Tag: bame

  • Mâncăruri cu bame

    Mâncăruri cu bame

    În pieţele din România pot fi cumpărate bame în stare proaspătă. Acest Bamele pot fi găsite şi în magazine, în stare congelată sau conservate, în borcane. Din aceste bame se fac mâncăruri care nu sunt pe placul unora deoarece, dacă nu sunt gătite bine, bamele lasă o zeamă mucilaginoasă. Din acest motiv, înainte de a fi gătite, bamele trebuie opărite timp de câteva minute în borş combinat cu apă sau în apă cu puţin oţet şi cu sare. După opărire, bamele trebuie clătite în mai multe ape până la dispariţia acelui suc mucilaginos.

    Cultivate încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria mediteraneană, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere.

     

    Pentru cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din interior sunt din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi, seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut din perioada Egiptului antic.

     

    Bamele pot fi folosite în mâncăruri, în combinaţie cu alte legume şi cu carne. În cantitate mică, bamele pot fi adăugate şi la ghiveciul de legume. De asemenea, bamele sunt conservate împreună cu ceapa şi cu ardeii graşi, putând fi servite astfel ca aperitiv.

     

    Putem combina bamele, pe care în prealabil le-am opărit, cu ceapă şi roşii. Tocăm mărunt 2 … 3 cepe pe care le călim în ulei. Peste ele întindem un strat de bame, cantitatea fiind de circa un kg, apoi un strat de roşii, tăiate felii, circa jumătate de kg, precum şi mărar tocat mărunt. Adăugăm apă şi lăsăm amestecul la fiert circa 15 minute, după care punem vasul în cuptor, la foc mic, pentru jumătate de oră.

     

    În mod asemănător, bamele pot fi pregătite şi combinate cu carne de pui. Tocăm mărunt o ceapă pe care o călim uşor în ulei. Adăugăm un piept de pui, tăiat în cubuleţe şi, după ce carnea s-a rumenit puţin, turnăm un pahar cu apă şi lăsăm carnea să fiarbă înăbuşit. După 15 minute adăugăm un kg de bame, pe care le-am pregătit anterior, trei roşii tăiate în cubuleţe, completăm cu apă, amestecăm şi lăsăm la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră. Spre final adăugăm piper măcinat şi sare. După ce am luat vasul de pe foc, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

     

     

  • Bame

    Bame

    Cultivate
    încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria
    meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul
    Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele
    acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri
    înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere. Pentru
    cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au
    forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află
    seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai
    gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele
    să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din
    interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi,
    seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile
    orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea
    şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut
    din perioada Egiptului antic.


    Bamele pot fi folosite
    în mâncăruri în stare proaspătă, conservată sau congelată, în combinaţie cu
    alte legume şi cu carne. Bamele au o particularitate şi anume că, atunci, când
    sunt puse la fiert, elimină un suc cu aspect mucilaginos. Pentru a evita
    aceasta, bamele trebuie opărite timp de câteva minute în borş combinat cu apă
    sau în apă cu puţin oţet şi cu sare. După opărire, bamele trebuie clătite în mai
    multe ape până la dispariţia acelui suc mucilaginos.


    Bamele astfel pregătite
    le putem combina cu ceapă şi roşii. Tocăm mărunt 2 … 3 cepe pe care le călim
    în ulei. Peste ele întindem un strat de bame, cantitatea fiind de circa un kg,
    apoi un strat roşii, tăiate felii, circa jumătate de kg, precum şi mărar tocat
    mărunt. Adăugăm apă şi lăsăm amestecul la fiert circa 15 minute, după care
    punem vasul în cuptor, la foc mic, pentru jumătate de oră.


    În mod asemănător,
    bamele pot fi pregătite şi combinate cu carne de pui. Tocăm mărunt o ceapă pe
    care o călim uşor în ulei. Adăugăm un piept de pui, tăiat în cubuleţe şi, după
    ce carnea s-a rumenit puţin, turnăm un pahar cu apă şi lăsăm carnea să fiarbă
    înăbuşit. După 15 minute adăugăm un kg de bame, pe care le-am pregătit
    anterior, trei roşii tăiate în cubuleţe, completăm cu apă, amestecăm şi lăsăm
    la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră. Spre final adăugăm piper măcinat
    şi sare. După ce am luat vasul de pe foc presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Bame

    Bame

    Cultivate
    încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în latină Abelmoschus esculentus sau Hibiscus esculentus, în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria
    meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul
    Mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele
    acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri
    înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere. Pentru
    cei care nu le cunosc, să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au
    forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află
    seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai
    gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele
    să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din
    interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi,
    seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite, totuşi, în bucătăriile
    orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea
    şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut
    din perioada Egiptului antic.


    Bamele pot fi folosite
    în mâncăruri în stare proaspătă, conservată sau congelată, în combinaţie cu
    alte legume şi cu carne. Bamele au o particularitate şi anume că, atunci, când
    sunt puse la fiert, elimină un suc cu aspect mucilaginos. Pentru a evita
    aceasta, bamele trebuie opărite timp de câteva minute în borş combinat cu apă
    sau în apă cu puţin oţet şi cu sare. După opărire, bamele trebuie clătite în mai
    multe ape până la dispariţia acelui suc mucilaginos.


    Bamele astfel pregătite
    le putem combina cu ceapă şi roşii. Tocăm mărunt 2 … 3 cepe pe care le călim
    în ulei. Peste ele întindem un strat de bame, cantitatea fiind de circa un kg,
    apoi un strat roşii, tăiate felii, circa jumătate de kg, precum şi mărar tocat
    mărunt. Adăugăm apă şi lăsăm amestecul la fiert circa 15 minute, după care
    punem vasul în cuptor, la foc mic, pentru jumătate de oră.


    În mod asemănător,
    bamele pot fi pregătite şi combinate cu carne de pui. Tocăm mărunt o ceapă pe
    care o călim uşor în ulei. Adăugăm un piept de pui, tăiat în cubuleţe şi, după
    ce carnea s-a rumenit puţin, turnăm un pahar cu apă şi lăsăm carnea să fiarbă
    înăbuşit. După 15 minute adăugăm un kg de bame, pe care le-am pregătit
    anterior, trei roşii tăiate în cubuleţe, completăm cu apă, amestecăm şi lăsăm
    la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră. Spre final adăugăm piper măcinat
    şi sare. După ce am luat vasul de pe foc presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Bamele în mâncăruri

    Bamele în mâncăruri

    Cultivate încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere. Pentru cei care nu le cunosc să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi, seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite totuşi, în bucătăriile orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut din perioada Egiptului antic.



    Bamele pot fi folosite în mâncăruri în stare proaspătă, conservată sau congelată. Cea mai simplă mâncare este cea în care bamele sunt principalul ingredient. Pentru aceasta avem nevoie de un kg de bame, de două cepe şi de câteva roşii. Capsulele trebuie curăţate uşor la codiţă şi spălate. La fierbere, bamele elimină un suc cu aspect mucilaginos şi, pentru a evita acest lucru, trebuie opărite timp de câteva minute în borş îndoit cu apă sau în apă cu puţin oţet. Apoi trebuie clătite de mai multe ori în apă rece până dispare acel suc mucilaginos, moment în care ele pot fi fi gătite. Separat, intr-o tigaie cu puţin ulei călim cepele tăiate solzişori şi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau, dacă nu avem, atunci punem suc de roşii. Punem ceapa călită şi bamele într-o cratiţă şi o lăsăm la fiert circa jumătate de oră. Spre final, adăugăm frunze de pătrunjel, tocate mărunt, câteva boabe de piper şi sare după gust. Dacă dorim să punem şi carne în această mâncare, atunci putem adăuga, de exemplu, un piept de pui, tăiat în cubuleţe.



    În cantitate mică, bamele pot fi folosite şi la ghiveciul de legume. De asemenea, bamele sunt conservate împreună cu ceapa şi cu ardeii graşi, putând fi servite astfel ca aperitiv.













  • Bamele în mâncăruri

    Bamele în mâncăruri

    Cultivate încă din secolul 12 înainte de Hristos în Egiptul antic, bamele (în engleză – Okra) sunt prezente astăzi în bucătăria meridională, în special în Grecia şi Turcia. Ele s-au răspândit în Orientul mijlociu, în Africa de Nord, mai târziu în America şi în India. Fructele acestei plante care se prezintă sub forma unei tufe de circa 1,5 metri înălţime, cu multe ramificaţii, sunt consumate atunci când sunt tinere. Pentru cei care nu le cunosc să spunem că bamele sunt legume de culoare verde şi au forma unei capsule alungite, cu 5 muchii. În interiorul capsulei se află seminţele, dispuse pe 5 rânduri. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai gustoase şi mai fragede. Din acest motiv, bamele trebuie culese înainte ca ele să ajungă la maturitate, atunci când capsula devine fibroasă, iar seminţele din interior devin din ce în ce mai tari. Având un conţinut ridicat de substanţe proteice şi de grăsimi, seminţele de bame ajunse la maturitate sunt folosite totuşi, în bucătăriile orientale, la diferite preparate culinare. Mai mult decât atât, prin prăjirea şi măcinarea seminţelor de bame se obţine un înlocuitor al cafelei, cunoscut din perioada Egiptului antic.



    Bamele pot fi folosite în mâncăruri în stare proaspătă, conservată sau congelată. Cea mai simplă mâncare este cea în care bamele sunt principalul ingredient. Pentru aceasta avem nevoie de un kg de bame, de două cepe şi de câteva roşii. Capsulele trebuie curăţate uşor la codiţă şi spălate. La fierbere, bamele elimină un suc cu aspect mucilaginos şi, pentru a evita acest lucru, trebuie opărite timp de câteva minute în borş îndoit cu apă sau în apă cu puţin oţet. Apoi trebuie clătite de mai multe ori în apă rece până dispare acel suc mucilaginos, moment în care ele pot fi fi gătite. Separat, intr-o tigaie cu puţin ulei călim cepele tăiate solzişori şi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau, dacă nu avem, atunci punem suc de roşii. Punem ceapa călită şi bamele într-o cratiţă şi o lăsăm la fiert circa jumătate de oră. Spre final, adăugăm frunze de pătrunjel, tocate mărunt, câteva boabe de piper şi sare după gust. Dacă dorim să punem şi carne în această mâncare, atunci putem adăuga, de exemplu, un piept de pui, tăiat în cubuleţe.



    În cantitate mică, bamele pot fi folosite şi la ghiveciul de legume. De asemenea, bamele sunt conservate împreună cu ceapa şi cu ardeii graşi, putând fi servite astfel ca aperitiv.