Radio România Internațional

Tag: Biblioteca Nationala a Romaniei

  • Atlaslu a Culturăllei – așidzăminti culturali di pritu locurli a horloru

    Atlaslu a Culturăllei – așidzăminti culturali di pritu locurli a horloru

    S-lansă tora ma ninti volumlu “Atlaslu Culturăllei”, cari aduţi tru atenție ună problemă ţi numata poate s’hibă amânată: reactivarea așidzămintiloru culturale ditu mediul rural ditu România, elemente esențiale di infrastructură publică, di cultură și educație. Volumlu ş-pripuni s’facă isapi catastisea-a culturăllei tru spațiul rural, mutrinda aspecte cum gradlu di distribuție a elementelor di infrastructură, specificlu a evenimentelor culturale și multi alti. Inițiatorlu a volumlui easti Institutlu Național di Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aflat sumu cumandulu a Ministerlui a Culturăllei, şi easti realizat cu agiutorul a Institutlui Național di Statistică (INS). Directorlu a INCFC, Carmen Croitoru, declară:


    “Easti ună prota nkisită a noastră ditu un programu ţi lu ahurhimu tu añilli di ma năpoi, dimi nă pripusimu s’misurămu ţi s’faţi tru cultură și, cara nu vrea s-avemu agiutorlu di simasie a INS-ului, vahi nu vrea s’nkisimu aestu planu, ama ahurhimu s’investigăm și s’cartografiem aesti infrastructuri culturale cari sunt prima keadică di consum și prima barieră di izini la cultură tru România.”



    Carmen Croitoru deadi ndauă date ti proceslu realizarillei volumlu, ti posibile cearei, aducănda aminti ti creatorlu a sociologiillei românești, Dimitrie Gusti (1880-1955):


    “Voi s’vă daua ndauă informații tehniţi ligate di echipa Atlaslui: easti un studiu cari ahurhi și s-disvărti ti unu kiro di doi ani, fură añi di adunari datili, di documentare, di statistică, di teren, inclusiv teren ca tu kirolu al Dimitrie Gusti, atea tin ă hărsi cabaia, s’videmu cum poati să s’facă și cercetare sociologică cu turlia aesta. Nu easti orlea zorlea ună furñie di mari harauuă, tră aţea că el pănu tu soni expuni ună catandisi cari easti ma ayoñea lăhtăroasă. Avem tru România născănti instituții tru locurli di pritu hori cari lipseaşti s’adapă cultură. Ti s’faţi ma largu, va s’videţ tu aestă carti, tră aţea că nu totna borgea-a instituțiilor s’bagă tu lucru. Tru prinţipiu, ea easti una ditu nai ma lărgurii inițiative di cartografiere pi cari minduimu s’li tindemu și la alti tipuri di instituții. Noi adrămu aestu lucru și tră ‘băgămu tu practico ună pripuniri di politică publică mutrinda aședzămintele culturale, di ita că nica ari cearei. Ari multi ONG-uri cari au ahurhită inițiativă di intervenție culturală și lipseaşti maş s’ndrupască dipu ptănu s’agiungă iu lipseaşti.”



    Prezidentulu a Institutlui Național di Statistică, Tudorel Andrei, zbură ti avantajele aliştei cercetări, di scoasi tu migdani ndauă date statistice importante:


    “Protlu lucru ta s’adari ghini easti s’ai ună misurari corectă, s’ai ună yilipseari a realitatillei și ma multu di ahâtu, s’ai ună bază di date cari s’hibă actualizată dzuuă di dzuuă. Altăturlie, cafi oară va u lomu ditu ahurhită, construim și nu știm iu himu și nu vas ă ştimu iu vremu s’agiundzemu. Ti pot să spunu mini ca statistician: ţi observăm? Că populația a Româniillei, ahurhinda ditu añilli 1970, ditu mediul a hoarăllei, ca pondire tru populația totală, scădzu multu pţănu. Armasimu tu atea plajă 46-50%. Viţiñilloi a noștri au ună pondire sumu 20%. Dimecu, noi avem ună pondire dipo a populațiillei. Altu averu ţi lu aflămu tu ţifrili statistice, mulță cilimeañi voru ta s’fugă ama, ti amărtie, avem ună populaţie auşită tru mediul rural. Sunt multe giudețe, maxusu anvărliga di București și anvărliga a mărloru căsăbadz, iu avem ună populație cu ilikia di mesi di cama di 48-50 di ani. Emu ţi serviciu cultural lipseaşti s’oferă colectivitatea locală, s’oferă statlu român aliştei populații auşită? Și aesta easti ună mare problemă: serviciul cultural lipseaşti s’hibă adresat andicra di ilikie ti persoanili ditu zona respectivă.”



    Un alt invitat tru cadrul evenimentului, managerlu a Muzeului Național a Huryeatlui Român, Virgil Nițulescu, ne-a diclarat:


    “Vrea s’avemu ananghi di mulță ani di dzăli di ună ahtari lucrare. Easti amărtie că tăş tora avem la dispoziție ună ahtari bază di date și ună ahtari analiză, tră atea că Institutul Național di Cercetare și Formare Culturală aesta faţi: faţi analize și discllidi terenul tră lansarea di politit publice. Institutul deadi aestă hălati cu un raport exhaustiv va u spunu, multu ghini structurat, reprezentativ, ună analiză multu serioasă ti catandisea a așezămintelor culturale ditu mediul rural. Ditu aestu punct nkisimu noi tra s’videmu ţi avemu ti adrari ma largu, căţe catandisea easti la nivel național. Maş tu ndauă comunități ditu văsilie există așezăminte culturale cari sunt tru ună catastisi multu bună, au ună activitate remarcabilă, sunt, bubukisiti, majoritatea a aședzărilor rurale ditu România sunt cu ixiki tu ţi mutreaşti infrastructură culturală funcțională și nu s’agărşimu că aclo băneadză ăscănţă concetățeni a noștri. Și statlu român, și pi ningă statul român autoritățile publice locale lipseaşti s’ndreagă condiții isa ti tuţ cetățenlli români, cari ţi s’hibă loclu tu cari băneadză.”



    Managerlu a Bibliotecăllei Națională a Româniillei, Adrian Cioroianu, cundille ateali două mari cauze a situației actuală, reveninda la contribuția a sociologlui Dimitrie Gusti, ama aesta ca ună matimă di adză:


    “Voi maş s’vă aduc aminti dauă lucruri: tru istorie, di regulă, trutotdiauna un efect are mai multe cauze. Ceea ce se trutâmplă acum cu această situație dizastruoasă a involuției culturăllei tru mediul rural easti rezultatul mai multor cauze. Pe di-o parte sunt cauze politice, sau mai bine spus politizarea excesivă a unor lucruri cari nu ar trebui politizate, cum ar fi educația, cultura, sănătatea, securitatea. O altă cauză easti îmbătrânirea. Aceasta easti ună cauză reală di cari oamenii di știință, statisticienii, zbuăsc și contra a curi nu maş că nu loăm misuri, ama niţi barimu nu discutăm ti misuri potu s’hibă loati. Noi zburămu ti Gusti și dispre anul aestu di grație 1921, când România eara dificitară ditu multi puncte di videală, ama eara trufloritoare ditu punctul di videală a natalitatillei. Ta s’hiu sincer, Europa tuta auşeaşti, și easti vahi prota problemă a lumillei modirne. Ama, vără turlie nu işiş tiplu di societate tru cari noi bănămu va s’alăxească? Soluția, ditu punctul a meu di videală, nu easti s’nă turnămu la Gusti. Gusti, tră anii 1920 fu un vizionar, noi lipseasti s’căftămu vizionarii di adză tră lumea di mâni.”



    Autoru: Ion Puican


    Armânipsearia: Taşcu Lala














  • Atlasul Culturii – așezăminte culturale din spațiul rural

    Atlasul Culturii – așezăminte culturale din spațiul rural

    S-a lansat recent volumul Atlasul Culturii, care aduce în atenție o
    problemă ce nu mai poate fi amânată: reactivarea așezămintelor culturale din mediul
    rural din România, elemente esențiale de infrastructură publică, de cultură și
    educație. Volumul își propune să evalueze starea culturii în spațiul rural,
    urmărind aspecte precum gradul de distribuție a elementelor de infrastructură,
    specificul evenimentelor culturale și multe altele. Inițiatorul volumului este
    Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aflat în subordinea
    Ministerului Culturii, şi e realizat cu ajutorul Institutului Național de
    Statistică (INS). Directorul INCFC, Carmen Croitoru, a declarat:


    Este un prim demers al nostru dintr-un programul pe care l-am
    început cu ani în urmă, adică ne-am propus să numărăm ce se întâmplă în cultură
    și, dacă nu aveam ajutorul neprețuit al INS-ului, poate că nici nu ne-am fi încumetat
    să facem acest demers, dar am început să investigăm și să cartografiem aceste
    infrastructuri culturale care sunt prima barieră de consum și prima barieră de
    acces la cultură în România.


    Carmen Croitoru a dat câteva date despre procesul realizării volumului,
    despre posibile soluții, amintind de creatorul sociologiei românești, Dimitrie
    Gusti (1880-1955):


    O să îmi permiteți să vă dau câteva informații tehnice legate
    de echipa Atlasului: e un studiu care a început și s-a desfășurat pe parcursul
    a doi ani, au fost ani de colectare de date, de documentare, de statistică, de
    teren, inclusiv teren ca pe vremea lui Dimitrie Gusti, ceea ce ne-a făcut mare
    bucurie, să vedem cum se poate face și cercetare sociologică cu tipul acesta. Nu
    e neapărat un prilej de mare bucurie, pentru că el de fapt expune o stare care
    e mai degrabă alarmantă. Avem în România niște instituții în mediul rural care
    ar trebui să furnizeze cultură. Ce se întâmplă mai departe, o să vedeți în
    această carte, pentru că nu totdeauna sarcina instituțiilor se și îndeplinește.
    În principiu, ea este una dintre cele mai ample inițiative de cartografiere pe
    care o să încercăm să o extindem și la alte tipuri de instituții. Noi am făcut
    acest lucru și pentru a introduce o propunere de politică publică privind
    așezămintele culturale, pentru că sunt încă soluții. Există foarte multe
    ONG-uri care au deja inițiativă de intervenție culturală și trebuie doar
    sprijinite cu foarte puțin să ajungă unde trebuie.


    Președintele Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, a
    vorbit despre avantajele acestei cercetări, desprinzând câteva date statistice
    importante:


    Primul lucru ca să faci bine este să ai o măsurătoare corectă,
    să ai o reflectare a realității și mai mult de atât, să ai o bază de date care
    să poate fi actualizată zi de zi. Altfel, de fiecare dată o luăm de la început,
    construim și nu știm unde suntem și nu vom ști unde dorim să ajungem. Ce pot
    spune eu ca statistician: ce observăm? Că populația României, începând din anii
    1970, din mediul rural, ca pondere în populația totală, a scăzut foarte puțin.
    Am rămas în acea plajă 46-50%. Vecinii noștri au o pondere sub 20%. Deci, noi
    avem o pondere dublă a populației. Alt adevăr pe care îl găsim în cifrele
    statistice, mulți copii își doresc să plece dar, din păcate, avem o populație
    îmbătrânită în mediul rural. Sunt multe județe, mai ales din jurul
    Bucureștiului și din jurul marilor orașe, unde avem o populație cu vârsta medie
    de peste 48-50 de ani. Oare ce serviciu cultural trebui să ofere colectivitatea
    locală, să ofere statul român acestei populații îmbătrânite? Și aceasta e o
    mare problemă: serviciul cultural trebuie să fie adresat funcție de vârstă
    persoanelor din zona respectivă.


    Un alt invitat în cadrul evenimentului, managerul Muzeului Național al
    Țăranului Român, Virgil Nițulescu, ne-a declarat:

    Am fi avut nevoie de mulți ani de zile de o asemenea lucrare. E
    păcat că de-abia acum avem la dispoziție o asemenea bază de date și o asemenea
    analiză, pentru că Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală asta
    face: face analize și deschide terenul pentru lansarea de politici publice. Institutul
    a oferit acest instrument cu un raport exhaustiv aș spune, sau în orice caz
    foarte bine structurat, reprezentativ, o analiză foarte serioasă asupra stării
    așezămintelor culturale din mediul rural. Din acest punct pornim noi în a vedea
    ce avem de făcut mai departe, pentru că situația vedem că este la nivel
    național. Ddoar în câteva comunități din țară există așezăminte culturale care
    sunt într-o stare foarte bună, au o activitate remarcabilă, sunt, aș spune,
    înfloritoare, majoritatea covârșitoare a așezărilor rurale din România sunt
    lipsite de o infrastructură culturală funcțională și nu trebuie să uităm faptul
    că acolo trăiesc niște concetățeni ai noștri. Și statul român, și pe lângă
    statul român autoritățile publice locale ar trebui să ofere condiții egale
    tuturor cetățenilor români, indiferent de locul în care oamenii trăiesc.



    Managerul Bibliotecii Naționale a României, Adrian Cioroianu, a punctat
    cele două mari cauze ale situației actuale, revenind la contribuția
    sociologului Dimitrie Gusti, dar aceasta ca o lecție pentru astăzi:


    Vreau doar să vă aduc aminte două lucruri: în istorie, de
    regulă, întotdeauna un efect are mai multe cauze. Ceea ce se întâmplă acum cu
    această situație dezastruoasă a involuției culturii în mediul rural este
    rezultatul mai multor cauze. Pe de-o parte sunt cauze politice, sau mai bine
    spus politizarea excesivă a unor lucruri care nu ar trebui politizate, cum ar
    fi educația, cultura, sănătatea, securitatea. O altă cauză este îmbătrânirea.
    Aceasta este o cauză reală de care oamenii de știință, statisticienii, vorbesc
    și împotriva căreia nu numai că nu luăm măsuri, dar nici măcar nu discutăm ce anume
    măsuri s-ar putea lua. Noi vorbim despre Gusti și despre anul acesta de grație
    1921, când România era deficitară din multe puncte de vedere, dar era
    înfloritoare din punctul de vedere al natalității. Ca sa fiu sincer, Europa
    toată îmbătrânește, și este probabil principala problemă a lumii moderne. Dar,
    oare, nu cumva însăși tipul de societate în care noi trăim se va schimba?
    Soluția, din punctul meu de vedere, nu este să ne întoarcem la Gusti. Gusti,
    pentru anii 1920 a fost un vizionar, noi trebuie să căutăm vizionarii de astăzi
    pentru lumea de mâine.




  • O carte, două cărţi…

    O carte, două cărţi…

    Toamna se numără bobocii spune o vorbă veche românească, referindu-se la
    începerea şcolii. Şi pentru că vacanţa s-a terminat e timpul să revenim la
    lucruri serioase, dar care pot fi şi plăcute, după cum ne asigură
    interlocutoarea noastră, Valentina Bâcu, cea care coordonează târgul de carte
    internaţional pentru copii Bookerini.


    De unde această idee? (Valentina Bâcu) :
    Este un târg care a pornit dintr-o
    nevoie, aceea ca şi micii cititori să-şi găsească un loc al lor, în care ei şi
    cărţile care sunt scrise pentru ei să fie puşi în valoare, odată
    cu autorii şi ilustratorii de carte pentru copii, care în ultimii ani sunt din
    ce în ce mai mulţi. Se scrie, se traduce mult, există multă literatură pentru
    copii. Bookerini a pornit dintr-un gând pe care l-am avut vizitând alte târguri
    de carte din lume, un entuziasm care ne-a cuprins pe toţi cei care iubim cartea
    pentru copii. Şi a fost un test pe piaţa românească, de a afla dacă este nevoie
    în acel moment de un astfel de eveniment. Prima ediţie, care a avut loc acum
    doi ani la librăria Cărtureşti Verona, ne-a confirmat aşteptările: că este
    cazul să avem un proiect gândit pentru copii şi iată-ne al a doua ediţie cu un
    număr de două ori mai mare de invitaţi, atât din România, cât şi din afara
    ţării şi de participanţi.


    Ce speranţe au avut organizatorii târgului de la evenimentul de la
    Bucureşti, aflăm tot de la Valentina Bâcu, coordonatoarea târgului de carte
    pentru copii Bookerini: Este foarte bine că se întâmplă. Faţă de
    acum doi ani sunt foarte multe edituri care au preluat iniţiativa de a încuraja
    literatura autohtonă. Literatură pentru copii tradusă este de mulţi ani, dar
    este o tendinţă de a încuraja şi literatura românească şi ne bucură că pe lângă
    editurile mari, au început şi cele mici să se gândească la acest lucru.

    Şi
    credem noi că în curând o să avem o literatură scrisă de oameni care vor trăi
    din ceea ce scriu, care vor trăi din ceea ce desenează, fiindcă acum aproape
    toţi autorii de carte pentru copii sunt obligaţi să aibă şi altă sursă de venit,
    literatura este adesea un hobby, un hobby care costă. Încă nu avem impresari,
    nu avem editori. Bookerimi nu se adresează exclusiv copiilor, se adresează
    exclusiv iubitorilor de literatură pentru copii, iar noi credem că literatura
    pentru copii nu este făcută pentru a fi citită doar de cei mici. Ne adresăm în
    primul rând părinţilor şi profesorilor, pe care îi încurajăm să dezvolte un
    gust pentru carte a de calitate, cartea frumoasă. Şi punem şi noi preţ pe acest
    lucru.


    Ediţia din acest an a avut ca punct central călătoriile, după cum am descoperit
    vizitând pagina de facebook a târgului. Aici organizatorii, clar ne-au tot
    tentat cu surprize: Cum vom călători? Pe jos, pe râu cu bărcile, cu
    balonul sau cu orice alt mijloc de transport produs de imaginația noastră și
    care ne transpune în poveste. Tu ai grijă doar să-ți plănuiești #Călătoria din
    vreme, mai ales acolo unde ai nevoie de o rezervare, fiindcă locurile sunt
    limitate. Consultă programul, invită-ți prietenii și înscrieți-vă la
    atelierul/activitatea la care sunteți siguri că puteți ajunge.


    Şi asta pentru că deşi activităţile şi atelierele de pe parcursul celor
    patru zile de târg sunt gratuite, locurile sunt limitate, aşa că doar o
    rezervare în prealabil a putut garanta participarea la evenimentul dorit.


    Motto-ul ediţiei a fost: BOOKERINI – Devorăm cărțile bune! Şi asta pentru
    că, după cum ne-a spus Valentina Bâcu, coordonatoarea târgului de carte pentru
    copii Bookerini, totul s-a desfăşurat după un plan prin care s-a intenţionat
    tentarea copiilor sau a cititorilor, în general, cu lectura:

    Am invitat la cea de-a doua ediţie, edituri care au titluri puternice,
    frumoase, care prezintă cartea – obiect.
    Ne dorim ca a treia ediţie să cuprindă şi mai mulţi invitaţi din afara
    ţării. Este un entuziasm de care avem nevoie în România şi, de ce nu, (n.r. ne
    dorim) să existe şi contracte pe care scriitorii şi ilustratorii să le poată
    realiza prin intermediul Bookerini. Pentru următoarea ediţie ne dorim o echipă
    mai mare, ne dorim un spaţiu generos, frumos, care să atragă copiii la poveşti,
    fiindcă am vrea să le propunem o experienţă inedită, să reuşim să îi fascinăm,
    mai mult de atât să plece ei încântaţi şi cu cărţile cu autograf şi să îşi
    dorească să îşi petreacă aşa timpul liber, citind şi dăruind cărţi.
    Participarea la târg e gratuită şi la toate atelierele şi toate activităţile
    este gratuită, dar este limitată de un anumit număr. Aşa că recomandarea
    noastră este ca rezervările să se facă din timp.



    Iar ca activităţi cărora vizitatorii li s-au
    putut alătura la târg trebuie să amintim întâlnirile cu autorul preferat sau cele de desenat cot la
    cot cu un ilustrator admirat. Totul sub
    cupola Bibliotecii Naţionale a României.