Cu origini de-o parte şi de alta a Prutului, Maria Ionaşcu trăieşte în prezent în Belgia, unde şi studiază medicina, la Universitatea din Liège
Maria Ionaşcu este studentă în primul an la medicină, în Belgia, la Universitatea din Liège. Domeniul a atras-o dintotdeauna şi datorită bunicii sale materne din Republica Moldova, care ani la rând a fost medic generalist la Chişinău.
Da, e adevărat, de fapt ea mereu şi-a dorit ca una din nepoatele ei să facă medicină şi ea chiar ne pregătea cărţile ei de anatomie, pe care cineva i-a propus să i le cumpere, pentru că sunt destul de scumpe, de valoroase, dar ea le-a păstrat, gândindu-se că poate una din nepoatele ei va face medicina şi ştiu că azi, când deja mi-a dat mie cărţie acestea, e mândră, da.”
Maria Ionaşcu s-a născut în 2004 în România, în localitatea vasluiană Bârlad.
Am trăit 5 ani şi jumătate acolo în România şi am ajuns în Belgia când eram în ultimul an la grădiniţă. Nu ştiam la ce să mă aştept atunci, ce fel de ţară era Belgia, ce schimbări mă aşteptau, dar am venit aici şi m-am adaptat destul de repede. La început nu ştiam niciun cuvânt în franceză şi mi-a luat câteva săptămâni sau luni până să încep să înţeleg şi să mă exprim în franceză, dar tranziţia a fost destul de rapidă şi de uşoară, cred că m-a ajutat de fapt şi că eram foarte mică şi am învăţat foarte repede limba franceză. Părinţii mei sunt profesori în Belgia, tata e profesor de religie, mama e profesoară de filozofie, iar sora mea face studii la drept aici, tot la Universitatea din Liège, am şi doi fraţi mai mici, de 8 şi 6 ani, dar ei s-au născut în Belgia.”
La Universitatea din Liège a studiat şi mama Mariei Ionaşcu. Tânăra ne explica motivul pentru care părinţii ei au ales să plece în urmă cu peste 10 ani din România în Belgia.
Motivul de fapt a fost pentru că mama a început un doctorat în România în perioada aceea, prin 2010. Şi trebuia să vină să şi-l continue în Belgia, la Universitatea din Liège, un doctorat în domeniul literar. A stat cam o lună singură acolo, apoi s-a întors, a vorbit cu tatăl meu şi au decis împreună că sistemul educaţional pentru copii şi posibilitatea de a evolua în diferite domenii erau mai interesante aici şi atunci s-au gândit să ne mutăm încet-încet. Ne-a luat întâi pe sora mea şi pe mine cu ea în Belgia, ne-am instalat, am început să mergem aici la şcoală, după care tata, cam la un an de zile, s-a mutat şi el.”
Belgia este ţara în care Maria Ionaşcu s-a format ca viitor profesionist în domeniul medicinei, atât de potrivit astăzi pentru ea. Am întrebat-o dacă în viitor ar studia şi în România.
Mi se pare foarte important să-i ajut pe oamenii care au nevoie. Un aspect deseori neglijat în această profesie se leagă de dimensiunea etică şi de comunicarea cu pacienţii, aud de unele situaţii în care pacienţii nu se simt înţeleşi de specialiştii medicali şi eu, ca medic, aş vrea să îmi cunosc foarte bine meseria, dar în acelaşi timp aş vrea şi să fiu capabilă să ascult pacientul, să îl fac să se simtă înţeles. În plus, pentru populaţia din Belgia nu sunt deloc suficienţi medici, deci e nevoie de persoane în această profesie, în acelaşi timp mi se pare extraordinar de fascinant domeniul, poţi învăţa atât de multe despre corpul uman. Mă gândesc şi la viitor, mi-ar plăcea să am o perioadă de stagiu, sau, în cadrul specilizării să pot merge în străinătate, dar nu m-am gândit neapărat la România, şi pentru că îmi plac studiile aici, în Belgia, dar pentru un Erasmus sau pentru o bursă în străinătate, m-aş orienta mai mult spre ţările din nordul Europei, de exemplu, sau spre altele recunoscute pentru medicină, fiindcă România, chiar dacă e o ţară la care ţin mult, e mai mult o destinaţie de vacanţă deocamdată, nu m-aş întoarce acolo neapărat pentru studii şi meserie.”
Ce mai înseamnă azi România şi Republica Moldova pentru Maria Ionaşcu, studentă la medicină în Belgia?
Astăzi, România pentru mine înseamnă, cum am mai spus, vacanţe, familie, descoperiri noi în fiecare an, amintiri din copilărie, iar Moldova, la fel, dar am impresia că petrec chiar mai mult timp în Republica Moldova când vin în vacanţă în România şi în Republica Moldova. Eu sunt de fapt ataşată de ambele ţări, dar la bunicii din Moldova e o casă mare şi îmi place să stau la ei, am de fiecare dată un sejur un pic mai lung acolo, însă eu sunt global ataşată de ambele ţări, mai mult într-un fel sentimental şi familial decât altfel, pentru că de fapt aceste două ţări sunt singura mea legătură cu copilăria şi totodată aici, în Belgia, nu am deloc familie, în afară de părinţi, de soră şi de fraţi, deci singurul mod de a-mi vedea familia e să mă duc înapoi în ţară.”
Cam o dată pe an, vara, Maria Ionaşcu revine atât acasă, în România, cât şi acasă, în Republica Moldova. Se va întoarce în curând din nou de-o parte şi de alta a Prutului. Un scurt mesaj adresat familiei la final:
Aş vrea să le transmit mai întâi că îmi este foarte dor de ei, că de-abia aştept să îi văd din nou la vară, că ţin foarte mult la ei. De-abia aştept să îi văd pe toţi şi să mănânc cozonac făcut de bunica din Braşov şi ardei copţi şi celelate făcute de bunica din Republica Moldova.”
