Tag: biblioteca

  • Biblioteca Mânăstirii Sinaia

    Biblioteca Mânăstirii Sinaia

    În spaţiul românesc medieval, erudiţia laolaltă cu tot ce ţinea de învăţătură precum şi de scrierea şi tipărirea cărţilor, se concentrau în interiorul şi în preajma mânăstirilor. Un exemplu în acest sens este şi mânăstirea Sinaia, din staţiunea montană cu acelaşi nume, aflată pe Valea Prahovei.  Având o arhitectură impresionantă, acest lăcaş de cult ortodox s-a remarcat şi prin asocierea cu o importantă familie domnească şi, deopotrivă, cărturărească: familia Cantacuzino.

     

    De altfel, ctitorul mânăstirii zidită între 1690 şi 1695, este spătarul Mihail Cantacuzino, cel care, la Bucureşti, a înălţat şi primul spital civil, spitalul Colţea. Ceea ce se ştie mai puţin este legătură dintre această mânăstire şi bibiotecile moderne din Ţara Românească, legătură care este subliniată acum de Simona Lazăr, cercetătoare şi bibliotecară în cadrul Centrului Cultural Carmen Sylva din Sinaia.

     

    „În 1695, în momentul în care a fost târnosită mănăstirea, a fost și momentul în care s-au pus bazele primei biblioteci moderne. Atunci, fratele lui Mihail Cantacuzino, stolnicul Constantin Cantacuzino, un mare cărturar al vremii sale, a dăruit mănăstirii cartea care și astăzi poartă numărul de inventar 1. Este vorba despre „Evanghelia în greacă și română”, tipărită în 1693 la București. În momentul de față, mânăstirea deține patru exemplare din această lucrare ce are ceva particular din punctul meu de vedere. Ea  unește patru frați Cantacuzini. Cum ? Donația a fost făcută de către stolnicul Cantacuzino mânăstirii construită de fratele său, spătarul Mihail Cantacuzino, publicată în 1693 în tipografia instituită cu aproape un deceniu înainte de către fratele său, Șerban Cantacuzino, domnitor al Țării Românești, și tradusă în anii precedenți, de către un alt frate, Iordache Cantacuzino. Mănăstirea are cărți în limba română, dar scrise în slavonă, cu chirilice. Are și cărți în limba greacă, are chiar și în germană. De pildă, cea mai veche carte este Noul Testament publicat la Leipzig în 1564, după care urmează un Antologhion de la Câmpina din 1643, apoi un îndreptar al legii în 1652, de la Târgoviște. Și după aceea urmează cronologic Biblia de la București 1688, tipărită tot sub supravegherea unui Cantacuzin, cunoscută și drept Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru că el a dispus tipărirea ei. Dar iată că aceasta biblioteca mânăstirii a crescut în timp. Majoritatea cărților care au intrat în bibliotecă au fost cărți de cult menite să se slujească cu ele.

     

    De altfel dragostea faţă de carte este o altă caracteristică a familiei Cantacuzino, familie care a dat mulţi domnitori în Ţara Românească şi a marcat istoria politică şi culturală românească până în contemporaneitate. Simona Lazăr ne reaminteşte:

     

    Dar ca să înțelegem cum se poate ca patru frați să fie atât de apropiați de carte, ar trebui să știm ceva din copilăria lor. Tatăl lor, postelnicul Cantacuzino întemeiase în propria casă o mică bibliotecă atât pentru sufletul său, cât și pentru știința pentru creșterea copiilor săi. Ei au înțeles ce înseamnă cartea și acolo a început dezvoltarea lor. Și eu îndrăznesc să spun că acolo s-a pus și sămânța acestei biblioteci de la Sinaia. Ar mai fi de spus, de exemplu, că cel puțin doi dintre frați, Constantin și Mihail de pildă, au făcut studii la Padova. Iar Constantin Cantacuzino a prins acolo un foarte mare drag de adunarea cărților sau de colectare a lor, astfel încât reîntors în țară, își întemeiază propria sa bibliotecă la mănăstirea Mărgineni. Și noi, bibliotecarii, mai datorăm ceva lui Constantin Cantacuzino. Faptul că a adus din Padova o știință a descrierii bibliografice a cărților, așa cum era ea în secolul al XVII-lea. Sigur că multe s-au modificat între timp, dar felul în care astăzi, cataloghez cărțile pe care le ai strânse într-un spațiu comun pe care îl numești bibliotecă, fie că e privată, fie că e mănăstirească sau publică, a început în Țara Românească prin Constantin Cantacuzino.

     

    Revenind la Sinaia, mânăstirea ctitorită de spătarul Mihail se extinde între 1842 şi 1846 cu o biserică mai mare şi două corpuri de chilii pentru ca înfăţişarea actuală să o primească între anii 1897 – 1903, când stareţ a fost Nifon Popescu şi când au avut loc mari lucrări de refacere sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile, în timpul domniei regelului Carol I. Aceasta este, de altfel, şi perioada cea mai fastă a bibliotecii lăcaşului de cult care-şi îmbogăţeşte patrimoniul în anumite circumstanţe detaliate acum de Simona Lazăr:

     

    Mânăstirea și-a îmbogățit fondul de carte veche în perioada lui Carol I. În acea perioadă mănăstirea făcea parte dintre cele 19 schituri și mănăstiri aflate în grija Eforiei Spitalelor Civile, aici începea efortul de a se constitui un muzeu, primul muzeu monahal din România urmând să fie inaugurat în 1895, când mănăstirea împlinea două secole de existență. Așadar, pe la 1890, starețul mănăstirii primește sarcina serioasă de a merge prin parohiile care se aflau în acea regiune și de a strânge tot ceea ce se putea, de la obiecte religioase la veșminte și cărți vechi pentru constituirea muzeului. Așa se face că pe lângă Evanghelia greco-română din 1693, care poartă semnătura lui Constantin Cantacuzino, pe lângă un alt exemplar din aceeași lucrare, care poartă semnătura ctitorului Mihail Cantacuzino, ajung în mănăstire încă două exemplare de la mănăstirea Cobia și astfel cel puțin una dintre ele își găsește loc în muzeul care a fost inaugurat de-abia în 1896 din cauza lipsei unui spațiu adecvat până atunci. Dar ea se găsește și astăzi în muzeu, deci unul dintre exemplare se află și astăzi în muzeu, ca și multe alte exemplare dintre cărțile pe care Nifon Popescu le-a strâns din mănăstiri, din zona Vâlcei până în zona Brăilei, sau din zona Prahovei până în sud, spre București.”

     

    Din păcate, odată cu 1948, biblioteca mânăstirii a intrat, din ordinul autorităţilor comuniste, într-o perioadă de aşa-numită „defascizare”, multe volume fiind luate de la Sinaia și duse pe un drum care nu a putut fi retrasat nici până în ziua de azi.

     

     

  • Biblioteca de la metrou, o nouă invitaţie la lectură

    Biblioteca de la metrou, o nouă invitaţie la lectură

    Mini-biblioteci publice, rafturi sau etajere cu cărți care pot fi luate acasă și înlocuite cu altele din propria casă, au apărut deja în alte țări, chiar și în România în unele cartiere bucureștene sau în orașe mai mici. Recent a sosit și rândul metroului din capitală să găzduiască o asemenea mini-biblioteca în stația Piața Unirii, un important nod al magistralelor bucureștene, tranzitat de mii de persoane în fiecare zi. „Biblioteca de la metrou”, proiect inițiat de Biblioteca Națională a României, este un parteneriat realizat împreună cu Biblioteca Metropolitană a capitalei – care pune la dispoziție volumele – și, evident, Metrox. Detalii despre proiect ne oferă acum Ramona Mezei, manager general al Bibliotecii Metropolitane a Bucureștiului.

    Volumele se găsesc în stația de metrou Piața Unirii 1 și pot fi luate de cei care trec prin zonă. Important este însă când revin în același loc, să aducă o carte de acasă, din biblioteca personală și să o lase pe raft pentru un alt călător cititor. Am citit acum câteva zile un studiu care subliniază că Generația Z preferă cărțile tipărite şi numărul celor care citesc în format print a crescut. De altfel, și la Biblioteca Metropolitană București, în anul 2023, comparativ cu anul anterior, numărul celor care împrumută cartea acasă a crescut.

    Cu bucurie, pot să spun că acest trend crescător s-a menținut și la începutul acestui an. În Marea Britanie, de exemplu, vizitele la bibliotecă au crescut anul trecut cu 71%. Sperăm că și în România, într-o bună zi, să se vorbească despre acest procent. Având în vedere statisticile recent publicate de către Institutul Național de Statistică, ce indică faptul că aproximativ 11 milioane de români au declarat că nu au citit nicio carte în ultimul an din diverse motive, inclusiv lipsa timpului sau interesului, eu consider că este esențial să explorăm noi modalități de a încuraja lectura în rândul populației.

    Evident, în funcție de răspunsul populației, pe viitor, „Biblioteca de la metrou” nu se va găsi doar într-o singură stație, precizează tot Ramona Mezei, manager general al Bibliotecii Metropolitane.

    Proiectul Biblioteca de la metrou este unul pilot. Sperăm să fie un proiect de succes și pe viitor să fie extins în mai multe stații de metrou. Biblioteca Metropolitană București este o bibliotecă publică și noi ne adresăm tuturor categoriilor de vârstă. Așadar, și gama de carte pusă la dispoziție pe raftul de la metrou este una variată, însă o să fie preponderent beletristică, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Politica de circulație a cărților puse la dispoziție călătorilor cititori presupune ca publicațiile să îndeplinească câteva condiții: să nu fie deteriorate fizic, adică să nu lipsească părți din lucrare sau să nu fie pagini distruse, să nu aibă deteriorări chimice sau biochimice, să nu fie publicații străine cu valoare informațională sau documentară de mică importanță.

    Noi, cei de la Biblioteca Metropolitană București, vom realimenta periodic raftul cu carte, cel puțin până când bucureștenii își vor forma reflexul de a duce ei înșiși o carte de acasă pentru a o lăsa pe raftul de la metrou. Că, până la urmă, scopul acestui proiect este acela de a valorifica momentele petrecute de călătorii în tranzit, pentru a le oferi oportunitatea de a descoperi și de a se bucura de lectură, contribuind astfel la creșterea volumului de lectură și la promovarea culturii în rândul cetățenilor.”

  • Pauza Mare 20.02.2024

    Pauza Mare 20.02.2024

    Din sumar:
    – Biblioteca de la metrou: un nou proiect semnat Biblioteca Națională a României și Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu; – Intimisfera: expoziție inedită realizată de Asociația Tineri pentru Tineri, gândită ca o soluție alternativă de informare și discuții pentru adolescenții care nu au parte de educație sexuală; – Educație antreprenorială și ecologică pentru femeie: interviu cu Daniela Staicu, reprezentanta Merci Charity Boutique.
    Realizatoare: Christine Leşcu

     

  • Blajul se dezvoltă cu bani europeni

    Blajul se dezvoltă cu bani europeni

    Oraşul
    Blaj nu este așa cum s-ar putea crede un simplu orăşel de provincie. Numit
    cândva de Mihai Eminescu Mica Romă, Blajul are merite deosebite în
    plan istoric, lingvistic şi de renaştere naţională.


    La
    Blaj s-a predat pentru prima dată în limba română şi tot aici au fost tipărite
    primele manuale româneşti din Transilvania.


    Ducând
    mai departe moștenirea de vechi centru cultural, edilii din Blaj au semnat, la
    începutul acestei luni, cel mai mare proiect cu finanțare europeană pentru
    dezvoltarea municipiului.


    Cu o valoare totală de aproximativ 29
    de milioane de lei proiectul finanțat cu fonduri REGIO propune realizarea unui
    nou sediu al Bibliotecii și investiții în lucrări ce asigură îmbunătățirea
    infrastructurii din municipiu.


    Ne
    oferă detalii Mirela Groza, PR Expert în cadrul ADR Centru:




    Cu o valoare totală de aproape 29 milioane
    lei, un nou contract de finanțare intră în implementare și propune investiții
    în lucrări ce asigură îmbunătățirea infrastructurii din Municipiul Blaj. Din
    bugetul proiectului, peste 20.900 de locuitori din Blaj vor beneficia de un
    sediu nou pentru biblioteca municipală, de peste 4,7 km de străzi extinse,
    modernizate sau construite, de peste 4,4 km spații pietonale și 4.500 mp spații
    verzi extinse, construite sau reabilitate.


    Contractul de finanțare prin fonduri Regio, semnat de Gheorghe Valentin Rotar -
    Primarul Municipiului Blaj și Simion Crețu – Director general al Agenției pentru
    Dezvoltare Regională Centru, va asigura fondurile necesare pentru completarea
    în următorii ani, a numărului de obiective modernizate și construite într-o
    localitate care a înflorit și a oferit locuitorilor o calitate mai bună a
    vieții prin numeroasele proiecte europene realizate.




    Acesta este cel mai mare proiect cu
    finanțare europeană care are în vedere dezvoltarea municipiului Blaj. Dar
    trebuie spus că Mica Romă a accesat și în trecut astfel de programe europene.


    Fondurile
    nerambursabile alocate de ADR Centru prin proiectele derulate în actualul
    exercițiu financiar au o valoare de aproape 46 milioane lei, dar valoarea
    totală a investițiilor crește la 53 milioane lei prin contribuția angajată de
    primăria Blaj.


    Mai
    merită spus că, în prezent, Biblioteca Municipală funcționează într-o clădire
    închiriată. Viitoarea bibliotecă va avea o suprafață construită de 630 mp.


    Data estimată de finalizare a
    lucrărilor prevăzute în întregul proiect este finalul lunii aprilie 2023.






  • Adoptă o bibliotecă

    Adoptă o bibliotecă

    Într-o perioadă în care oamenii se confruntă cu provocări neaşteptate, mulţi
    se redescoperă şi îşi acordă timp pentru pasiuni demult lăsate deoparte. Astfel,
    semnalăm şi noi astăzi o initiaţivă ce şi-a propus dintru început să apese un
    buton de restart. Motiv pentru care au şi apărut Asociaţia Re-Start România şi
    o serie de proiecte. Vorbim despre cel mai recent cu Alina Stoian, Communication
    Adviser al Asociaţiei:

    Au fost mai multe iniţiative, unele chiar
    s-au derulat cu foarte mare succes, dar cea despre care e interesant să vorbim
    acum, deşi nu ieşim din casă, este poate tentant în cele zece minute când ieşim,
    să găsim de fapt, o carte, şi să citim.

    Este vorba despre proiectul care se
    numeşte Biblioteca deschisă, un proiect care a luat naştere acum un an şi jumătate,
    aproape doi, când asociaţia ReStart România s-a gândit să promoveze din nou
    cititul pe suport tipărit, pe carte şi, mai mult decât atât, să încurajeze
    accesul la cultură, astfel încât oamenii să aibă parte de titluri pe care,
    poate, nu le mai găsesc în librării, ceea ce înseamnă că a selectat mai multe
    locaţii, biblioteci, în care oamenii donează cărţi. Noi setăm aceste
    biblioteci, atunci când fixăm rafturile în locurile partenere şi le dotăm cu
    cărţi. În momentul în care cineva doreşte să citească o carte din biblioteca
    noastră, obligaţia lui este să dea o carte la
    schimb. Aşa se şi numeşte cumva iniţiativa: ia şi dă o carte la schimb.


    Dorim să oferim un spațiu de exprimare și de acțiune pentru toți cetățenii
    români motivați, implicați, încrezători, ambițioși, cu vederi
    social-progresiste, indiferent de vârstă, gen, religie sau preferințe politice
    anunţă site-ul asociaţiei. Iar Alina Stoian ne-a relatat cum a crescut proiectul
    cu însufleţirea acestor oameni:


    Până în acest moment, proiectul, din
    punctul nostru de vedere, a luat o amploare neaşteptată. Practic în mai puţin
    de un an, am stabilit 12 parteneriate, practic atât în Bucureşti, dar şi în
    alte oraşe din ţară, precum Constanţa şi Piteşti, unde găsim astfel de
    biblioteci, parteneriate în care locurile respective devin voluntare şi se
    oferă să îngrijească standurile. Noi le dăm un stand plin cu cărţi, dar ei se
    oligă să aibă grijă, să fie cărţi pe raft, să încurajeze oamenii din zonă să
    vină să aducă alte cărţi. Implicarea a fost extrem de mare.

    Mai mult decât
    atât, în ultimele trei luni am iniţiat un mini-proiect, sprijinirea şi
    promovarea autorilor români. Am făcut acest lucru începând o serie de
    mini-interviuri live, acum căutăm varinte să le facem online. Ne întâlneam cu
    autorii, îşi prezentau cărţile şi practic le şi donau în standul în care ne
    aflam. Am făcut deja 4-5 interviuri. Din momentul în care au început aceste
    mini-evenimente, oamenii au început să se intereseze şi mai mult de acest proiect.
    Îşi doresc să devină voluntari sau să adopte, cum am numit noi, să adopte o
    astfel de bibliotecă, practic să îngrijească un stand pe care îl punem noi la
    dispoziţie. Eu consider că această iniţiativă a prins aripi mai repede decât am
    făcut noi prognozele, iar asta nu face decât să ne bucure.


    Ideea a venit şi din dorinţa ca, prin demersuri non-politice, să stimulăm
    implicarea românilor în viața propriilor comunități, cu impact direct asupra
    calității vieții fiecăruia, după cum ne-a mai spus interlocutoarea noastră. Iar
    implicare există, pentru că am aflat că în bibliotecile deja existente, 12 la
    număr, titlurile de pe rafturi se schimbă de la o zi la alta, existând
    întotdeauna o ofertă de vreo 200 de cărţi în fiecare bibliotecă:


    Totul este online acum. În primul rând am găsit soluţii de provizorat,
    cu interviurile cu autorii români. Câtă vreme facem interviurile, biblioteca nu
    va dispărea. Şi, chiar dacă suntem în această perioadă în care lucrurile s-au
    agravat şi toată lumea este în izolare, avem în perioada aceasta cele mai multe
    propuneri pentru a adopta o bibliotecă. Vom trece cu bine peste perioada
    aceasta! Vă rog frumos, staţi în casă şi ajutaţi-ne!



    Un apel la normalitate într-o perioadă mai puţin
    normală. Un apel la redescoperirea sinelui prin opţiunile de lectură de azi şi,
    în special, de mâine.

  • Jurnal românesc – 29.10.2018

    Jurnal românesc – 29.10.2018

    Secretarul de
    stat în Ministerul Românilor de Pretutindeni, Lilla Debelka, a fost sămbătă şi
    duminică, la München, unde a luat parte la deschiderea celei de-a XIX-a ediții
    a Festivalului Culturii Române, unul dintre cele mai importante evenimente
    dedicate promovării culturii și tradiției românești în Germania.
    Intr-un mesaj
    adresat participanților, Lilla Debelka a subliniat că Zilele culturii române la
    München reprezintă una dintre cele mai importante manifestări culturale şi de diplomaţie
    publică ale asociaţiilor românilor din Germania. Prin astfel de evenimente,
    prin film, teatru, muzică şi arte vizuale păstrăm o punte culturală între
    Germania şi România, a mai spus secretarul de stat. Lilla Debelka s-a
    întâlnit,duminică, cu Preasfințitul Sofian Brașoveanu, episcop vicar pentru
    Germania, Austria și Luxemburg și cu enoriașii români care au participat la
    Sfânta Liturghie de la Centrul Bisericesc din Munchen. Totodată, demnitarul a
    vizitat șantierul unde se desfășoară lucrările la noul așezământ Înălțarea
    Sfintei Cruci din München-Aubing, cel mai amplu proiect de infrastructură al
    Mitropoliei Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. În zona de sud a Germaniei
    există o prezenţă românească semnificativă, peste 300.000 de români, precum şi
    o prezenţă solidă a membrilor minorităţii germane originari din România.


    Redacția
    ziarului Meleag natal din orașul Storojineț, regiunea Cernăuți, a decis să
    suspende apariția publicației în limba română și să nu-i mai plătească pe
    redactorii/traducătorii de limbă română din cadrul redacției,
    pentru a
    economisi mijloacele financiare și a păstra colectivul redacției ucrainene,
    potrivit BucPress. Astfel, cititorii care s-au abonat pe tot parcursul anului
    la săptămânalul de limbă română Meleag natal primesc fără un acord prealabil
    publicația ucraineană în locul celei românești.


    Prima bibliotecă românească din Mramorac, Serbia,
    s-a deschis sâmbătă. Noua bibliotecă va avea pentru început un fond de carte de
    aproape 1.000 de volume.
    Cărţile provin din donaţia Muzeului Banatului Montan
    din Reşiţa, de la diverse persoane fizice. Între aceştia se numără iniţiatorul
    acţiunii, profesorul Gheorghe Râncu Bodrog, fondator şi redactor-şef al
    revistei lunare Almăjul. La deschidere au participat ambasadorul României la Belgrad şi consulul
    general român de la Vârşeţ. Biblioteca din Mramorac a fost înfiinţată la
    solicitarea celor 280 de familii de români din localitate.


    Un grup de 19 europarlamentari din Ungaria,
    România, Bulgaria şi eurodeputaţi de etnie maghiară din ţări vecine Ungariei au trimis o scrisoare deschisă preşedintelui
    Radei Supreme (parlamentul unicameral ucrainean), Andrii Parubîi, în care îşi
    exprimă îngrijorarea faţă de proiectul legii privind limba ucraineană,

    transmite MTI, preluată de Agerpres. Cei 19 europarlamentari amintesc de
    obligaţiile asumate de Ucraina, în cadrul acordurilor internaţionale, cu
    privire la respectarea drepturilor minorităţilor. Ei propun prezentarea legii Comisiei de la Veneţia, în vederea exprimării
    unei opinii înaintea votului final. Agerpres aminteşte că Parlamentul de la
    Kiev a aprobat la 4 octombrie în prima lectură acest proiect de lege,
    documentul reprezentând în forma actuală o mare lovitură împotriva
    minorităţilor naţionale, inclusiv împotriva românilor din regiunile Cernăuţi,
    Odesa şi Transcarpatia.

    Pe 6 noiembrie, acesta ar urma să fie votat într-o a
    doua lectură, cu eventuale modificări, dar observatorii nu se aşteaptă la
    schimbări semnificative în favoarea minorităţilor. Proiectul de lege menţine
    cotele în audiovizual: emisiunile în alte limbi decât ucraineana nu pot depăşi
    un anumit procentaj din transmisiunile în direct (10-20%), precum şi articolul
    7 din noua lege a educaţiei, care limitează dreptul la studii în limba maternă,
    împotriva căruia au protestat românii din Ucraina, dar şi state ca Ungaria,
    România, Bulgaria.Parlamentul de la Kiev a adoptat în 2017 controversata lege ucraineană a
    educaţiei, care prevede că studiul în învăţământul secundar şi superior în Ucraina
    se face exclusiv în limba de stat (ucraineană), iar educaţia în limbile
    minorităţilor este disponibilă doar în grădiniţe şi şcoli primare.

  • Preferinţele culturale ale românilor

    Preferinţele culturale ale românilor

    Bisericile
    (99%), căminele culturale (76%), festivalurile locale (76%), parcurile (75%),
    casele de cultură (72%) şi bibliotecile (71%) constituie, potrivit percepţiei
    populaţiei, cele mai răspândite elemente de infrastructură culturală în
    România. Sunt concluziile Barometrului de Consum Cultural 2016, studiu sociologic care măsoară preferinţele culturale
    ale românilor, realizat de Institutul
    Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC). Potrivit aceluiaşi
    studiu, 60% dintre respondenţi consideră că ar fi necesar să existe mai multe
    chioşcuri de distribuire a presei, 68% – mai multe biblioteci, 62% – mai multe
    librării şi 59% – mai multe parcuri. Anda Becuţ, Direcţia Cercetare din cadrul Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală:
    La nivel naţional, după
    cum puteţi observa, topul celor mai conştientizate elemente de infrastructură
    poziţionează pe primele locuri căminele culturale, festivalurile şi sărbătorile
    şi parcurile, dar cu diferenţe de la o regiune la alta. Procentul cel mai mare
    de consumatori de cultură se înregistrează în Bucureşti şi judeţul Ilfov
    datorită capitalei, bogată în infrastructură culturală, net superioară
    celorlalte oraşe. Există diferenţe şi între spaţiul rural şi cel urban, în
    spaţiul rural oamenii nu sunt obişnuiţi cu un anumit tip de ofertă culturală şi
    în acest caz gradul de conştientizare este mai scăzut. Aş dori să menţionez că
    este pentru prima dată când realizăm acest index al participării culturale, am
    folosit metodologia Eurostat, şi am reunit toate activităţile şi gradul de
    participare la activităţile din spaţiul public. Aş vrea să punctez şi
    procentele foarte mari de conştientizare a impactului culturii asupra coeziunii
    sociale, dar şi asupra dezvoltării economice a unei comunităţi.


    Studiul realizat de Institutul
    Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală mai arată că 32% dintre români
    nu au mai cumpărat o carte în ultimele 12 luni, iar 29% nu au citit nicio carte
    în această perioadă. Muzica populară şi etno ocupă primul loc în topul
    preferinţelor de consum de muzică şi dans ale românilor (53%), urmată de muzica
    pop autohtonă (30%), pop străină (20%), manele (15%); blues (11%); hip-hop şi
    muzică clasică şi simfonică cu câte 9%, rock (7%), operă şi operetă, jazz, şi
    electronică cu câte 6% şi experimentală (3%). Dan Jurcan, sociolog: 70% dintre români nu se duc la teatru sau nici măcar la cinematograf.
    Diferenţa faţă de Europa s-ar putea justifica prin piraterie, după cum ne arată
    datele din anii anteriori. De asemenea, persistă o foarte mare diferenţă între
    mediul urban şi cel rural. În general, consumatorul de cultură are un anumit
    profil: are studii superioare şi locuieşte în mediul urban. În 70% dintre localităţile
    din mediul rural avem cămine culturale, dar întrebarea care rămâne este cât de
    culturale mai sunt aceste instituţii. Pentru că cele mai multe dintre
    activităţile care se derulează acolo ţin de ritualuri, nunţi, înmormântări sau
    activităţi electorale. O altă cifră care ne-a atras atenţia este cea
    referitoare la relaţia dintre succesul social şi lectură. 77% dintre cei
    intervievaţi pentru acest studiu au declarat că preferă munca în locul
    lecturii, iar 55% sunt de părere că nu e nevoie să citeşti pentru a avea succes
    în viaţă. Asta demonstrează că promovarea în special prin intermediul mass
    media a unor modele de succes facil, patroni de fotbal sau oameni de afaceri,
    este nocivă, iar oameni ca ei au devenit repere pentru mulţi dintre tineri. O
    ultimă cifră care mi-a atras atenţia: peste 78% din gospodării au acces la
    cablu, ceea ce înseamnă că au acces şi la internet. Şi doar 12% dintre
    respondenţi ne-au spus că n-au utilizat niciodată Facebook-ul. Acest lucru
    demonstrează că reţelele de socializare au pătruns puternic chiar şi în rândul
    seniorilor, dacă facem diferenţierea pe grupe de vârstă. Evident, a crescut
    accesul la informaţie, dar întrebarea care se impune este legată de cât
    conţinut cultural consumăm în momentul în care folosim Internetul.


    Ancheta sociologică relevă că 77% dintre respondenţi
    manifestă un nivel scăzut de implicare culturală; pentru 19% nivelul este
    mediu; 3% au un nivel de implicare ridicat şi doar 1% sunt foarte implicaţi
    cultural. Carmen Croitoru, director general al Institutului Naţional
    pentru Cercetare şi Formare Culturală: O altă analiză
    importantă este cea legată de distribuţia generală privind opinia
    respondenţilorasupra impactului social pe care îl are cultura.
    Este prima dată când facem această măsurătoare şi a fost şi pentru noi o
    surpriză plăcută, pentru că am ajuns la concluzia că lumea consideră cultura
    importantă. După observaţiile noastre, o mare parte din ceea ce putem numi
    consum cultural se desfăşoară pe Internet, oamenii accesează şi conţinuturi culturale,
    dacă accesează Internetul. Iar în România, spre deosebire de celelalte state
    europene, cei care accesează Internetul sunt mult mai mulţi.



    Cele mai întâlnite
    forme de consum cultural în spaţiul public (cel puţin o dată pe an) au fost:
    vizitarea muzeelor şi expoziţiilor (20%), participarea la spectacole de teatru
    (13%), cinematograf (9%), spectacole de operă şi operetă (7%), filarmonică
    (6%), divertisment şi muzică (17%) şi lectură în cadrul bibliotecilor publice
    (6%). Potrivit barometrului, principalul impediment pe care persoanele în
    vârstă îl invocă drept cauză a neparticipării la evenimente culturale este
    lipsa banilor – 42%, starea de sănătate/boala – 21%, vârsta – 12% sau lipsa
    timpului – 7%.

  • Arta şi spiritul comunitar în 2016

    Arta şi spiritul comunitar în 2016

    Unele dintre ele, au fost iniţiate, de pildă, de organizaţia non-guvernamentală Home Made Culture” care, în ultimii ani, s-a specializat în a monta spectacole de teatru în spaţii neconvenţionale, cum ar fi un apartament de bloc. În toamna aceasta, apartamentul a fost înlocuit cu o scară de bloc unde, timp de 7 seri, au fost puse în scenă” 7 evenimente, alese împreună cu beneficiarii: vecinii de pe scară. Proiectul Se joacă cu scara deschisă” a fost, la rândul său, parte dintr-un proiect mai mare denumit Generator” care şi-a propus să încurajeze cetăţenii să propună activităţi care să răspunsă la nevoile lor curente de socializare. După mai multe încercări, iniţiatorii proiectului Se joacă cu scara deschisă” au găsit disponibilitate într-un bloc din cartierul bucureştean Crângaşi. Cristina Epure, membră în asociaţia Home Made Culture”, ne povesteşte cum au primit oamenii iniţiativa lor: Au fost foarte deschişi de la început, ceea ce este mai rar. Înainte de a alege acest bloc, am făcut un apel, am mers din uşă în uşă la toate apartamentele, dar am avut parte de multă reticenţă din partea oamenilor. Era ceva nou. În plus, între vecini s-a dezvoltat în timp un fel de teamă sau de distanţă. De aceea, ce este nou, este văzut iniţial ca un posibil pericol. De asemenea, scara de bloc e, de obicei, un spaţiu al nimănui. Nimeni nu şi-l revendică, dar, dacă cineva vrea să facă ceva acolo, brusc unii oamenii încep să şi-l aproprie.



    Încet, încet, scara de bloc s-a transformat într-un spaţiu unde găseai de toate pentru toţi. S-au montat piese de teatru, operă, s-au ţinut ateliere de origami, de desen şi colaje precum şi altele, toate gratuite sau, mai bine zis, plătite în natură printr-o mică gustare adusă de fiecare vecin. În felul acesta s-a mai sudat spiritul de comunitate şi oamenii au aflat că, folosindu-se de puţine resurse, pot petrece un timp plăcut împreună. Cristina Epure: Jean-Lorin Sterian, cel care a iniţiat asociaţia noastră, are o viziune largă şi cunoaşte bine mediile artistice din România. El a propus oameni care să aducă proiecte cu impact social şi educativ. Nu ne-am axat doar pe aspectul artistic. De pildă prima piesă a fost Copii răi”, jucată de Katia Pascariu. Este o piesă de teatru-educativ. Am vrut ca tematica să fie foarte accesibilă pentru ca ea să fie interesantă atât pentru copii, cât şi pentru oameni în vârstă. Oricât de scurtă a fost perioada am simţit că, totuşi, a existat un impact. Sper ca atunci când oamenii trec prin scara blocului să-şi amintească de aceste evenimente şi să se gândească la o alternativă la statul în casă în faţa televizorului sau a computerului.



    Nu doar prin teatru educativ, implicat social, se poate stimula spiritul comunitar, ci şi prin… proiecte arhitecturale. Este ceea ce fac, de mai mulţi ani, cei doi tineri arhitecţi care deţin StudioBasar”. În 2016, au continuat colaborarea, începută în 2014, cu Biblioteca Metropolitană din Bucureşti. În opinia lor, bibliotecile publice sunt printre puţinele resurse existente de la care se poate reporni mecanismul şi spiritul comunităţii, ingrediente oarecum pierdute în ultima vreme, consideră arhitectul Alex Axinte, una din jumătăţile care compun StudioBasar”: Cred că e un efect al post-tranziţiei, e unul din elementele pe care le-am pierdut pe drum şi acum ne întrebăm de ce mâncarea n-are gust. Nu ştim că-i lipseşte sarea. Noi, din poziţia noastră de arhitecţi de la StudioBasar, ne-am gândit că există o urgenţă în zona asta. Arhitecţii trebuie să acţioneze şi ei cu mijloacele lor pentru a identifica rămăşiţele spiritului de comunitate, acolo unde ele mai există.



    În vara aceasta, arhitecţii de la StudioBasar, împreună cu studenţi la arhitectură şi sociologie, au amenajat faţada filialei bibliotecii metropolitane de pe unul din bulevardele aglomerate ale Bucureştiului, astfel încât să poată fi remarcată mai uşor, şi au contribuit la redeschiderea altei filiale, în Militari, un alt cartier de blocuri ridicate în perioada comunistă. Pentru acest ultim proiect, a fost ascultată şi opinia locuitorilor din zonă, bucuroşi că biblioteca de la parterul blocului se va redeschide, chiar dacă ei uitaseră, în timp, de existenţa sa. Alex Axinte: Am discutat şi cu utilizatorii filialei pentru copii care este chiar alături, am discutat şi cu bibliotecarele, şi cu specialiştii. Cu toţii am căzut de acord că biblioteca are nevoie de mai mult spaţiu pentru activităţi, fără să dăm cărţile afară. Socializarea asociată consumului cultural este o necesitate uriaşă într-un cartier de 300.000 de locuitori. În cercetarea pe care studenţii au făcut înainte de demararea proiectului, la întrebarea Unde vă întâlniţi cu cunoscuţii?”, răspunsul era La supermarket, în hol.” Prin urmare, avem o urgenţă de vreme ce spaţiile de interacţiune socială sunt în magazine şi de vreme ce lumea se bucură că se redeschide o bibliotecă de 40 de metri pătraţi.



    Bibliotecile publice pot fi un combustibil al spiritului comunitar, dacă nu mai sunt asociate exclusiv cu studiul cărţilor, consideră şi Anca Râpeanu, directoarea Bibliotecii Metropolitane. În cele 33 de filiale din Bucureşti, se organizează, pe lângă cluburi de lectură, şi ateliere de tricotat, cursuri de IT sau cursuri de limbi străine, toate gratuite. În plus, în vara trecută, a fost pusă pe roate Caravana Poveştilor”, tot în colaborare cu Alex Axinte care a pus la dispoziţie o remorcă bricolată şi uşor transformabilă într-un spaţiu multifuncţional. Cum arăta o zi obişnuită din cadrul acestui proiect, aflăm acum de la Anca Râpeanu: Este 5:30-6:00 dimineaţa. Se scot din locurile de depozitare, toate cutiile cu jucării, creioane, carioca, mingi, marionete pentru teatrul de păpuşi, jocuri, etc. Se aşează în remorcă într-o ordine anume ca să poată fi scoase pe rând, în parc. Caravana pleacă şi odată ajunsă în parc, se desfac toate cutiile, se aranjează lucrurile şi de la 10:00 încep atelierele: de bricolaj, de desen, sesiuni de jocuri în aer liber, etc. De la ora 11:00 începe ţopăiala, jucăm coarda şi raţele şi vânătorii”. În timpul acesta, colegii mei discută cu părinţii şi le explică ce facem noi la bibliotecă şi în caravană. La ora 7 seara, avem teatru de păpuşi, apoi atelier de zumba. Iar spre seară, colegii mei încep să conştientizeze că, dacă nu profită de micile pauze ale copiilor, nu mai pot strânge caravana ca să plece acasă.


    Totul pentru a demonstra că biblioteca este, în primul rând, un spaţiu public şi apoi, un spaţiu cultural, lucru care, sperăm, va deveni şi mai vizibil în 2017.

  • Biblioteca din biserică

    Biblioteca din biserică

    Am intrat ca simplu credincios în Biserica Sf. Ilie Gorgani din inima Bucureştiului, căutând linişte şi răcoare. Zăbovind, mai apoi, asupra unor titluri de carte religioasă expuse în pronaos, am fost întrebat dacă nu vreau să împrumut un volum de la biblioteca bisericii. Brusc, m-am simţit copleşit de amintirea altor vremi, când foarte multă lume citea cărţi cu file de hârtie.



  • Aflăm pentru tine

    Aflăm pentru tine

    Deschiderea primei biblioteci româneşti la Atena.

  • O bibliotecă din România, în topul preferinţelor internaţionale

    O bibliotecă din România, în topul preferinţelor internaţionale

    O bibliotecă puţin cunoscută din România s-a clasat în
    topul preferinţelor vizitatorilor portalului boredpanda.com, una dintre cele
    mai apreciate comunităţi online din lume pentru iubitorii de artă, fotografie
    şi design, cu peste 1,6 milioane de abonaţi pe Facebook. Astfel Biblioteca
    Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi este considerată
    printre cele mai frumoase din lume, alături de competitori prestigioşi, precum
    Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin, Biblioteca Regală Portugheză de la
    Rio de Janeiro, Biblioteca Mănăstirii Admont, realizată în stilul barocului
    târziu, Biblioteca Naţională din Praga, Biblioteca Naţională a Franţei sau
    Biblioteca Congresului Statelor Unite de la Washington. Biblioteca
    Universităţii Tehnice se află în interiorul Palatului Universităţii din Iaşi,
    clădire ridicată în 1860 la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.


    Profesor universitar dr. ing. Neculai Eugen Seghedin,
    prorector al Universităţii tehnice Ghe. Asachi din Iaşi, ne-a spus povestea
    acestui edificiu: Această bibliotecă face parte dintr-un
    monument de arhitectură extrem de frumos şi valoros, este vorba de palatul
    universitar de la Copou, creaţie a unui mare arhitect elveţian, Louis Blanc. El
    a avut foarte multe proiecte importante în România: este autorul Palatului
    Ministerului Agriculturii din Bucureşti, tot el a proiectat clădirea
    Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti. În 1897,
    s-a finalizat construcţia acestui Palat universitar de la Copou, o construcţie
    care a început în 1893, piatra de temelie a fost plasată undeva sub aula
    acestui palat, de către Ferdinand I, atunci, prinţ moştenitor, iar inaugurarea
    a fost făcută în prezenţa regelui Carol şi a reginei Elisabeta. A fost
    iniţiativa familiei regale, a Ministerului Instrucţiunii Publice (ministreul
    culturii din acea vreme). A fost un efort conjugat, din mai multe direcţii ale
    societăţii româneşti din acele vremuri, pentru ca Universitatea din Iaşi, fiind
    prima universitate din ţară, să aibă un palat pe măsură. Este foarte interesant
    faptul că schiţele acestui palat au fost emise de către Petru Poni. Petru Poni
    s-a inspirat din arhitectura academică tipică din Austria, Elveţia şi Germania
    şi a elaborat o serie de schiţe care au stat la baza proiectului pe care l-a
    elaborat Louis Blanc. Louis Blanc nu a respectat întru totul schiţele marelui
    chimist român, Petru Poni s-a supărat şi a spus, în memoriile sale, că nu are
    nimic în comun cu ceea ce a rezultat în final. Proiectul de bibliotecă, după
    viziunea lui Petru Poni, trebuia să fie o sală de lectură, iar de o parte şi de
    cealaltă trebuia să fie nişte depozite care se puteau extinde pe măsură ce
    fondul de carte creştea. Louis Blanc a adoptat o altă variantă, el a imaginat o
    bibliotecă ce este în acelaşi timp şi depozit şi sală de lectură. Este un
    spaţiu foarte generos, un spaţiu foarte amplu, foarte înălţător, nobil, care te
    îndeamnă către lectură şi către meditaţie. Petru Poni scrie în memoriile sale
    că este nemulţumit de soluţia aceasta, deoarece biblioteca este amplasată la
    etaj, iar la parter studenţii îşi fac acele reuniuni foarte zgomotoase.



    Construcţia în care astăzi funcţionează
    universităţile Al. I. Cuza şi Gheorghe Asachi, a ajuns la forma actuală,
    prin extindere, la mijlocul anilor 1930. Interlocutorul nostru ne-a amintit căbiblioteca nu este singurul spaţiu total deosebit din acest palat
    universitar, tot aici găsindu-se Sala paşilor pierduţi, unde se găsesc frescele
    lui Sabin Bălaşa, din anii 70, şi aula Universităţii Gheorghe Asachi din Iaşi,
    o aulă deosebită, realizată în acelaşi stil ca întregul palat, în stilul
    eclectic, practicat la vremea aceea. Profesor universitar dr. ing. Neculai
    Eugen Seghedin: Spuneam atunci când s-a făcut acest
    clasament, că nu mă miră amplasarea bibliotecii în acest clasament, deoarece
    Louis Blanc a realizat acest proiect având în vedere ceea ce era mai bun în
    Europa la vremea aceea. Cu alte cuvinte, putem spune că acest spaţiu academic a
    fost conceput în consonanţă totală cu tot ceea ce era lumea academică
    europeană. Putem vorbi despre măsura în care România rezona cu tot ceea ce se
    întâmpla în spaţiul european. Şi faptul că această bibliotecă este asemeni
    multor biblioteci mari din Europa nu este întâmplător. Suntem foarte bucuroşi
    că suntem în posesia unor astfel de valori spirituale deosebite şi încercăm să
    le conservăm, să le punem în valoare, pe măsura prestigiului şi pe măsura
    importanţei pe care o au în mentalul colectiv.



    Biblioteca a ajuns astăzi la un fond total de documente de aproximativ 1
    milion de volume, dar este cvasinecunoscută chiar şi printre locuitorii
    oraşului Iaşi, din pricina specificului tehnic al fondului de carte, care
    limitează drastic interesul cititorilor.


    L-am invitat pe Profesor universitar dr. ing. Neculai Eugen Seghedin să descrie această
    bibliotecă: Biblioteca
    este un spaţiu foarte generos, se întinde pe o distanţă de câteva zeci de metri,
    aproximativ vreo 55, este foarte înaltă, cu un tavan absolut superb, un tavan
    casetat, cu un luminator central, iar de-o parte şi de alta, pe lungimea sălii
    sunt amplasate cărţi, pe două niveluri, şi este şi o balustradă care permite
    accesul la nivelul al doilea al cărţilor. Pe partea dinspre stradă, sunt
    ferestrele care sunt amplasate în partea superioară, aproape de tavan .Tavanul
    este piesa de rezistenţă a acestei biblioteci şi, la fel, toată partea de
    tâmplărie, care s-a conservat este extrem de valoroasă, la fel, balustrada din
    fier forjat.



    La sondajul online au fost consultaţi peste 400.000 de
    cititori, au fost depuse 133 de propuneri, dar au fost selectate pentru votare
    doar 25, adăugând Iaşiului, cunoscut ca oraşul teilor, încă un
    motiv de mândrie.

  • ARTTouch, proiecte extrasenzoriale de popularizare a picturii pentru persoane cu dizabilităţi

    ARTTouch, proiecte extrasenzoriale de popularizare a picturii pentru persoane cu dizabilităţi

    Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) este deţinătorul celui mai bogat patrimoniu de artă românească şi universală din ţară. Înfiinţat în 1948, el funcţionează în fostul Palat Regal, ocupând un loc important în ierarhia instituţiilor culturale din Bucureşti. Muzeul desfăşoară o bogată activitate expoziţională şi acordă o importanţă crescândă diversificării activităţilor pentru public. Astfel, anul trecut au fost organizate la sediul muzeului programe pentru şcoli, pentru familii şi pentru adolescenţi şi programe pentru adulţi, la care au participat în total 13.400 de persoane (reprezentând aproximativ 15% din numărul total de vizitatori).



    Roxana Teodorescu, director general MNAR, ne vorbeşte despre scopul proiectului ARTTouch, lansat anul acesta: “Aşa cum v-am obişnuit, Muzeul Naţional de artă al României este deschis tuturor, şi consideră fiecare categorie de public la fel de importantă. Astfel, ne face o deosebită plăcere să vă prezentăm produsele multimedia şi multisenzoriale, destinate persoanelor cu dizabilităţi de vedere, de auz şi de vorbire realizate în cadrul proiectului ARTTouch. Aşa cum ştiţi de mulţi ani persoanele cu dizabilităţi locomotorii au deja acces în galeriile permanente din muzeul nostru şi începând cu anul trecut şi în Muzeul colecţiilor de artă.”



    În cadrul proiectului ARTTouch au fost realizate aplicaţii multimedia şi de realitate augmentată, replici tactile, mostre textile, o bibliotecă de sunete” şi o bibliotecă olfactivă” ce oferă publicului cu nevoi speciale experienţa unei explorări multisenzoriale a Galeriei de Artă Europeană. În plus, împreună cu beneficiarii au fost concepute tururi ghidate şi ateliere speciale pentru aceste categorii de public. Produsele multimedia realizate până în prezent pornesc de la câteva dintre capodoperele Galeriei de Artă Europeană: Buchet cu flori de Jan Brueghel cel Bătrân, Sfântul Francisc şi Sfântul Benedict ascultând un înger muzicant de Guercino şi Poartă (Saint-Tropez) de Paul Signac. Scopul aplicaţiilor multimedia este să aducă în atenţia tinerilor, prin mijloace moderne şi atractive, poveştile de dincolo de imagine şi de a facilita procesul de înţelegere a artei.



    Cu detalii, Codruţa Cruceanu, coordonator proiect MNAR: Prin ARTtouch sperăm să participăm la crearea unei societăţi mai inclusive. Este demersul pe care ni-l asumăm şi sperăm că nu doar pentru acum, nu doar pentru acest proiect. Avem două categorii de beneficiari, aplicaţiile noastre multimedia au două dimensiuni: o dimensiune vizuală care se adresează copiilor hipoacuzici şi pentru care partea vizuală trebuie să fie suficient de simplă, de explicită pentru ca ei să aibă acces la ea cu cât mai puţină interpretare şi există o dimensiune audio, aceea a explicaţiei uneori foarte detaliate, care este accesibilă nevăzătorilor, şi care a fost dezvoltată în primul rând pentru că în cazul lor procesul de cunoaştere se bazează pe informaţie culturală.”



    Capodopera lui Jan Brueghel cel Bătrân – Buchet cu flori – se află la baza unei aplicaţii de realitate augmentată ce propune o nouă modalitate de a percepe pictura şi oferă informaţii utile despre istoria, stilul de viaţă şi credinţele oamenilor din secolul al XVII-lea. Aplicaţia prezintă buchetul de flori în 3D, detalii despre istoricul dinastiei Breughel” şi propune un traseu al florilor prin cele trei galerii permanente ale muzeului. De asemenea, maeştrii parfumieri de la Expressions Parfumées din Grasse au creat un parfum inspirat de acest tablou, care face parte din biblioteca olfactivă” special creată pentru turul multisenzorial.



    De la Emmerich Jeudi, lector la catedra de inginerie electronică în limbi străine, de la Universitatea Bucureşti, am aflat detalii despre creatorii produselor multimedia, dar şi despre parfumierii care au ilustrat olfactiv buchetul de flori al lui Breugel: Am participat la acest proiect din două ipostaze: una aceea de profesor la Politehnică, din care vă voi prezenta realizările studenţilor mei şi una de reprezentant al întreprinderii de parfumieri, care au lucrat pentru parfumul inspirat de lucrarea lui Breugel. Ca lector, alături de studenţii mei am acceptat acest proiect care s-a dovedit o aventură excepţională, am implicat studenţii într-un proiect de durată, de lucru de teren, o bună practică, pentru o cauză nobilă. Ca lector de limbă franceză, m-a interesat în mod deosebit să lucrez cu studenţii secţiei de limbă franceză, să descopăr lucrarea lui Signac şi să studiez dimensiunea ce ţinea de crearea parfumului, tradiţie franceză. Din perspectiva parfumierilor, vă pot prezenta munca întreprinderii de parfumuri din Grasse. Lucrând pentru acest proiect am descoperit un proverb medieval cine pictează floarea nu-i pictează şi mirosul”, noi am încercat să pictăm şi mirosul. Întreprinderea care a realizat parfumul are sediul într-un câmp de iasomie şi trandafir, exact aromele cele mai puternice din buchetul floral al lui Breugel. În tabloul lui Breugel, ca în picturile majorităţii pictorilor flamanzi ai epocii, sunt grupate flori din toate anotimpurile. Astfel realizatorul parfumului trebuia să-şi pună toată creativitatea la lucru pentru identificarea aromelor esenţiale, pentru că un astfel de buchet nu a putut niciodată exista în realitate. Astfel dintre cele 18 esenţe identificate în buchet, doar două sunt distilate în această parfumerie, trandafirul de Grasse şi iasomia.”



    Lucrările Sfântul Francisc şi Sfântul Benedict ascultând un înger muzicant de Guercino şi Poartă (Saint-Tropez) de Paul Signac beneficiază de aplicaţii multimedia accesibile pe touchscreen-uri amplasate în apropierea tablourilor, care oferă informaţii despre elementele compoziţiei – planuri, personaje, sursa de lumină (Guercino) şi despre corespondenţa dintre sunete şi culori (Signac).