din produsele obţinute în gospodărie: smântână şi făină de mălai, mălaiul fiind pus în
    smântâna fiartă în ceaun de fontă. Când
    pe marginea creaunului apare untul topit, atunci este gata, după care se
    potriveşte de sare şi se serveşte caldă. Aceste două preparate se fac în orice
    gospodărie moţească.


    Pentru alte destinaţii de top urmăriţi siteul FIJET România şi
    ascultaţi RRI.


  • Balmoş şi alte preparate păstoreşti

    Balmoş şi alte preparate păstoreşti

    În zonele în care oieritul este o ocupaţie tradiţională s-a dezvoltat în
    timp o gastronomie specifică, cu preparate din carne, din lapte şi derivate ale
    acestuia. Cele mai întâlnite preparate din carne sunt pastrama, sloiul, tocana
    sau, în zona Gorjului, tocanul. Din laptele de oaie se obţin mai multe
    sortimente de brânzeturi, folosite în preparate specifice. Cel mai întâlnit,
    care figurează și în meniul mulor restaurante din România, este bulzul, un
    amestec de brânză și de mămăligă. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari.


    După ce se obţine brânza, zerul rămas poate fi valorificat
    obţinându-se jintiță. Lăsăm zerul să fiarbă la foc mic până când, la suprafață,
    se formează un strat ceva mai gros, având consistența smântânii, care este
    adunat și pus într-un vas. Jintiţa se consumă caldă sau rece, iar dacă este lăsată
    în vas câteva zile, poate fi precum un iaurt.


    La balmoş, sunt mai multe reţete. Se foloseşte fie
    zer, fie lapte, fie smântână în care este pus la fiert mălaiul. Există, de
    exemplu, varianta balmoş ca în Maramureş,
    iar reţeta acestuia provine dintr-un proiect de descoperire a tradiţiilor
    culinare româneşti. Se pune unt la topit, la foc mic, într-un ceaun de fontă.
    După ce s-a topit, în ceaun turnăm smântână, punem sare după gust şi amestecăm
    pentru omogenizare. După ce smântâna s-a încins şi a devenit mai fluidă,
    adăugăm treptat mălaiul. Lăsăm să fiarbă până când deasupra începe să se
    formeze o crustă. Se serveşte imediat, cu lapte acru. O reţetă asemănătoare
    există şi în Munţii Apuseni şi poartă numele de balmoş moţesc, după numele
    locuitorilor de aici. În satele din Apuseni, pe Valea Sebeşului, există o
    mâncare specifică, denumită înturnatul. Este preparată din smântână, caș
    maturat de oaie și pâine. Se pune smântâna la fiert, cu puțină sare. După ce a
    ajuns să fiarbă, se adaugă pâinea, tăiată în cubulețe, care absoarbe smântâna.
    Apoi se ia vasul de pe foc, se pune caș sau cașcaval, în bucățele mici, se
    omogenizează și astfel se obține înturnatul, care se consumă imediat.


    Am întâlnit şi varianta moldovenească a acestui
    preparat ciobănesc. În această variantă, după ce s-a topit untul din ceaun,
    punem lapte la fiert. După ce dă în clocot, turnăm mălai şi amestecăm continuu
    pentru a nu face cocoloaşe. După ce ajunge la fierbere, iar mălaiul se umflă
    îngroşându-se, se adaugă cubuleţe de caş proaspăt sau de brânză uşor sărată. La
    un moment dat, untul se va ridica la suprafaţă şi va împiedica formarea unei
    cruste. Se serveşte cald, în farfurii adânci, cu smântână sau cu iaurt.



  • Balmoş şi alte preparate păstoreşti

    Balmoş şi alte preparate păstoreşti

    În zonele în care oieritul este o ocupaţie tradiţională s-a dezvoltat în
    timp o gastronomie specifică, cu preparate din carne, din lapte şi derivate ale
    acestuia. Cele mai întâlnite preparate din carne sunt pastrama, sloiul, tocana
    sau, în zona Gorjului, tocanul. Din laptele de oaie se obţin mai multe
    sortimente de brânzeturi, folosite în preparate specifice. Cel mai întâlnit,
    care figurează și în meniul mulor restaurante din România, este bulzul, un
    amestec de brânză și de mămăligă. Există mai multe tipuri de bulz, cu sau fără cârnaţi, cu sau fără ou, în straturi sau sub forma unor găluşti de dimensiuni mai mari.


    După ce se obţine brânza, zerul rămas poate fi valorificat
    obţinându-se jintiță. Lăsăm zerul să fiarbă la foc mic până când, la suprafață,
    se formează un strat ceva mai gros, având consistența smântânii, care este
    adunat și pus într-un vas. Jintiţa se consumă caldă sau rece, iar dacă este lăsată
    în vas câteva zile, poate fi precum un iaurt.


    La balmoş, sunt mai multe reţete. Se foloseşte fie
    zer, fie lapte, fie smântână în care este pus la fiert mălaiul. Există, de
    exemplu, varianta balmoş ca în Maramureş,
    iar reţeta acestuia provine dintr-un proiect de descoperire a tradiţiilor
    culinare româneşti. Se pune unt la topit, la foc mic, într-un ceaun de fontă.
    După ce s-a topit, în ceaun turnăm smântână, punem sare după gust şi amestecăm
    pentru omogenizare. După ce smântâna s-a încins şi a devenit mai fluidă,
    adăugăm treptat mălaiul. Lăsăm să fiarbă până când deasupra începe să se
    formeze o crustă. Se serveşte imediat, cu lapte acru. O reţetă asemănătoare
    există şi în Munţii Apuseni şi poartă numele de balmoş moţesc, după numele
    locuitorilor de aici. În satele din Apuseni, pe Valea Sebeşului, există o
    mâncare specifică, denumită înturnatul. Este preparată din smântână, caș
    maturat de oaie și pâine. Se pune smântâna la fiert, cu puțină sare. După ce a
    ajuns să fiarbă, se adaugă pâinea, tăiată în cubulețe, care absoarbe smântâna.
    Apoi se ia vasul de pe foc, se pune caș sau cașcaval, în bucățele mici, se
    omogenizează și astfel se obține înturnatul, care se consumă imediat.


    Am întâlnit şi varianta moldovenească a acestui
    preparat ciobănesc. În această variantă, după ce s-a topit untul din ceaun,
    punem lapte la fiert. După ce dă în clocot, turnăm mălai şi amestecăm continuu
    pentru a nu face cocoloaşe. După ce ajunge la fierbere, iar mălaiul se umflă
    îngroşându-se, se adaugă cubuleţe de caş proaspăt sau de brânză uşor sărată. La
    un moment dat, untul se va ridica la suprafaţă şi va împiedica formarea unei
    cruste. Se serveşte cald, în farfurii adânci, cu smântână sau cu iaurt.



  • Mâncaruri din Transilvania

    Mâncaruri din Transilvania

    Provincie
    istorica româneasca din interiorul arcului carpatic, Transilvania este
    caracterizata, din punct de vedere gastronomic, de mâncaruri bogate în grasimi,
    fiind influentata de bucataria austriaca si maghiara. Este utilizata destul de
    mult carnea de porc, untura de porc si rântasul obtinut din ceapa înabusita si
    faina usor rumenita. La unele ciorbe este folosit tarhonul, o planta aromatica,
    venita în mod sigur pe filiera saseasca. Este folosita foarte mult slanina
    fiarta, afumata si tavalita prin boia de ardei, consumata tot timpul anului
    ca atare sau ca adaos în diferite mâncaruri. Sosurile si salatele îndulcite îsi
    au originea în bucataria maghiara, la fel ca si boiaua de ardei. Bucataria din
    Transilvania este renumita prin preparate precum balmosul, supa de varza cu
    smântâna, ciorba ardeleneascã de porc sau de vacã, ciorba de carne cu tarhon,
    tochitura cu afumãturã si multe altele. Spre deosebire de alte zone, în
    Transilvania, sarmalele, pregatite din foi de varza si carne de porc, au
    dimensiuni apreciabile.


    Aşa-numita ciorba ardeleneasca cu afumătură se pregateste usor, însa,
    înainte de a o pune în oala de ciorbă, trebuie să opărim puţin carnea afumată,
    fie jambon, fie costiţă, deoarece astfel se mai elimina din sarea folosita la
    conservare. Avem nevoie de jumătate de kg de carne afumată, de 8 … 10 cartofi
    de mărime mijlocie, două cepe, doi morcovi, un pahar de smântână, două galbenusuri
    de ou si oţet. Costita sau sunca trebuie pusa într-un vas cu apa clocotita unde
    o lasam la fiert câteva minute. O scurgem si apoi tăiem carnea în cubuleţe pe
    care le trecem într-un vas cu 3 … 4 litri de apă şi lăsăm sa fiarba. Adăugăm,
    pe rând, cartofii, morcovii şi cepele, toate tăiate mărunt. Separat, într-un
    castron, amestecăm gălbenuşurile cu smântâna. Adaugam câte un polonic cu zeama si
    amestecam. La final, turnam amestecul din castron peste ciorba ramasa în oala si
    omogenizam. Ciorba se acreste cu doua, trei linguri de otet din vin sau cu otet
    în care a fost conservat tarhon.


    În pensiunile din zona Sibiului se
    pregateste tocanita de vitel în ceaun de fonta. Se poate pregati în aer liber,
    la foc moale. Mai întâi, ceapa se toaca marunt si se caleste în ulei, apoi este
    adaugata carnea de vitel, taiata în cubulete, putina apa si se lasa sa fiarba
    înabusit timp de 3 … 4 ore. Spre final adaugam un ardei taiat ma sau pasta de
    ardei si se presara piper macinat. Înainte ca tocanita sa fie luata de pe foc,
    se adauga sare dupa gust si frunze tocate de patrunjel.

  • Mâncaruri din Transilvania

    Mâncaruri din Transilvania

    Provincie
    istorica româneasca din interiorul arcului carpatic, Transilvania este
    caracterizata, din punct de vedere gastronomic, de mâncaruri bogate în grasimi,
    fiind influentata de bucataria austriaca si maghiara. Este utilizata destul de
    mult carnea de porc, untura de porc si rântasul obtinut din ceapa înabusita si
    faina usor rumenita. La unele ciorbe este folosit tarhonul, o planta aromatica,
    venita în mod sigur pe filiera saseasca. Este folosita foarte mult slanina
    fiarta, afumata si tavalita prin boia de ardei, consumata tot timpul anului
    ca atare sau ca adaos în diferite mâncaruri. Sosurile si salatele îndulcite îsi
    au originea în bucataria maghiara, la fel ca si boiaua de ardei. Bucataria din
    Transilvania este renumita prin preparate precum balmosul, supa de varza cu
    smântâna, ciorba ardeleneascã de porc sau de vacã, ciorba de carne cu tarhon,
    tochitura cu afumãturã si multe altele. Spre deosebire de alte zone, în
    Transilvania, sarmalele, pregatite din foi de varza si carne de porc, au
    dimensiuni apreciabile.


    Aşa-numita ciorba ardeleneasca cu afumătură se pregateste usor, însa,
    înainte de a o pune în oala de ciorbă, trebuie să opărim puţin carnea afumată,
    fie jambon, fie costiţă, deoarece astfel se mai elimina din sarea folosita la
    conservare. Avem nevoie de jumătate de kg de carne afumată, de 8 … 10 cartofi
    de mărime mijlocie, două cepe, doi morcovi, un pahar de smântână, două galbenusuri
    de ou si oţet. Costita sau sunca trebuie pusa într-un vas cu apa clocotita unde
    o lasam la fiert câteva minute. O scurgem si apoi tăiem carnea în cubuleţe pe
    care le trecem într-un vas cu 3 … 4 litri de apă şi lăsăm sa fiarba. Adăugăm,
    pe rând, cartofii, morcovii şi cepele, toate tăiate mărunt. Separat, într-un
    castron, amestecăm gălbenuşurile cu smântâna. Adaugam câte un polonic cu zeama si
    amestecam. La final, turnam amestecul din castron peste ciorba ramasa în oala si
    omogenizam. Ciorba se acreste cu doua, trei linguri de otet din vin sau cu otet
    în care a fost conservat tarhon.


    În pensiunile din zona Sibiului se
    pregateste tocanita de vitel în ceaun de fonta. Se poate pregati în aer liber,
    la foc moale. Mai întâi, ceapa se toaca marunt si se caleste în ulei, apoi este
    adaugata carnea de vitel, taiata în cubulete, putina apa si se lasa sa fiarba
    înabusit timp de 3 … 4 ore. Spre final adaugam un ardei taiat ma sau pasta de
    ardei si se presara piper macinat. Înainte ca tocanita sa fie luata de pe foc,
    se adauga sare dupa gust si frunze tocate de patrunjel.