Timpul este una dintre cele mai preţioase resurse ale societăţii moderne.
Trăim într-o epocă în care fiecare minut trebuie valorificat. De cele mai multe
ori, simţim, la sfârştiul unei zile lungi, că nu am reuşit să ducem la bun
sfârşit întreaga listă de activităţi pe care ne-o stabiliserăm încă din zori.
În cel mai bun caz, îndeplinirea tuturor sarcinilor de peste zi ne îndepărtează
de cei dragi, creează frustrare şi neînţelegeri. Ca în orice societate modernă,
expresia nu am timp este pe buzele tuturor… Persoane creative au găsit o
soluţie cel puţin interesantă pentru lipsa timpului.
Pentru realizarea aceleiaşi sarcini, doi oameni folosesc intervale diferite
de timp, în funcţie de apetenţa pentru activitatea respectivă, de aptitudini,
de cunoştinţe şi de puterea de concentrare. Conceptul de bancă de timp,
împrumutat din Occident, aduce în România un concept nou, revoluţionar, conform
căruia timpul poate fi fructificat în funcţie de lejeritatea şi plăcerea cu
care diferiţi oameni duc la capăt diferite activităţi. De pildă, cuiva căruia
îi face o deosebită plăcere să conducă poate ajuta o altă persoană să ajungă la
timp în diferite puncte dintr-un oraş aglomerat.
Diana Hăbuc este o tânără de 28 de ani, care desfăşoară activităţi
intelectuale pe tot parcursul unei zile. Este trainer de limbi străine pentru
diferite companii mari din Bucureşti, unde lucrează cu diferite grupe de
vârstă, la diferite niveluri de cunoaştere a limbii franceze, iar a străbate
capitala aglomerată este cel mai adesea o necesitate care îi consumă foarte
mult din timp.
M-ar ajuta foarte mult să am, atunci când
este nevoie să ajung între două cursuri şi timpul este destul de puţin sau
distanţa destul de mare, un fel de şofer personal. Cineva pe care să-l sun,
să-i spun ca la ora x să fie în locul y, să mă ia din locul în care sunt şi să
mă ducă în locul următor. Este lucrul care m-ar scoate cel mai mult din
încurcături, pentru că este problema de care mă lovesc cel mai des, eu nefiind
şoferiţă încă. Recunosc, nu mă pasionează foarte mult condusul, dar probabil că
va trebuie să mă reorientez.
Diana crede că banca de timp este o idee bună, mai ales că foarte multe
persoane caută servicii de traducere de documente sau chiar de site-uri web,
activitate pe care ea ar putea-o oferi oricui ar fi dispus să îi uşureze
deplasarea prin Bucureşti: Cred că, în schimbul acestor servicii de
taximetrie personalizată, aş putea să ofer, fără doar şi poate, cunoştinţele
mele în materie de limbi străine. Aş putea să ajut copiii celor care mă pot
duce de pe ici pe colo, le pot oferi cursuri de limbi străine, franceză şi engleză,
cursuri de limba română. Aş putea traduce diferite documente sau lucrări de
licenţă. Aş putea face lucruri pe care oamenii nu se pricep să le facă sau
pentru care nu sunt dispuşi să plătească atât cât li se cere. Pot ajuta oamenii
care vor să-şi deschidă site-uri sau blog-uri cu versiunile în limbile străine,
oamenii care nu se pricep sau care pur şi simplu nu au chef să-şi extindă
domeniul web şi astfel.
Diana Hăbuc este o tânără foarte atentă la aspectul fizic, mai ales că,
zilnic, intră în contact direct cu zeci de cursanţi. Vorbeşte şi zâmbeşte mult,
aşadar este deosebit de grijulie cu aspectul danturii ei. Apelează deseori la
servicii stomatologice de rutină, pentru a fi sigură tot timpul că face cea mai
bună impresie persoanelor cu care interacţionează. Un alt serviciu pe care l-ar
considera binevenit, în schimbul cunoştinţelor ei lingvistice, ar veni, aşadar,
din partea unui stomatolog: Aş avea nevoie, dacă aş putea cunoaşte pe
cineva din domeniu prin intermediul acestei bănci de timp, de un medic care
să-mi poată oferi din când în când, cam o dată la şase luni, un control
stomatologic în baza serviciilor pe care eu i le ofer, nişte servicii
stomatologice de bază.
Alexandru Dan este un tânăr ambiţios din Zalău şi studiază istoria şi filosofia.
El este iniţiatorul conceptului de bancă a timpului în România. Ideea lui a
pornit citind pe Internet despre succesul pe care acest serviciu public îl are
în ţări din Europa, dar şi în Statele Unite ale Americii. Proiectul lui nu a
prins contur încă, dar Alexandru este perseverent şi crede că time banking-ul
va prinde şi în România: Se face, practic, o bancă de timp, cu o bază
de date, unde figurează toată lumea care ia parte la acest proiect. Fiecare
poate să facă ce vrea, ce îi place. Spre exemplu, o familie are nevoie de
curăţenie, cealaltă are nevoie de ajutor la teme pentru copil. O familie merge
şi face curat la cealaltă, primeşte în cont un număr de ore, timp care poate fi
transformat în ore de meditaţii pentru copilul lor.
Aşadar, nu doar banii sunt importanţi pentru satisfacerea anumitor nevoi,
cât mai ales timpul pe care îl avem la dispoziţie pentru efectuarea
activităţilor curente. Se pare că banca de timp va reprezenta o soluţie de
succes în viitorul apropiat.