Radio România Internațional

Tag: bicicleta

  • Pe bicicletă la Capul Horn

    Pe bicicletă la Capul Horn

    Astăzi vorbim nu numai despre o premieră mondială, ci și despre o misiune de promovare a lecturii și sportului în rândul tinerilor, pe care Gabriel Bota şi Rudolf Nyari, doi dintre organizatorii Festivalului de Carte Transilvania – care are loc în fiecare toamnă la Cluj – au realizat-o spre sfârşitul anului trecut. Inspirați de romanul ”Toate pânzele sus” de Radu Tudoran, cei doi au plecat într-o călătorie, cu bicicletele, în Țara de Foc, pe insula Capul Horn.

    Ce ar trebui să știm când auzim despre o astfel de aventură? Rudolf Nyari:

    “Cred că în primul și în primul rând ar trebui să știm că această aventură este un proiect care a început cu câțiva ani în urmă, care a pornit de la ideea de a promova partea de citit și partea de a face sport și este un proiect care este la a 3-a ediție, acest “Read and ride până la capătul lumii” ediția de anul trecut în care am ajuns primii oameni din istoria omenirii care au ajuns cu bicicletele pe cel mai sudic punct al globului și anume pe insula Capul Horn. Prima ediție a fost o ediție în care în Gabi (.n.r. Gabriel Bota, colegul meu) a parcurs Europa și aici o să îl rog pe el să spună câteva cuvinte cu bicicleta cum a fost aventura de acum 6 ani.”

    Gabriel Bota a completat:

    “Trebuie să spunem că toate edițiile “Read and Ride” fac parte din proiectele Festivalului Internațional de Carte Transilvania ale FICT-ului. Scopul, cum a zis și Rudi (n.r. Rudolf Nyari, colegul meu), este acela de a promova lectura și sportul rândul tinerilor, dar nu numai în rândul tinerilor. Prima ediție a avut loc în anul 2017. Atunci am fost singur, am plecat din România, am vizitat 10 țări, am citit pe drum 10 cărți, am vizitat 10 scriitori la ei acasă.

    Mulți dintre ei ne-au și vizitat la Cluj, după aceea, în cadrul festivalului și am parcurs 4884 de kilometri în 40 de zile, convingând câteva zeci de mii de oameni să se ocupe mai mult de lectură și de sport. Cam ăsta întotdeauna a fost mesajul nostru simplu: prin puterea exemplului să promovăm lectura și sportul. Şi după aceea am făcut echipă. Am făcut o echipă minunată cu Rudi, pornind a 2-a ediție în 2022, când am mers până dincolo de Cercul Arctic, în cel mai nordic loc al lumii, până la North Cape. Scopul a fost să ajungem până aproape de Polul Nord, dar nu s-a putut în acel moment și, la fel, prin puterea exemplului am reușit să promovăm lectura și sportul.”

    Cum a fost perceput mesajul acesta la Capul Horn? Rudolf Nyari:

    “A fost cea mai mare surpriză pentru noi, vorbind în primul și în primul rând despre acest proiect cu toți oamenii cu care ne-am întâlnit și toți au polarizat cu această idee și au intrat în povestea noastră și ne-au susținut cu tot ce au putut. Au înțeles mesajul pentru tineri, dar în același timp au înțeles și povestea din spatele acestui mesaj și povestea era să ducem o carte până la capătul lumii. Este cartea lui Radu Tudoran, “Toate pânzele sus”, o carte celebră care a marcat tinerețea, atât pe partea de lectură, cât și pe partea de film. Și practic toată aventura noastră a fost construită pe această carte în care doi prieteni a vrut să ajungă în Tierra Del Fuego. În acea aventură ei s-au despărțit, s-au reîntâlnit și au descoperit acele meleaguri.

    Practic, noi am parcurs același drum, dar de data asta cu avionul, peste 40.000 de km, după care ne-am luat bicicletele, din Punta Arenas și până la Ushuaia (n.r. oraș-port din Țara de Foc, Argentina), am făcut 1.700 de km cu bicicletele într-un timp record, de 8 zile și de acolo am luat un vapor care ne-a dus până pe Capul Horn. A fost o călătorie de 5 zile în care am trecut pe lângă cei mai importanţi ghețari și prin partea sudică a lumii, ajungând în final pe Capul Horn, unde cu ajutorul echipajului, care a înțeles mesajul, am reuşit să debarcăm, până la urmă, cu bicicletele și să ducem cea de-a 2-a carte la acel far care există acolo pe insulă, unde este un ofițer al marinei ciliene împreună cu familia, care trăiește acolo fiind detașat pentru 5 ani. Şi am lăsat această carte ca un tribut al literaturii române acolo în far, ca toți cei care pășesc pe acea insulă să vadă o sămânță de literatură românească acolo.”

    Gabriel Bota a adăugat:

    “Povestea din spatele cărții este una și mai impresionantă: pentru cei care nu știu, Radu Tudoran este fratele lui Geo Bogza, Tudoran nu este numele lui adevărat, este numele literar. Numele lui este Nicolae Bogza. Trebuie să spunem și de ce am dus această carte: visul vieții lui a fost să călătorească în jurul lumii. Niciodată nu a plecat din țară. Mai mult decât atât, a început să construiască în portul din Galați o goeletă, dar care niciodată n-a părăsit apele portului. Am ales să ducem această carte, pentru că eroii cărții au ajuns acolo.”

    Astfel, un exemplar de lux, în piele naturală, primit cadou de la Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga din Cluj-Napoca, a fost lăsat Bibliotecii din Ushuaia, iar o ediție datată 1967 a cărții, a fost lăsată pe insula Capul Horn. De povestit ar mai fi multe! Cei doi nu au încheiat înainte de a lansa îndemnul lor obişnuit într-un singur glas:

    “Nu uitați să citiți și să faceţi sport! ”

     

  • Biletul de sănătate

    Biletul de sănătate

    Biletul de Sănătate este un proiect sportiv dedicat comunității, care a avut un succes peste așteptări. În vestul României, în Cluj-Napoca, mișcarea a fost răsplătită și în acest an cu un bilet de autobuz. Biletul de Sănătate, ediția 2024, a funcționat timp de trei luni, între 25 septembrie și 2 decembrie, oferind două opțiuni de mișcare: 20 de genuflexiuni pentru un bilet gratuit, în stația Memorandumului Sud, sau pedalarea pe o bicicletă fixă, pe o distanță de 400 de metri, în stația smart de pe strada Regele Ferdinand.

    Proiectul a fost inițiat acum patru ani, în 2020, de Sports Festival și s-a desfășurat cu sprijinul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și al Consiliului Local. Mirel Alexa, directorul Sports Festival, spune că acest proiect continuă să fie o sursă de inspirație pentru comunitate, fiind mai mult decât o provocare sportivă. E o modalitate prin care oamenii descoperă bucuria mișcării și puterea comunității de a face schimbări pozitive.

    „Suntem încântați că deja clujenii au început să le folosească mult și că se bucură de cele două elemente pe care noi l-am urmărit cu aceste proiecte, și anume sportul și utilizarea transportului în comun. Doar în primii trei ani, s-au dat peste 150.000 de bilete, cam trei milioane de genuflexiuni. Determinăm prin aceste proiecte pe cât mai mulți oameni să vină, să facă sport, să facă mișcare, să-și consume energia într-un mod pozitiv și să ajutăm un pic și la sustenabilitate. În primii patru ani, la stația de autobuz de pe Memorandumului s-au câștigat 171.000 de bilete, iar, în primii doi ani, la stația de pe Regele Ferdinand, aproximativ 8.000 de bilete.”

    Cea mai nouă stație de autobuz smart a fost inaugurată în septembrie 2022 și a adus o nouă provocare pentru călătorii pregătiți să obțină un bilet de autobuz în schimbul mișcării: pedalare pe două trasee din oraș. În această stație, călătorii au folosit o bicicletă statică și au parcurs virtual, la alegere, unul din cele două trasee din oraș. Traseele de 400 de metri trebuiau parcurse în maxim patru minute. În timpul pedalării, călătorii aveau afișate pe ecran distanța parcursă, dar și viteza de deplasare. Timpul obținut pentru parcurgerea celor două trasee genera un clasament care se actualiza permanent și care era afișat la finalul traseului, înainte de emiterea biletului.

    „Am ales să facem un traseu virtual, astfel ca, în momentul în care pedalezi, să nu te plictisești și să te plimbi un pic în mod virtual pe câteva dintre pistele de biciclete din municipiu.”

    În total, din 2020 și până în prezent, clujenii au făcut aproape 4,1 milioane de genuflexiuni. Stația deschisă în 2022, pe strada Regele Ferdinand, s-a bucurat de un succes la fel de mare, cu 21.784 de Bilete de Sănătate emise în total și 14.313 km parcurși pe bicicletă.

    Biletul de Sănătate este un proiect dedicat comunității care îmbină tehnologia cu mișcarea și creează o legătură directă între activitatea fizică și beneficiul simbolic primit. Exercițiile alese sunt ușor de realizat de oricine și au un aport benefic major pentru persoana care introduce mișcarea în rutina zilnică.

  • Săptămâna europeană a mobilităţii este în plină desfăşurare

    Săptămâna europeană a mobilităţii este în plină desfăşurare

    Tema din acest an a Săptămânii europene a mobilității este: Să folosim spațiul public împreună pentru o mai mare siguranță rutieră, mai puțină poluare fonică și atmosferică și o mai bună calitate a vieții.

    Potrivit datelor oficiale, peste 70 la sută dintre europeni trăiesc la oraș, însă spaţiul public a ajuns să fie limitat, astfel că nu este loc suficient pentru toţi oamenii, pentru toate mijloacele de transport şi pentru toate activităţile sociale.

    Bazându-se pe succesul Zilei internaţionale fără maşini, iniţiată în Franţa, în 1998, şi marcată anual pe 22 septembrie, Săptămâna europeană a mobilităţii a fost lansată în aprilie 2002 la Bruxelles.

    Comisarul european pentru mediu din acea perioadă, Margot Wallstrom, a precizat că, din start, campania și-a propus să contribuie la conştientizarea nevoii de a schimba tiparele privind mobilitatea şi de a combate efectele schimbărilor climatice.

    De altfel, evenimentele desfăşurate în săptămâna mobilității au scopul de a-i convinge pe europeni să încerce şi alte mijloace de transport în afară de automobil şi să încurajeze promovarea dezvoltării unui transport urban durabil, cu mai puține emisii de dioxid de carbon.

    În același timp, autoritățile locale sunt încurajate ca în această săptămână să încerce măsuri inovatoare de planificare a transportului public măsurând atât calitatea aerului, cât și opinia publicului în ceea ce privește soluțiile noi propuse.

    Mai trebuie spus că o serie de studii arată că persoanele care merg pe jos sau cu bicicleta sunt mai productive la locul de muncă, îşi iau mai puţine zile de concediu medical şi se îmbolnăvesc mai puţin.

    De altfel, ține să precizeze Comisia Europeană în materialele de promovare a Săptămânii Mobilității, activitatea fizică are capacitatea de a îmbunătăți tensiunea arterială, de a scădea riscul de diabet zaharat, de a dezvolta musculatura și de a întări sistemul osos. Nu în ultimul rând, exercițiul fizic ajută la scăderea în greutate, reduce stresul și întărește sistemul imunitar.

    Totodată, prin promovarea transportului durabil are de câştigat şi sectorul privat, existând rapoarte care arată o creştere a comerţului cu peste 40 la sută în zonele în care mersul pe jos sau cu bicicleta a devenit o regulă.

  • Cicloturism în România

    Cicloturism în România

    În ultimii ani, cicloturismul s-a dezvoltat tot mai mult.
    Au fost create trasee și piste noi de bicicletă, iar numărul turiștilor care
    descoperă România pe două roți a crescut. Întotdeauna, în funcție de traseu,
    această formă de turism se combină cu o incursiune în universul satului
    românesc și cu vizite la obiective turistice importante.


    Ionuț Maftei este directorul
    unei firme românești de turism, care se ocupă exclusiv de promovarea României
    prin cicloturism. Acum 17 ani, când și-a propus să promoveze oferte de vacanță
    activă pe două roți, lumea l-a privit cu scepticism. Între timp, cicloturismul s-a
    dezvoltat în România. Tot mai multă lume și-a cumpărat o bicicletă și cunoaște
    deja și mediul preferat pentru pedalat: pe șosea, în zonă montană, pe teren
    accidentat sau pe drumuri neasfaltate. Iar drumurile neasfaltate au început să
    fie tot mai căutate de turiștii străini.

    Noi suntem o agenție
    pentru care, de obicei, numărul de turiști într-un grup este undeva între șase
    și doisprezece, dar, dintr-o dată, ne-am trezit că suntem un fel de mic paradis
    pentru a o anumită nișă de cicloturism, ceea ce se numește acum gravel cycling,
    adică pedalat pe drumuri neasfaltate. Statistic, România are peste jumătate
    dintre drumuri neasfaltate, iar iubitorii acestui gen de pedalat au aflat și ne
    aflăm în situația că, aproape pe oriunde am merge, dacă vrem să găsim niște
    drumuri neasfaltate, găsim. Problema este că, într-adevăr, au venit foarte
    mulți turiști. La noi, e problematică partea de infrastructură. Este dificil să
    găsești într-un sat pe unde mergem noi sau în păduri, pe unde ne place să
    pedalăm, un loc care să adăpostească 50 de oameni. Majoritatea doresc să stea
    în camere single. Încă mai avem de lucrat la acest aspect. Pe de altă parte,
    este plăcut să vezi că ocupi două sate în întregime pentru un grup de turiști. Deși
    logistic este foarte dificil, ne bucurăm că am reușit.


    Sezonalitatea acestei forme de turism constă în faptul că
    numărul zilelor cu condiții optime pentru pedalat este mai mare primăvara și
    toamna. Totuși, Ionuț Maftei, directorul unei firme românești de cicloturism,
    spune că tururile se fac în toate cele patru anotimpuri. Bicicletele și
    echipamentul modern îți permit să pedalezi cam în orice perioadă a anului,
    inclusiv pe zăpadă. O ocazie excelentă de a descoperi oameni și locuri noi.

    Tururile noastre presupun mai puțin latură sportivă și mai mult turism. Ideea
    este de a vizita oamenii în primul rând, de a vedea cum trăiesc, de a vedea
    lucruri pe care nu le mai vezi în Europa sau în altă în altă țară. Ar trebui ca
    lumea să afle cine suntem, pentru că, de multe ori, avem turiști care, în prima
    zi, știu doar că sunt undeva în Europa. Nu prea știu unde sunt și cine sunt oamenii
    pe care-i văd. Le explicăm tuturor pe parcursul a șase zile sau 10 zile, cât
    stau aici, pentru ca ei să încerce să descopere și să plece și cu o impresie
    bună. În zona bisericilor fortificate din Transilvania mi se pare că s-a
    dezvoltat destul de mult și infrastructura. Oamenii de acolo înțeleg și nu sunt
    nici mirați de această formă de turism, știind cam care sunt așteptările. La
    Sighișoara, de exemplu, am putut face într-unul dintre turnurile cetății un
    punct de hidratare. Am fost oarecum surprinși că am avut deschiderea asta, dar
    se întâmplă și nu putem decât să aplaudăm acest aspect.

    Cel mai tânăr participant la
    tururile organizate de Ionuț a avut trei luni. Venise cu bunica. Acestea sunt
    cazurile când apar programele paralele. Se folosește mașina de asistență și se
    asigură vizite suplimentare la obiective turistice și în împrejurimi. Una
    dintre zonele ideale pentru astfel de tururi complexe este Maramureșul. Acolo,
    tradiția, natura și numărul atracțiilor turistice încântă mereu. O altă zonă preferată
    de turiști este Bucovina, comparabilă din punct de vedere al tradițiilor. Pe de
    altă parte, Transilvania se remarcă printr-un nivel mai ridicat al serviciilor.
    L-am întrebat pe Ionuț Maftei, directorul unei firme românești de cicloturism
    cum se desfășoară un tur pe bicicletă.

    Teoretic, tururile
    încep din București, pentru că majoritatea turiștilor ajung în București. Oferim
    fie la început, fie la final, ei au o noapte în București și oportunitatea de a
    vizita și capitala României. Avem un traseu de vizitare pe bicicletă timp de
    câteva ore și asta contează pentru ei, mai ales că Bucureștiul nu seamănă deloc
    cu restul României. Sunt două imagini destul de diferite pentru ei. Apoi, mergem
    în Transilvania. Acolo, traseele sunt pe drumuri secundare sau pe drumuri
    forestiere. Câteodată folosim chiar ceea ce se numește single trails, adică
    niște rute speciale pentru biciclete, pe un fel de poteci pentru biciclete, prin
    păduri. Este foarte frumos. Luxul la noi este în pădure. Dacă cineva caută lux
    în tururile noastre, acolo îl găsește, pentru că acolo sunt și animalele, și
    plantele. Acolo este tot ce este mai frumos în tururi. Bineînțeles, din loc în
    loc, ne oprim să vizităm fie meșteșugari, fie câteva locuri cu importanță
    istorică, câteva locuri culturale, arhitectură care contează destul de mult.


    Deși
    implică foarte multă activitate, nu sunt niște tururi sportive, continuă Ionuț
    Maftei.

    Distanțele pe care le facem sunt între 30 și 80 de km
    pe zi, în funcție de cât de multe urcări sunt, de cât de înclinată este panta,
    de cât de dificil este traseul, dacă este asfalt sau drum neasfaltat și de câte
    multe locuri avem de vizitat. Dau câteva exemple pentru că îmi este la îndemână
    Transilvania, bineînțeles, bisericile fortificate sunt destul de cunoscute de
    acum și sunt pregătite să primească turiști des și în număr mare. Există un drum
    al fortificațiilor transilvănene. Apoi, mai este ruta apelor minerale. Încercăm
    să o promovăm și atrage și impresionează de fiecare dată. Încercăm să folosim
    cât mai mult resurse locale. Adică oamenii locului sunt cei care ne prezintă
    atracțiile, ei sunt cei care furnizează mâncarea și vinul și folosim cât mai
    mult cazări la pensiuni, astfel încât să avem o activitate și sustenabilă. Combinația
    asta este plăcută pentru turiști, în special pentru cei străini.


    Tururile tematice de cicloturism pot dura între o zi și șapte
    zile. Pentru cele de o zi, în jurul Bucureștiului, prețul este de aproximativ
    35 de euro de persoană. Pentru programele mai complexe, costul se ridică la 200
    de euro pe zi de persoană, incluzând cazare, toate vizitele, transferuri,
    suport și asistență.


  • Strategie UE pentru ciclism

    Strategie UE pentru ciclism

    Ciclismul a devenit treptat parte a
    mai multor politici de mobilitate la nivelul UE. Dar și la nivel național, zeci
    de țări comunitare adoptând strategii de ciclism sau având în curs de elaborare
    astfel de strategii pentru prima dată. Fără o strategie cuprinzătoare a Uniunii,
    aceste politici nu pot fi, însă, integrate în viziunea și ambiția mai largă a
    Bruxellesului de a acorda prioritate ciclismului în strategia sa privind clima,
    în special în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale de reducere a
    emisiilor de CO2. Soluția include dezvoltarea unei strategii a UE care să stabilească
    o ambiție la nivel european de a crește ponderea modală a ciclismului.


    Subiectul
    a fost dezbătut în Parlamentul European, iar acum, după vacanța de vară,
    urmează să fie formulată o rezoluție. Obiectivul este de a transforma
    deplasarea cu bicicleta în altceva decât o activitate specifică timpului liber,
    să devină un mijloc de transport, bicicleta fiind esențială pentru sănătate,
    pentru trafic și pentru mediul înconjurător. În prezent, 8% dintre cetățenii
    europeni utilizează bicicleta ca mod exclusiv de transport. 36% dintre cetățenii
    olandezi, 23% dintre danezi și 22% dintre maghiari folosesc bicicleta, dar
    există și alte state membre, precum Franța, în care numărul de cicliști se
    ridică la doar 4% dintre cetățeni. Pentru a încuraja folosirea acestui mijloc
    de transport au fost create inclusiv locuri pentru biciclete în trenuri, dar
    trebuie să mergem mult mai departe, s-a subliniat, între altele, în Parlamentul
    European. Directiva privind eficiența energetică prevede deja construirea infrastructurii
    necesare pentru biciclete în cazul clădirilor publice, iar producția de
    biciclete a fost inclusă în mod explicit în ecosistemul industrial Auto și Mobilitate.
    Acțiunile menționate vor ajuta și la implementarea strategiei de mobilitate
    inteligentă, care permite creșterea infrastructurii de ciclism de la 2300 la
    5000 de km în Europa.

    Kadri Simson, comisarul pentru Energie: Ciclismul,
    într-adevăr, poate contribui la protecția mediului înconjurător, poate
    îmbunătăți situația în orașe, poate îmbunătăți calitatea aerului, poate
    îmbunătăți problemele ce țin de trafic. Există o serie de fonduri europene care
    sunt adresate măsurilor pentru promovarea ciclismului. Pe lângă fondurile de
    coeziune, fondurile sociale, vedem că există fonduri alocate pentru ciclism și
    în cadrul planurilor naționale pentru relansare. Nu putem decât să încurajăm
    această mișcare, pentru că sporind numărul de cicliști în Europa putem
    economisi milioane de tone de combustibili fosili. E important să ne raliem cu
    toții acestei inițiative. Numărul de biciclete din orașele europene a crescut
    în ultimii ani și nu ne putem dori decât ca lucrurile să continue să se
    îmbunătățească.


    O strategie a
    Bruxellesului, lansată odată cu Anul European al Ciclismului în 2024, ar fi o
    modalitate puternică de a valorifica puterea semnificativă de cheltuieli și de
    reglementare a UE și de a stabili obiective comune pe care să le atingă toate
    statele comunitare, astfel încât mersul zilnic cu bicicleta să nu fie doar ceva
    obișnuit într-un oraș sau altul, ci obișnuit în toată Europa.


  • Evenimente de Ziua Internaţională a Copilului

    Evenimente de Ziua Internaţională a Copilului

    În prima zi din vară este marcată, în România și în
    numeroase alte țări din lume, Ziua copilului. Este un prilej de a sărbători
    copilăria, una dintre cele mai prețioase perioade din viața fiecăruia. Copilăria este o lume de miracole și de uimire a
    creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă
    și uluitoareˮ, spunea Eugène Ionesco, scriitorul de limbă franceză originar din
    România.

    Pe 1 iunie, în toată țara, au fost organizate evenimente dedicate
    Zilei copilului, iar cei mici au fost invitați să participe la concursuri,
    ateliere, spectacole şi petreceri în aer liber. Muzeele şi teatrele din
    Bucureşti i-au aşteptat cu o gamă variată de programe dedicate lor. A fost
    sărbătoare şi la Sala Radio, unde un concert susţinut de Corul de Copii
    Radio a fost precedat de un atelier de benzi desenate care i-a captivat pe
    participanţi. Copii de la şcoli din Bucureşti au fost provocaţi să participe la
    realizarea unor poveşti desenate, având ca punct de plecare ideile propuse de
    coordonatorul colecţiei Radio-Prichindel, Alexandru Ciubotariu, cunoscut, în
    lumea graficienilor, ca Ciubi sau Pisica Pătrată.

    Palatul
    Parlamentului şi-a deschis, de asemenea, porţile pentru copii. Aceştia s-au întâlnit
    cu liderii celor două Camere ale Legislativului, au intrat în birourile
    politicienilor, în sălile de şedinţă şi au aflat detalii despre activitatea
    celor care fac legile în România. Cu acest prilej, Senatul a lansat platforma
    online Senat junior.ro, care explică, pe înţelesul copiilor, cum
    funcţionează Parlamentul şi ce sunt legile. Grădina Senatului a fost decorată
    special pentru cei mici, care au avut parte de baloane, prăjituri şi cadouri,
    dar au trecut şi pe la standurile amenajate de numeroase ambasade şi
    instituţii. La Guvern, copii români şi ucraineni refugiaţi în România au luat
    parte la un concurs de desene şi pictură având ca tematică pacea, prietenia şi
    iubirea. La finalul concursului, copiii au primit premii simbolice din partea
    organizatorilor, constând în cărţi sau dulciuri.

    Tot la București, Salonul
    Internaţional de Carte Bookfest care a început chiar pe 1 iunie a programat, de
    Ziua copilului, numeroase evenimente dedicate celor mici, dar care celebrează
    şi literatura francofonă prin cărţi şi benzi desenate, în contextul
    preşedinţiei franceze a Consiliului Uniunii Europene. În țară, la Oradea, Filarmonica de Stat a prezentat un concert special cu muzică din
    desene animate. La Arad această zi a fost sărbătorită, în mai
    multe cartiere, prin jocuri interactive, recitaluri de muzică uşoară, dansuri
    moderne şi gimnastică aerobică, precum şi activităţi educative. Constanţa a marcat Ziua
    copilului prin spectacole de teatru de păpuşi, magie şi face painting, iar la
    Focșani (est), peste 2.000 de copii şi sportivi au participat la un flashmob în
    încercarea de a stabili un nou record mondial.


  • Noi facilităţi pentru călătoriile cu trenul

    Noi facilităţi pentru călătoriile cu trenul

    Regulamentele revizuite de europarlamentari urmăresc să mărească atractivitatea călătoriilor cu trenul, care este mult mai puţin poluant şi în consecinţă un factor important al mobilităţii verzi. Noile reguli au trei componente: creşterea gradului de siguranţă a călătoriilor, extinderea facilităţilor necesare persoanelor cu dizabilităţi sau mobilitate redusă şi, nu în ultimul rând, stimularea folosirii celui mai sănătos şi ecologic de deplasare: bicicleta.

    Astfel, în cazul unor întârzieri ale trenurilor de peste 60 de minute, pasagerii vor avea dreptul fie la rambursarea totală a costului biletelor, fie îşi vor putea reprograma călătoria în condiţii comparabile şi fără costuri suplimentare. Vor putea călători la aceeaşi clasă cu cea specificată pe bilet.

    Noile prevederi aduc şi clarificări referitoare la aşa-numitele situaţii de forţă majoră, care vor scuti companiile de transport feroviar de la plata compensaţiilor către călători în cazul întârzierilor sau anulării curselor. Pe lângă condiţiile meteo extreme şi dezastrele naturale majore, au fost incluse în acest capitol şi crizele majore din domeniul sănătăţii sau atacurile teroriste. Grevele personalului feroviar nu sunt acoperite de noua reglementare.

    Se urmăreşte, de asemenea, acordarea unei asistenţe mai bune persoanelor cu mobilitate redusă. Acestea vor beneficia de o flexibilitate sporită, putând să anunţe compania feroviară despre intenţiile lor de călătorie cu 48 de ore înaintea plecării, faţă de numai 24 cât era reglementat până acum. În cazul în care vor avea nevoie de un însoţitor, acesta va călători gratuit. Iar celor care folosesc câini însoţitori li se va garanta faptul că aceste animale vor putea călători împreună cu ei.

    Ne dorim cu toţii o Europă cât mai verde şi un stil de viaţă cât mai sănătos. Soluţia? Bicicleta. Iar europarlamentarii s-au gândit şi la acest lucru. Aşa că trenurile vor fi modificate pentru a putea transporta … cât mai multe biciclete!

    Toate aceste facilităţi nu vor intra însă în vigoare imediat. Ele se vor aplica peste doi ani de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar pentru adaptarea garniturilor de tren pentru transportul bicicletelor, este prevăzut un interval de patru ani.


  • Trasee de bicicletă de-a lungul Dunării

    Trasee de bicicletă de-a lungul Dunării

    Astăzi vă propunem
    o evadare în natură în sudul României. Ne adresăm acelora care-și doresc o
    vacanță activă, pe două roți. Fie că sunteți începători sau avansați, printr-o
    vacanță pe bicicletă de-a lungul Dunării veți avea ocazia să cunoașteți
    povești, oameni și locuri fascinante. Vă propunem câteva trasee interesante de
    bicicletă. De asemenea, vom vorbi despre un proiect transnațional, cofinanțat
    din fondurile Uniunii Europene, prin care România, alături de alte nouă țări
    dunărene, se angajează să promoveze cicloturismul de-a lungul Dunării.


    Ionuț Maftei, ghid
    de turism, reprezentant Bike in time, spune că există trasee de-a lungul
    Dunării, iar acestea nu se adresează neapărat sportivilor, ci tuturor
    turiștilor iubitori de o vacanță dinamică. Este vorba de un turism mai activ. În
    România există un relief specific, fiindcă aici Dunărea este mult mai lată.
    Relieful, mai ales în partea de sud a României, este destul de mlăștinos și
    străbătut de multe râuri. Un traseu strict de-a lungul Dunării, astfel încât să
    vedem și apa, e destul de complicat de făcut, dar nu imposibil. În unele
    locuri, am reușit chiar să identificăm niște trasee, în special în zona
    Cazanelor Dunării, în zona Orșova-Eșelnița. Se pot petrece două-trei zile
    foarte frumoase pe malul Dunării, iar acolo sunt și niște obiective
    spectaculoase, unde se poate vedea Dunărea de la înălțimea munților. O altă
    zonă interesantă este Dobrogea-Delta Dunării, unde se pot realiza excursii
    foarte interesante. Acel relief, deși e mai puțin cunoscut, e chiar
    spectaculos. Este zona dintre Călărași și Tulcea, de-a lungul Dunării. Deși e o
    zonă mai aridă și mai slab dezvoltată economică, peisajul e interesant și
    surprinzător pentru multă lume.



    Cele două programe
    sunt destul de diferite, spune Ionuț Maftei, ghid de turism. La Cazanele
    Dunării, traseul durează aproximativ șase zile și este sub forma unui sejur în
    care se stă într-un singur loc, de unde se pleacă și se revine în aceeași zi.
    Nu este un circuit, cum este în Delta Dunării, spune Ionuț Maftei, ghid de
    turism. Sunt multe zone interesante de văzut la Cazanele Dunării. Orșova e un
    oraș interesant, Eșelnița e surprinzătoare. Dunărea traversează munții, fiind
    limita Carpaților acolo, astfel că se pot face activități suplimentare:
    drumeții pe munte sau vizitarea unor peșteri al căror acces este exclusiv pe
    apă. Cei care merg de-a lungul Dunării, știu că în acea zonă, până la Drobeta
    Turnu Severin, se poate sta mai mult. Acolo se mai fac pauze de o zi, două,
    tocmai pentru a mai vizita niște obiective turistice, în special naturale. Al
    doilea program e zona dobrogeană a Dunării, de la Călărași până la vărsarea în
    Marea Neagră , unde noi combinăm partea de cicloturism cu partea de observare a
    păsărilor în Delta Dunării. Recomandăm, însă, și vizitarea unor obiective
    foarte vechi, cum ar fi fostele cetăți romane, dar și turismul viticol. Se pot
    vizita câteva crame în zona Măcin-Niculițel.


    Turiștii își pot
    descărca pe dispozitivele mobile aplicații noi, care le pot trimite alerte sau
    îi pot informa cu privire la gradul de infectare cu virusul Covid-19 în zona pe
    care o traversează sau cu scenariul în care se află regiunea și cu
    recomandările autorităților. Ionuț Maftei, ghid de turism. Astfel de aplicații
    sunt tot mai prezente și cred că sunt și utile pentru a pregăti mai ales pe
    termen scurt un traseu. Fiind vorba de o activitate în aer liber, în care distanțarea
    se păstrează oricum, fiindcă, pe bicicletă nu poți sta aproape de partenerul de
    drum, e o activitate mai sigură. Astfel de aplicații sunt binevenite pentru
    cine-și planifică o activitate fie pe bicicletă, fie pe jos.


    În următoarea
    perioadă, pe lângă activitatea de cicloturism, urmează implicarea în proiecte
    de dezvoltare. Unul dintre acestea se numește Danube Cycle Plans. Ionuț Maftei. Este un consorțiu internațional, un proiect Interreg. Interreg
    înseamnă un cumul de proiecte transnaționale finanțate din fonduri europene.
    Partea frumoasă a proiectului e că e construit pe oportunități, nu numai în
    România, ci în toată zona dunăreană. Sunt nouă țări participante, toate
    dunărene. Unele au infrastructura mai dezvoltată, altele, mai puțin. E frumos
    că se urmăresc niște sinergii ale statelor. Ele vor colabora printr-o strategie
    comună pentru o standardizare a rutelor velo de-a lungul Dunării și pentru o
    promovare comună. În România, planul e să ne aliniem cu strategia celorlalte
    state, fiindcă încă nu avem o strategie pentru infrastructura velo și nici standarde
    de marcaj ale drumurilor. Autoritățile vor începe marcajul unor trasee,
    inclusiv pentru rute europene importante, cum ar fi Eurovelo 6. Aceasta
    traversează Europa de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră. În România,
    lipsește marcajul întrucât nu am avut standardele.


    Un alt punct
    important al acestui proiect este implicarea comunităților locale pentru
    dezvoltarea rețelei velo mai ales de-a lungul Dunării. Ionuț Maftei, ghid de
    turism. Sunt străzile comunităților, iar ele știu cel mai bine pe unde ar
    trebui să treacă rutele de bicicletă, atât pentru turiști cât și pentru
    transportul local, care trebuie și el dezvoltat. E o altă parte interesantă a
    proiectului. Face parte din Pactul Verde european. Sunt multe lucruri de făcut
    și de implementat. Proiectul a început din iulie 2020, termenul final fiind
    sfârșitul anului 2022, urmând ca apoi să înceapă promovarea și implicarea
    autorităților. Avem în vedere organizarea unei conferințe internaționale, cu
    participarea tuturor celor nouă state.


    Iată, așadar, zone
    care trebuie descoperite și în plină dezvoltare. Pentru a economisi timp, dacă
    porniți la drum pe două roți, cel mai bine este să vă adresați unei agenții
    specializate pentru alcătuirea unui traseu și pentru a obține hărți
    actualizate.

  • Vacanţă pe două roţi

    Vacanţă pe două roţi

    În funcție de preferințe, traseul se poate găsi ușor atât consultând o firmă
    specializată de turism sau descărcând programele create pentru telefoanele
    mobile inteligente. Cei experimentați în acest tip de trasee spun că, în funcție
    de dificultatea traseului, este indicat să vă pregătiți din timp un echipament
    cât mai adecvat. Astfel, în sudul României, în județele Ilfov, Prahova și
    București sunt cele mai multe trasee amenajate pentru cicloturism, însă, există
    câteva trasee de neratat în Delta Dunării, Maramureș, Bucovina sau Sibiu.


    Ionuț Maftei, director
    al agenției de turism specializate în cicloturism Bike in time, spune că
    destinația cea mai aleasă e Transilvania, însă ar dori să promoveze alte două
    zone care au avut succes.

    Turiștilor noștri le-a plăcut în special
    zona istorică a Maramureșului, pe care vrem să o recomandăm. Este un amestec de
    istorie, de religie, de cultură, de gastronomie și de peisaje care nu dă greș.
    Un astfel de tur înseamnă, de fapt, o vacanță pe biciclete, în care turiștii se
    deplasează dintr-un loc în altul. În cazul nostru, folosim infrastructura existentă.
    Când spun infrastructură, nu mă refer doar la drumuri, ci și la peisajele care
    pot fi admirate, obiectivele turistice care pot fi vizitate, la monumentele
    istorice. Bineînțeles, includem aici restaurante, cazări și servicii pentru
    întreținerea bicicletei. Avem și o mașină de asistență pentru grupurile
    noastre. Aceasta, de exemplu, asigură transportul bagajelor de la un loc la
    altul.


    Tururile se pot personaliza
    în funcție de dorințele turiștilor, spune Ionuț Maftei: Turul începe cu
    întâlnirea în punctul de plecare. Acolo se oferă și bicicletele pentru cine nu
    are. Se face o zi de pregătire a vacanței pe bicicletă, urmând ca din ziua
    următoare să parcurgem traseul conform unui program prestabilit. În aceste
    programe, nu primează partea sportivă, care este pe locul al doilea sau al
    treilea. În primul rând, noi facem turism. Este important să vizităm
    obiectivele. De exemplu, bisericile din lemn, care sunt situri UNESCO. Putem
    vedea peisajele și, mai ales, putem întâlni localnicii care fac niște mâncăruri
    extraordinare.



    Ionuț Maftei,
    director al unei agenții de turism specializate în cicloturism, ne recomandă o
    zonă mai puțin vizitată: traseul Dunării: Acesta face parte din traseul Eurovelo,
    de-a lungul întregului fluviu, din Germania, până la vărsarea în Marea Neagră.
    Partea românească este mai puțin amenajată și mai sălbatică. Deși, din punct de
    vedere economic, am putea spune că zona nu e deosebit de atractivă, este
    surprinzător ce peisaje putem găsi de-a lungul drumului, inclusiv cazări și
    alte servicii. În special, zona dintre Călărași și Delta Dunării este
    extraordinară ca peisaj. Obișnuim să trimitem formulare de feedback turiștilor.
    Cel mai întâlnit comentariu a fost că e ca o călătorie în timp. Turiștii au rămas
    impresionați de un stil de viață rural care a dispărut în vestul Europei.


    Călătoria pe acest traseu are loc primăvara și toamna, cele mai bune
    anotimpuri pentru vizitare. În program sunt combinate drumețiile, experiența cu
    bicicleta și excursia cu barca pentru o experiență deosebită într-un loc
    natural unic, unde veți experimenta și cultura locală, bucătăria și stilul de
    viață al gazdelor. Acestea trăiesc în sate de pescari, gătesc pentru turiști
    și-i conduc cu bărcile lor în aceste locuri minunate.


    Până data viitoare, când
    vă așteptăm cu noi destinații, drum bun și vreme frumoasă!

  • Pe muntele Găina

    Pe muntele Găina

    Vă invităm azi la munte, în judeţul
    Alba, în masivul Găina, cu o altitudine maximă de 1486 de metri, situat în
    partea centrală a munţilor Apuseni. Vremea este acum perfectă pentru a face
    drumeţii montane fie pe jos, fie pe bicicletă. Astfel, turiştii dornici de
    mişcare, pot parcurge pe jos traseul Avram Iancu – Muntele Găina, pe marcaj
    bandă albastră. Timpul de mers este de circa trei ore. Se pleacă din centrul
    comunei Avram Iancu şi se urcă printr-o pădure de brad şi fag. După ce se
    traversează această pădure, se ajunge într-un loc deschis, minunat pentru un
    popas. De aici, după un urcuş de jumătate de oră se ajunge la platoul de la
    poalele vârfului Găina, unde are loc, anual, un eveniment de tradiţie. Turiştii
    care ajung la târgul de fete pot străbate acest traseu în două variante: se
    urcă pe munte încă de sâmbătă după-amiază, aici înnoptându-se în corturi şi
    colibe, în jurul a sute de focuri de tabără. Alternativa ar fi să rămână jos,
    în comuna Avram Iancu, până în jurul orei 1.00, când în grupuri, cu torţe,
    pleacă pe traseul menţionat. Ora plecării este condiţionată de ajungerea pe
    vârful muntelui în aşa fel încât să se prindă răsăritul, un spectacol
    fascinant, de neuitat, când soarele îşi face apariţia din depărtare, de după
    culmile muntoase ale munţilor Trascău. Tot atunci tulnicăresele, trimit de pe
    masivul Găina spre munţi şi văi semnalul atât de cunoscut al începerii
    serbării.


    Lucian
    Docea şeful Serviciului de Turism din cadrul Consiliului Judeţean Alba spune că
    judeţul Alba merită vizitat oricând, mai ales în această perioadă. Vă invit în perioada 22-23 iulie, pe muntele dragostei, la sărbătoarea
    Târgul de fete de pe Muntele Găina. Există un program care cuprinde expoziţii
    ale meşterilor populari. Apoi, pe data de 23 iulie, un spectacol folcloric,
    chiar pe Muntele Găina, la care vor participa artişti din patru judeţe care se
    învecinează în preajma muntelui: Arad, Bihor, Cluj şi Gorj.


    Târgul de fete de
    pe Muntele Găina este o manifestare etno-culturală străveche, menţionată pentru
    prima dată în documente în 1816. Acestea scriu că acolo se adunau locuitorii
    din diferite văi ale Apusenilor pentru a-şi schimba produsele. Târgul a făcut
    posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor din zone îndepărtate. Localnicii
    povestesc că fetele veneau cu zestrea încărcată pe cai, iar cununia se făcea pe
    loc de către preoţi care veneau acolo în acest scop. Ceremonia era apoi
    însoţită de cântece şi dansuri. Din programul din acest an, pe lângă renumitele
    spectacole folclorice şi târguri ale meşterilor populari, nu lipsesc activităţi
    de educaţie artistică şi culturală pentru copii, o expoziţie de fotografie
    folclorică, o discotecă în miez de noapte, animată de lasere şi animatoare, dar
    şi focuri spectaculoase de artificii în fiecare seară.



    Invitaţia a fost lansată, până data viitoare, drum bun
    şi vreme frumoasă!

  • Adevăraţii Velo Prieteni la Velo City 2017

    Adevăraţii Velo Prieteni la Velo City 2017

    Considerată a fi cea mai
    mare conferinţă pe teme
    de ciclism la nivel mondial, Velo City ajunge anul acesta în Olanda, între
    13 şi 16 iunie.


    Printre cei ce vor
    vorbi despre problemele
    cu care se confruntă cetăţenii iubitori ai mersului pe două roţi din comunităţile pe
    care le reprezintă, se vor afla şi doi români: preşedintele Federaţiei Bicicliştilor
    din România, Radu Mititean şi vicepreşedintele federaţiei, Mihai Deneş, care se
    va afla acolo şi în calitate de reprezentant al Adevăraţilor
    VeloPrieteni.


    Când şi cum a
    apărut această comunitate a Adevăraţilor Velo Prieteni, ne povesteşte Mihai
    Deneş: Acum 6 ani, colegul meu Iulian Ene a
    înfiinţat un grup din dorinţa de a oferi bicicliştilor din Bucureşti un cadru
    organizat de a se plimba prin oraş. Apoi, acum 2 ani am infiinţat o asociaţie,
    asociaţia Adevăratii Velo Prieteni, pentru a putea negocia de la egalitate cu
    autorităţile. Am organizat peste 500 de ture de cicloturism până acum şi am
    pedalat peste 30 de milioane de km impreună cu peste 15.000 de membri in
    Bucureşti. Acum grupul are 9000 de membri şi împreună facem lucruri minunate
    pentru lumea bicicletei.


    L-am întrebat pe
    Mihai Deneş când s-au hotărât să fie parte a acestui mare eveniment, Velo
    City, unde sunt deja înscrişi peste 250
    de speakeri din 40 de ţări şi ce schimbări speră să aducă, dacă nu pe hârtie,
    măcar în conştiinţa oamenilor: În februarie 2017 am văzut un
    call al Federaţiei Olandeze de Ciclism
    prin care se încuraja faptul ca persoane din ţările în curs de dezvoltare în
    domeniul bicicletelor să participe acolo. Am scris un proiect şi am reuşit în
    acest fel să câştigăm o bursă de 1000 de euro prin care am putut să ne decontăm
    o parte din cheltuielile acestei conferinţe. Ne ducem acolo cu gândul de a crea
    noi contacte cu asociaţiile prezente, de a încheia noi parteneriate pentru a
    putea dezvolta şi în România acest curent biciclistic.


    Despre ce se va
    discuta în cadrul conferinţei Velo City 2017, ne spune acelaşi Mihai Deneş,
    reprezentant al Adevăraţilor VeloPrieteni: Infrastructura. După cum bine
    ştiţi, în România infrastructura este aproape inexistentă pentru biciclete. Ne
    aflăm la un decalaj de peste 50 de ani faţă de ţările din vest unde
    autorităţile au luat măsuri pentru a limita accidentele prin construirea de
    infrastructură dedicată bicicliştilor. Lipsa infrastructurii determină un număr
    redus de biciclişti în mediul urban, considerăm că am fi foarte mulţi
    biciclişti în mediul urban dacă am avea o infrastructură adecvată. A doua temă
    este exact problematica biciclistului, problematica oamenilor. Oamenii sunt
    diferiţi şi adoptă metode ieftine de a se deplasa. Mersul cu bicicleta este un
    mijloc de deplasare foarte ieftin şi nepoluant propice pentru marile aglomerţii
    urbane. Altă temă importantă va fi planificarea urbană, oraşul şi în general
    marile aglomeraţii urbane trebuie să fie planificate în zona rutieră şi cu
    infrastuctură de biciclete. Şi ultima şi cea mai importantă, ar fi partea de
    cycling advocay, în felul acesta, noi ca asociaţii să punem presiune asupra
    autorităţilor ca acestea să reglementeze la nivel central şi la nivel local
    marcarea traseelor de cicloturism şi reguli clare pentru biciclişti în aşa fel
    încât aceştia să poată să meargă în libertate fără a încurca traficul şi fără a
    fi încurcaţi de către maşini.

    Cicloturismul şi mersul pe bicicletă
    au adus în anii trecuţi venituri de peste 513 miliarde de euro în Europa în
    urma dezvoltării infrastructurii pe traseele euro-velo. Un amănunt
    deloc de neglijat este faptul ca ediţia de anul
    acesta va fi deschisă de Regele Olandei, Majestatea Sa Willem – Alexander. Velo City a fost găzduit de-a lungul ediţiilor anterioare, de oraşe din
    întreaga
    lume: Copenhaga, Bruxelles, Barcelona şi Taipei, sunt doar câteva
    dintre ele. Dar iată că pas cu pas, kilometru cu kilometru, zilele acestea se
    împlinesc 200 de ani de când Baronul
    german Karl Drais a inventat maşina de alergat adică, prima bicicletă.

  • Transportul alternativ în Bucureşti

    Transportul alternativ în Bucureşti

    Întrebuinţată pe scară largă în multe ţări ale
    Europei ca mijloc de transport deopotrivă amuzant şi sănătos, bicicleta a început
    să prindă treptat-treptat şi în România. În ultimii ani, în marile oraşe,
    numărul bicicliştilor a crescut, fie că sunt tineri sau de vârsta a doua sau
    chiar a treia, fie că se deplasează în interes de serviciu sau de plăcere. De
    asemenea, au apărut mai multe magazine care vând biciclete şi se organizează
    mai multe evenimente referitoare la ciclism. Despre motivele pentru care
    românii au început să prefere bicicleta, am vorbit cu Radu Mititean,
    preşedintele Federaţiei Bicicliştilor din România: Este normal
    să crească numărul bicicliştilor pentru că oamenii încep să realizeze că
    automobilul nu poate fi o soluţie durabilă pentru mobilitatea în marile oraşe,
    că, pe bicicletă, de obicei eşti mai rapid. Acesta e principalul motiv, nu
    neapărat considerentele legate de sănătate sau de ecologie. Trăim într-o
    perioadă a vitezei. În plus, mersul pe bicicletă pare a fi singurul tip de
    exerciţiu fizic pe care ţi-l poţi permite, dacă nu ai timp de jogging sau de
    bazin. Şi eu merg la serviciu pe bicicletă, la costum. Locuind în Cluj, cu
    transportul în comun sau cu maşina aş face o jumătate de oră, pe când pe
    bicicletă ajung în 15 minute.


    Dar cât de pregătite sunt, însă, oraşele pentru a
    acomoda această pasiune pentru ciclism? Pentru a afla acest lucru am stat de
    vorbă cu directorul de programe din cadrul Asociaţiei Green Revolution,
    Corneliu Belciug: Bicicleta o să devină un mijloc de
    transport alternativ în Bucureşti, cu adevărat benefic, atunci când, în paralel
    cu promovarea ei, se va descuraja folosirea automobilului. Nu vom putea
    niciodată vorbi despre un Bucureşti nepoluat, fără zgomot şi fără noxe, cu un
    trafic lejer, dacă autorităţile nu vor lua două măsuri legate între ele. Una se
    referă la descurajarea traficului cu maşina – fie prin taxe, fie prin plata
    parcării oriunde în oraş -, iar cealaltă este realizarea unor piste viabile
    pentru biciclişti. Încă nu suntem acolo unde trebuie.


    Deşi există politici ale UE care
    încurajează mersul pe bicicletă şi sunt disponibile finanţări pentru realizarea
    unei infrastructuri prietenoase pentru biciclişti, în realitate lucrurile lasă
    se dorit, aflăm de la Radu Mititean, preşedintele Federaţiei Bicicliştilor din
    România: În ultimii ani, autorităţile locale din majoritatea
    oraşelor mari şi medii au început să realizeze infrastructura specifică
    mersului pe bicicletă. Din păcate, există grave probleme calitative. Nu au
    coerenţă, sunt jumătăţi izolate de piste, majoritatea sunt înguste, fără
    continuitate, fără condiţii de siguranţă. S-a dorit doar bifarea unor
    recomandări. Deci pistele nu au utilitatea pe care ar trebui să o aibă şi nici
    nu încurajează mersul pe bicicletă. Ba, câteodată, sunt chiar periculoase
    pentru biciclişti. Asta se întâmplă şi pentru că nu avem standarde actualizate
    sau o legislaţie care să impună aceste standarde.


    Asociaţiile de profil din
    România au încercat, de-a lungul anilor, să negocieze cu autorităţile pentru a
    obţine atât infrastructura necesară, cât şi modificarea legislaţiei rutiere.
    Care sunt rezultatele, aflăm tot de la Radu Mititeanu: De
    peste 20 de ani, încercăm să rezolvăm aceste probleme în ceea ce priveşte
    legislaţia rutieră, dar primim numai promisiuni din partea autorităţilor în
    ceea ce priveşte aducerea la zi la legilor. Din păcate, peste două decenii de
    demersuri, nu au dat roade. Se pare că pentru decidenţi, bicicleta e un moft.
    După ce te dai jos din autoturism, devii un cetăţean de rangul doi.


    În
    aşteptarea unor intervenţii mai eficiente din partea autorităţilor, societatea
    civilă a găsit, totuşi, soluţii, chiar în colaborare cu o parte a
    administraţiei locale, pentru ca bicicliştii să se simtă mai bine în oraşe.
    Asociaţia Green Revolution a
    început să promoveze bicicleta acum 6 ani printr-un prim proiect de bike
    sharing din Bucureşti, împreună cu primăria sectorului 1. Cu ce a continuat
    aflăm de la Corneliu Belciug: Apoi am demarat proiectul
    Ivelo, cu bicicletele galbene devenite cunoscute în Bucureşti. Proiectul a avut
    loc în parcurile din capitală, apoi l-am extins şi în alte oraşe. Am făcut şi un
    proiect destinat studenţilor de bike-sharing gratuit. În mai multe campusuri
    universitare din ţară, am pus la dispoziţie biciclete gratuite pentru ca
    studenţii să se deplaseze între cămine şi facultăţi. A mai fost un proiect
    intitulat Biciclete cu cravată, destinat corporatiştilor cărora le-am dus
    biciclete chiar la sediile firmelor. Anul trecut am început un proiect european
    intitulat Bike2Work, în completarea a proiectului Biciclete cu cravată, iar
    anul acesta în septembrie, am iniţiat primul proiect de bike-sharing
    automatizat în Bucureşti. Sunt biciclete parcate în principalele staţii de
    metrou şi autobuze din oraş, care pot fi închiriate. Vrem să extindem acest
    proiect în 2017. Proiectul acesta de bike-sharing automatizat se adresează
    consumatorului care vrea să se deplaseze între punctul A şi punctul B, pe bicicletă, pe o durată de 30 de minute.
    Aceste staţii sunt gândite doar pentru acest gen de deplasare rapidă, iar 30 de
    minute înseamnă suficient pentru acest lucru.


    În continuare, asociaţiile de profil
    continuă să spere şi să negocieze cu autorităţile pentru ca numărul în creştere
    al bicicliştilor să se simtă bineveniţi în oraşe.



  • Cicloturism

    Cicloturism

    Aveţi o bicicletă
    şi doriţi să aveţi o vacanţă activă fie în mediul urban, fie în cel rural?
    Această experienţă se poate trăi din plin în România în tot mai multe oraşe şi
    zone verzi. În funcţie de preferinţe, traseul se poate găsi uşor atât
    consultând o firmă specializată de turism sau descârcând programele create
    pentru telefoanele mobile inteligente. Cei experimentaţi în acest tip de trasee
    spun că, în funcţie de dificultatea traseului, este indicat să vă pregătiţi din
    timp un echipament cât mai adecvat.


    În judeţele
    Ilfov, Prahova şi Bucureşti sunt cele mai multe trasee amenajate pentru
    cicloturism, însă, există câteva trasee de neratat în Delta Dunării, Maramureş,
    Bucovina sau Sibiu. Traseul dobrogean include, de exemplu, judeţele Tulcea şi
    Vă puteţi bucura de vestigii istorice, de drumuri libere, de liniştea satului
    de câmpie, de dealuri şi, nu în ultimul rând, de plaje cu nisip fin. Constanta.
    Din Jurilovca veţi ajunge în Constanţa, prin Ceamurlia de Jos, Sinoe, Istria,
    Vadu, Corbu, Navodari şi polul distracţiei de pe litoral, Mamaia. Este un
    traseu care poate fi parcurs în trei zile, cu o distanţă de 170 de km.


    Cei mai mulţi
    turişti se îndreaptă, însă, spre Transilvania. Şi nu e de mirare, comunitatea
    bicicliştilor din Sibiu a devenit tot mai mare şi mai puternică, iar mersul pe
    bicicletă a fost promovat intensiv aici atât pentru agrement, cât şi ca mijloc
    alternativ de deplasare. Ajuns în oraşul Sibiu, turistul trebuie să ştie că se
    poate deplasa pe piste de bicicletă, care la ora actuală măsoară 65 de km şi
    care pornesc din zonele mărginaşe până în centru. De asemenea, bicicleta se
    poate folosi de către un turist pentru a ieşi din Sibiu, spune Nicolae Ivan,
    coordonator de programe sportive la Asociaţia Judeţeană de Turim. Din
    zona parcului Sub Arini, un parc extraordinar, care începe din mijlocul
    oraşului şi, cu mici intermitenţe, se termină în munte, poate porni cu
    bicicleta de pe pista de aici. Apoi, se poate continua traseul pe o pistă
    construită de Consiliul Judeţean în anul 2014, de circa 11 km, prin Pădurea
    Dumbrava. Trebuie să amintesc că cele cinci trasee principale amenajate de
    Asociaţia Tură în Natură însumează aproape 300 de km şi acoperă geografic zone
    importante din judeţul Sibiu. Acestea sunt importante prin fauna şi flora pe
    care o poate întâlni turistul biciclist dar şi prin obiectivele culturale,
    istorice, administrative, care există în aceste zone. Drumul Saşilor, de
    exemplu, spre Măgura Cisnădiei, este un traseu de 45 de km. Unul dintre primele
    trasee marcate, Emil Cioran, spre Răşinari, are 43 de km. Drumul Sării este
    marcat în Ţara Secaşului. Reuneşte localităţi din tradiţionalul drum al celor
    care făceau negoţ cu sare. În zona Ţării Oltului avem traseul Brukenthal, care
    trece pe lângă reşedinţa de vară a baronului Samuel von Brukenthal, de la
    Avrig. Pe Valea Hârtibaciului avem un traseu de 43 de km care se numeşte
    Mocăniţa Valea Hârtibaciului.


    Dacă practicaţi mersul pe bicicletă de
    mai multă vreme, iar rezistenţa la trasee este mare, puteţi încerca să
    participaţi la unul dintre numeroasele concursuri internaţionale de ciclism. În
    luna august au fost organizate şi câte trei astfel de evenimente pe zi, în
    diferite zone ale României, iar pentru spetembrie sunt programate peste 20 de
    concursuri importante. Nu trebuie decât să vă hotărâţi să vizitaţi România, să
    căutaţi traseul şi să vă luaţi bicicleta. Ultimul recomandare, fiind opţională.
    Veţi găsi şi multe centre de închiriere pentru cele două roţi care vă vor
    asigura vacanţa mult dorită.


    Până data
    viitoare, când vă aşteptăm cu noi destinaţii, drum bun şi vreme frumoasă!

  • Cu bicicleta prin Pirinei

    Cu bicicleta prin Pirinei

    Nu stă mult timp locului. E pasionat de ciclism, pasiune care l-a dus în locuri inedite. Alin Bonţa a străbătut, alături de fiica sa şi de un grup de prieteni la fel de entuziaşti, drumul de la Marea Mediterană la Oceanul Atlantic în 11 zile. Puţin peste 1.000 de kilometri, pe două roţi. Aventura a transpus-o apoi în paginile unei cărţi inedite: Cu bicicleta prin Pirinei – Route des Cols des Pyrénées. Volumul cuprinde, în cele 350 de pagini ale sale, şi o serie de fotografii realizate de autor, precum şi un DVD cu filmul excursiei de-a lungul lanţului muntos ce formează o graniţă naturală între Franţa şi Spania.



    Alin Bonţa ne-a împărtăşit bucuros experienţa transpunerii unei performanţe sportive într-una literară: Cartea asta s-a născut dintr-un jurnal, pentru că eu, de cinci-şase ani, de când merg în excursii cu bicicleta, obişnuiesc să ţin un jurnal al turelor mai frumoase şi mai interesante. Era un jurnal cu circuit închis pe care îl trimiteam pe mail prietenilor, era o ocazie de a le spune pe unde am fost, de a le arăta fotografii. Tura din toamna trecută, din Pirinei, a fost o tură atât de complexă şi atât de interesantă, încât prietenii m-au convins să o adun între coperţile unei cărţi. Mie îmi place să spun că această carte este un fel de jurnal de călătorie. Este o carte destul de intensă ca informaţie, dar foarte uşor de citit. O carte cu foarte multe ilustraţii, o carte care nu este numai despre ciclism sau despre sport; este o carte despre călătorie, despre fotografie, despre natură, uneori şi despre puţină educaţie civică, pentru că în momentul în care ieşi în ţări străine şi întâlneşti oameni de alte genuri, poţi să înveţi multe lucruri pe care să le aplici acasă.



    O excursie cu bicicleta pe munte mie mi se pare cel mai potrivit fel dintre toate posibilităţile, pentru că nici cu maşina, nici cu motocicleta cu o cască pe cap, nu o să poţi să guşti atât de bine ce-i în jurul tău, ne-a mai spus interlocutorul nostru şi a adăugat: Noi obişnuim să mergem în fiecare an în câte o excursie pentru că eu cu prietenii mei, nu neapărat totdeauna aceiaşi, ne-am obişnuit să ne facem concediile pe biciclete. Am fost la marile tururi cicliste, la Turul Franţei, Turul Italiei, ca şi spectatori pedalatori, cum zicem noi. Mergeam, stăteam câte o săptămână, în fiecare zi dimineaţa dădeam câte o tură prin zonă, iar după-amiaza aşteptam plutonul ciclist să treacă. Astfel am ajuns în Italia de vreo trei ori, în Franţa am fost o dată, prin Austria, la Innsbruck. În România, pe lângă bine-cunoscutele Transfăgărăşan, Transalpina, mai nou Trans-Rarău, am înţeles că s-a făcut un drum prin Moldova foarte frumos, zona Bucovinei este o zonă de-a dreptul spectaculoasă şi neaşteptat de frumoasă. Zona Semenicului, din Banat, este o zonă foarte frumoasă. Zona Apusenilor dar cu drumuri, din păcate, de calitate mai slabă. Nouă ne place foarte mult să mergem cu bicicleta pe munţi, pentru că acolo şi circulaţia rutieră este mai lejeră şi e mai uşor de mers.



    În această expediţie, Alin Bonţa şi prietenii săi au avut şi ajutorul unei maşini, cu şofer, care a dus bagajele şi bicicletele până la locul de start, la Barcelona, ei mergând cu avionul. Cât despre parcursul montan propriu-zis, Alin Bonţa ne-a povestit: În Pirinei, traseul a fost de 11 zile. Am plecat de undeva de lângă Barcelona, chiar de pe malul Mării Mediterane şi am ajuns după 11 zile pe malul Atlanticului. Traseul din Pirinei l-am făcut în cea mai mare parte pe partea Franceză a Pirineilor, şi asta din două motive: acolo sunt mai multe drumuri asfaltate decât pe partea Spaniolă şi aceste drumuri trec prin foarte multe vârfuri cunoscute care se regăsesc în marile tururi cicliste: în Turul Spaniei, Turul Franţei, pe care noi ne doream, ca fani de ciclism, să ajungem. Pe de altă parte, parcurgând această Route de Coles des Pirines, o rută turistică cunoscută şi marcată în consecinţă, nu ne-am ţinut strict de această rută, pentru că ruta are cam 500-600 km. Ne-am abătut în stânga, în dreapta, în toate locurile care meritau văzute. Am văzut parcuri naţionale foarte spectaculoase, Site de Gavarnie, La Port de Boucharo, din vârfurile cunoscute, cei care iubesc ciclismul o să ştie Col de Tourmalet, Dobis, sunt multe locuri, pot să spun chiar de pelerinaj pentru fanii ciclismului pe şosea.



    Au fost şi încercări pe parcursul călătoriei, ne-a spus Alin, ca de exemplu faptul că i s-a rupt pe munte lanţul de la bicicletă, moment în care solidaritatea bicicliştilor l-a salvat, câţiva biciclişti spanioli în trecere, dându-i o mână de ajutor. Altfel, Eu excursia asta am făcut-o pentru prima oară cu fiica mea care a fost în grupul nostru şi care merge cu bicicleta de vreo doi ani şi mi-am dorit acest lucru de foarte multă vreme: să putem pedala împreună. Îmi aduc aminte că singura ploaie pe care am prins-o, ploaie mai serioasă, în aceste 11 zile, am trecut-o împreună şi a fost o experienţă neaşteptat de plăcută, trecând peste faptul că eram uzi leoarcă. Sunt genul acela de momente pe care le ţii minte toată viaţa. Sunt nişte experienţe în care pe lângă frumuseţea în sine a excursiei, poţi să rămâi cu multe lucruri.



    Cât despre planuri, Alin ne-a mărturisit: Am o idee de a face o excursie, poate chiar urmată de o nouă carte: cu bicicleta prin Carpaţi. Pentru că în Carpaţi sunt foarte multe drumuri frumoase şi o carte de genul acesta pe lângă faptul că ar fi interesantă şi pentru iubitorii de ciclism din România, s-ar putea constitui şi într-o reclamă extraordinară pentru iubitorii de ciclism din străinătate. În ţările din vest: Italia, Franţa, Spania, Germania, există o mare tradiţie în privinţa acestor excursii cicliste de şosea. Şi în această drumeţie prin Pirinei am întâlnit oameni care au spus că ar veni în estul Europei, dar că nu ştiu cum sunt locurile, care sunt traseele şi alte detalii de acest gen.



    Vă invităm şi noi pedalaţi, ca cititori, alături de Alin şi de prietenii săi în cei peste 1.000 de kilometri şi la final poate decideţi să vă alăturaţi într-o tură.

  • Pegasul recâştigă teren

    Pegasul recâştigă teren

    O bicicletă demult uitată părea
    modelul Pegas, bicicletă a copilăriei în România anilor 70. Contemporană cu
    epoca de aur a comunismului, în România, prima bicicletă Pegas pentru adulţi
    ieşea pe poarta Uzinei Mecanice Tohan în 1972. În 1975, se fabrică primele
    modele pentru copii, în 1980 modelele se diversifică, apărând bicicletele cu
    mai multe viteze (Pegas 1027 avea cinci viteze), iar, în 1990, este produsă
    bicicleta de munte cu 18 viteze şi frâne Cantilever, după care a urmat prăbuşirea definitivă a brandului.


    În ultimii ani însă, o echipă
    de tineri entuziaşti şi-a propus reinventarea modelului Pagas pentru copii,
    într-o variantă potrivită adulţilor. De unde s-a pornit şi unde s-a ajuns aflăm
    de la iniţiatorul acestui proiect, Andrei Botescu: Am pornit
    de la nevoia de o bicicletă, iniţial m-am îndreptat spre un model mai scump,
    american. Întâmplarea a făcut să-mi fie furată şi atunci mi-am dorit ceva
    frumos de care să mă simt ataşat, dar care să nu atragă atenţia hoţilor. Şi
    astfel am ajuns să caut un Pegas, bicicleta noastră naţională, care era deja
    folosită şi recondiţionată de mulţi oameni pe stradă. Ea nu se mai fabrica şi
    atunci am început să cercetez cum aş putea să fac biciclete.


    Ia-ţi un Pegas şi fă-i loc în
    casa ta este îndemnul care îl întâmpină pe vizitatorul paginii de facebook a
    creatorilor Pegasului. Andrei Botescu, anteprenor la Bicicletele Pegas, vine cu
    detalii: Este o campanie localizată, pentru că ştim că foarte
    mulţi dintre clienţii noştri îşi ţin bicicleta în casă. Nu toată lumea are
    curte, la blocuri nu sunt parcări de biciclete şi am făcut această campanie
    pentru că ştim că prima întrebare a clientului de Pegas este dacă bicicleta
    încape în lift. Şi atunci practic bicicleta face parte din universul căminului
    tău.


    Prima revenire pe piaţă a
    primei colecţii de biciclete Pegas a fost în anul 2012. Care au fost paşii pe
    care Andrei Botescu i-a urmat? În primul rând a trebuit să-mi formez o echipă cu care să
    lucrez şi am găsit după lungi căutări, un designer de produs foarte bun,
    Ciprian Frunzeanu, un inginer-tehnician foarte bun, Adrian Taşă, şi un om de
    marketing extraordinar, Alexandru Mandea. Asta a fost echipa iniţială cu care
    am pornit proiectul, practic noi am lucrat din 2010, cu doi ani înainte să
    ieşim pe piaţă, am lucrat la proiect, pentru că e destul de dificil să faci
    biciclete. E simplu să faci 2-3 biciclete, dar e dificil să produci biciclete
    chiar şi în serii mici, cum producem noi. Am ajuns anul trecut la aproape 1500
    de biciclete, pornind de la 500 în primul an, încercăm permanent să ne dublăm
    producţia şi numărul de biciclete vândute. Am dori să facem mult mai multe, dar
    este foarte greu să susţii o afacere, practic cu fonduri proprii, şi cu multă
    pasiune. Cât producem, atâta vindem: cerere există foarte mare şi din ţară, dar
    şi din afară. Mulţi români plecaţi în străinătate comandă. Chiar acum avem o
    comandă de la o doamnă din Olanda, care lucreză la Agenţia Spaţială Europeană.
    Mulţi români merg pe ideea de a arăta un produs românesc, cu care ei se
    mândresc, în universităţile din Anglia, în Franţa, în Luxemburg.


    Pegasul de astăzi este o
    combinaţie de nostalgie cu dorinţa de a realiza un produs de brand, foarte bun
    calitativ, cu un design deosebit şi cu o paletă de culori atractive. L-am
    întrebat pe Andrei Botescu ce au păstrat şi ce au schimbat la bicicleta de care
    îmi amintesc eu, din copilărie: Am păstrat linia de design în
    primul rând. Am păstrat modelul cu şa lungă şi cu ghidon alungit. Şi forma
    cadrului am păstrat-o, dar pentru că acea bicicletă cu şa lungă se adresa
    copiilor, am construit un model adaptat pentru adulţi, pentru ca ei să trăiască
    o experienţă de reîntoarcere în copilărie. Şi foarte mulţi nu-şi dau seama: ei
    chiar cred că bicicleta aia avea dimensiunile de acum. E încărcat de sentimente
    proiectul ăsta.


    Pentru o mai bună promovare pe
    piaţă, dincolo de o pagină activă de facebook, bicicleta Pegas participă la
    campanii. Revine cu detalii Andrei Botescu: Am făcut câteva
    campanii interesante cu care am câştigat şi premii de publicitate, una se numea
    internetul poporului, şi am făcut un site: internetul poporului.ro, unde ne
    imaginam cum ar fi arătat internetul dacă era construit pe vremea lui
    Ceauşescu. Am mai mers pe campanii de nostalgie cu biciclete care aleargă şi se
    îndrăgostesc. Mai nou am început să ne legăm de cultura urbană din ziua de azi
    şi am făcut o campanie care se numeşte culoare urbană, în care îţi poţi alege
    o culoare cu o aplicaţie de pe telefon, culoare după o poză pe care ai făcut-o
    în oraş şi noi îţi putem vopsi bicicleta în culoarea respectivă.


    Mulţi dintre amatorii de Pegas
    de astăzi fac un act de justiţie, ne-a mai spus interlocutorul nostru,
    gândindu-se că pe vremea comunismului nu au avut bicicletă, iar acum au bani şi
    o doresc pe aceea din copilărie. Dar cum imaginea pionierului care primeşte
    bicicletă drept răsplată pentru rezultatele bune la învăţătură s-a estompat cu
    trecerea timpului, l-am invitat pe Andrei Botescu să ne spună cui se adresează
    Pegasul de azi: Noi ne dorim să promovăm bicicletele noastre
    ca biciclete urbane, cu care te poţi duce la muncă, dar şi la o plimbare. În
    primul rând am lucrat la poziţia persoanei pe bicicletă. Cine se urcă pe o
    bicicletă Pegas, imediat îşi dă seama că are o poziţie mai confortabilă, că având
    ghidonul acela înalt poate să stea şi să privească în jur, poate să vadă
    peisajele din oraş, poate să vadă lumea.


    Aşadar, dacă vă gândiţi să vă
    luaţi o bicicletă de oraş, care eventual să se poată asorta cu culorile de
    îmbrăcăminte de care obişnuiţi să le purtaţi sau care să fie în culoarea dvs
    favorită, puteţi alege bicicleta tradiţională românească: Pegasul.