Pentru ediţia cu numărul 24 a Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură, Editura Casa Radio a pregătit pentru ascultători şi cititori noi titluri în colecţii consacrate: Fonoteca de Aur. Seria Spectacolul poeziei, Lecturi pe întuneric, Biblioteca de Poezie Românească şi Biblioteca Radio. Adică cinci decenii de poezie cu Ana Blandiana, Poemele Ninei Cassian, inegalabilul Şerban Foarţă care traduce şi interpretează în poezie scrierile lui I. L. Caragiale şi doi poeţi “de manual” George Coşbuc şi G. Topîrceanu, recitiţi de doi poeţi de raftul întâi ai poeziei româneşti de azi (Ioana Nicolaie şi Florin Iaru). “Este liberă floarea? Poeme rostite la Radio (1965-2017)”, carte+dublu CD, semnată Ana Blandiana, este un grupaj de 115 poeme. Sunt înregistrări din Fonoteca Radio, de-a lungul a peste cinci decenii, cea mai recentă sesiune de înregistrări fiind prilejuită chiar de această apariţie (pe 24 martie 2017, cu o zi înainte ca scriitoarea să împlinească 75 de ani). Ana Blandiana la lansarea audiobook-ului “Este liberă floarea? Poeme rostite la Radio (1965-2017)”, din cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus. “Vreau să spun ceva mai ales despre Fonoteca de Aur, despre locul de unde provin aceste poeme şi despre cum au ajuns acolo. Înainte de a visa eu însămi să visez să fac parte din Fonoteca de Aur, pe vremuri, când locuiam la Oradea şi eram foarte tânără şi ascultam radio-ul. Ascultam foarte mult radio-ul, mult mai mult decât acum, iar când auzeam că se difuzează înregistrări din Fonoteca de Aur, mi se părea că este vorba de valoarea supremă a ceea ce putea exista la radio. Mai târziu, când domnul Emil Buruiană de la Radio România Cultural mă chema să facem înregistrări eram foarte emoţinată pentru că îmi aduceam aminte de senzaţia pe care o aveam ascultând aceste emisiuni. Şi, indiferent de cei care s-au succedat la conducerea radio-ului, pentru că de unii am fost simpatizată, de alţii nu, mă bucura enorm că existau aceste momente în care făceam înregistrări pentru Fonoteca de Aur, le-aş asemăna cu un vid al istoriei. Şi am ales poemele care îmi doream să rămână ca într-un fel de Arcă a lui Noe.”
Preşedintele de onoare al Târgului Gaudeamus 2017, dramaturgul şi jurnalistul Matei Vişniec, a afirmat, în deschiderea salonului, că România este extrem de competitivă pe plan cultural şi a apreciat alegerea Uniunii Europene în calitate de invitat de onoare al Târgului Internaţional Gaudeamus. “România are o şansă şi şansa aceasta este cultura”, a afirmat dramaturgul Matei Vişniec, în cadrul dezbaterii “Europa teatrului şi a scriitorilor – circulaţia valorilor artistice ca fundament al Europei”, susţinută la standul “Acasă, în Europa”. Înregistrarea care urmează a fost făcută la standul editurii Polirom, unde au avut loc o discuţie a scriitorului cu cititorii. Matei Vişniec “Unul dintre motivele pentru care scriu roman este că genurile literare pentru mine sunt aşa, ca nişte copii, le iubesc pe toate, poezie, eseu, roman, teatru. Mai ales poezia m-a crescut, teatrul m-a format, romanul m-a diversificat. Dar am scris la un moment dat roman şi pentru că eram frustrat de faptul că piesele mele, pentru a ajunge la public, au nevoie de intermediari. Au nevoie de un director de teatru, de un regizor, de actori, de scenografi. Şi aceşti intermediari au început să mă neliniştească la un moment dat, nu mi-a plăcut ideea că tot timpul urma să depind de ei. Îmi plăcea ideea să scriu dar fără a avea nevoie de intermediari. Aşa că am scris roman şi din dorinţa de a crea o legătură directă între mine şi cititori.”
Unul dintre cele mai recente volume care au apărut în seria “Scriitori români contemporani” a Editurii Humanitas este romanul lui Augustin Cupşa “Aşa să crească iarba pe noi”, lansat la Târgul Internaţional Gaudeamus – Carte de Învăţătură. Personajele din romanul lui Augustin Cupşa, Edi, Pisică, Tobă, fraţii Mânzu şi Tomi trăiesc la periferia Craiovei şi se ocupă cu braconajul mai multor specii de păsări pe care le vând apoi, pe filieră interlopă, în Italia. Repovestite de vocea lui Pisică, cel mai fragil şi sensibil dintre copii, întâmplările capătă dimensiuni dramatice, care dezvăluie şi temele profunde ale cărţii: sentimentul de vinovăţie, dublat de obsesia evadării într-o Italie idealizată, tărâm al visurilor împlinite, credinţa, singurătatea, descoperirea erotismului. Eseistul Doru Căstăian ne recomandă romanul “Aşa să crească iarba pe noi”. “Augustin Cupşa este unul dintre cei mai buni prozatori ai momentului, cel puţin făcând referire la cei pe care i-am citit eu. Din câte am înţeles, Augustin s-a documentat peste doi ani pentru a scrie această carte. Există în cartea aceasta fragilitate, căldură şi, în acelaşi timp, o cruzime care învăluie totul ca un soi de atmosferă şi de fum, însă eu n-aş spune că această violenţă stă tot timpul la pândă, undeva în spatele scenei principale şi aşteaptă să iasă la lumină. Este o violenţă trăită absolut firesc în lumea aceea, este unul dintre ingredientele şi condimentele principale ale lumii descrise de Augustin. Există categorii întregi de cititori care vor înţelege perfect lumea din carte. Eu fac parte – ca segment de vârstă- din această categorie de cititori. în plus, trăind la Galaţi, am avut o viaţă oarecum comparabilă cu cea a personajelor descrise de Augustin Cupşa. Sigur, generaţia noastră care a trăit printre blocuri, unde am învăţat lucrurile importante ale vieţii altfel decât din cărţi, cunoaşte foarte bine universul din această carte. Nu ştiu însă dacă acest univers le este accesibil în aceeaşi măsură şi copiilor de astăzi, de asta mi-am dat seama când am văzut corcoduşele stricându-se în copaci. Pentru că pe vremea noastră era imposibil ca ele să rămână în copaci, pe vremea noastră exista un adevărat trafic de corcoduşe, pentru o grămăjoară de corcoduşe roşii dădeai la schimb trei de corcoduşe verzi.”
