Radio România Internațional

Tag: biciclete

  • În primul sat turistic din România

    În primul sat turistic din România

    Ne oprim azi în
    centrul României, la poalele versantului sud-estic al muntelui Piatra Craiului,
    la altitudinea de 1244 de metri, unde descoperim primul sat turistic din
    România, Șirnea. Aici, ne bucurăm de un peisaj de basm și descoperim o așezare
    izolată, cu case răzlețe, în care ne putem relaxa sau explora împrejurimile pe
    trasee marcate. Vorbim despre o experiență deosebită cu Eugen Totîlcă, ghid
    local autorizat și coordonator de activități în cadrul unei organizații de
    turism.


    Alături de
    celelalte șase sate dintre masivul Bucegi și Piatra Craiului. Șirnea se află în
    Țara Branului, spune Eugen.

    În anul 1972, la inițiativa
    profesorului Nicolae Frunteș, cel mai de seamă reprezentant al fiilor statului,
    în colaborare cu Academia Română, a existat un proiect de promovare a
    tradițiilor și satelor din România, printre care a fost ales și Șirnea. De la
    această inițiativă, a fost primul sat turistic al României și așa a rămas, iar
    noi suntem foarte mândri. Cea mai mare resursă și cea mai mare bogăție a
    satului sunt locuitorii lui, care sunt niște oameni extraordinari, învățați cu
    greul, care apreciază și primesc brațele deschise turiștii care ajung la noi în
    zonă să-i cunoască. Obiectivele turistice, de asemenea, sunt extrem de
    generoase. Satul Șirnea, înainte de Primul Război Mondial, era la granița dintre
    Imperiul Austro-Ungar și Țara Românească. Aici se poate vizita Drumul
    Grănicerului pe care se văd încă bornele dintre cele două țări. În aceste
    locuri, România a intrat în Primul Război Mondial. Aici au fost primele salve
    de tun și primii soldați căzuți la datorie pentru eliberarea Ardealului.


    De câțiva ani, Eugen
    a inițiat împreună cu locuitorii din sat un centru de activități turistice,
    tocmai pentru a fi o interfață între turiști și locurile și oamenii lui. Astfel,
    el organizează drumeții sau tururi ghidate.

    Putem face
    drumeții pur și simplu de recunoaștere, drumeții în pădurile și pe dealurile și
    în poienile de sub Piatra Craiului. Avem vara tururi botanice cu mese deschise,
    unde, pe parcurs, culegem plante și povestim despre ele, despre efectele
    fitoterapeutice ale fiecărei plante în parte. Organizăm și circuite cu
    biciclete electrice. Avem o flotă de 30-40 de biciclete electrice cu care
    turiștii pleacă însoțiți de ghizi. Ghizii sunt locuitori ai satului. Avem și un
    centru de călărie unde putem organiza atât inițiere în călărie, cât și plimbări
    călare cu ghid pe dealurile de jur împrejurul satului. Suntem, totodată și punct
    de informare turistică. Aici, turiștii sunt primiți și le oferim informațiile
    și poveștile locului, astfel încât ei să se simtă ca acasă.


    La doar 17 km de
    Șirnea, se află Castelul Bran. Este o cetate medievală de secol XIV, pe care
    mulți dintre turiști merg să o viziteze. Aceștia descoperă un monument aflat
    într-o stare excepțională, ridicat pe o stâncă, la o înălțime de relativ 40 de
    metri peste nivelul solului. Construcția este pe patru niveluri, are patru
    turnuri și este caracterizată de o lipsă totală a simetriei. Castelul este
    extrem de detaliat și întortocheat, cu o serie de încăperi mai micuțe, turnuri
    și holuri, iar mulți îl asociază cu legenda contelui Dracula. Însă în Șirnea
    există atât de multe activități pe care le puteți alege, încât sejurul ar
    trebui să fie mai lung pentru a acoperi și obiectivele turistice din
    împrejurimi.

    Propunem în fiecare weekend un eveniment în care
    înglobăm atât activități outdoor, hiking, e-bike sau călărie, cât și
    activitățile curente sezoniere ale localnicilor din sat. Astfel, într-un
    weekend, putem vizita și putem ajuta la activitățile dintr-o gospodărie
    tradițională, la munca specifică
    momentului din an. În plus, avem și activități strict turistice, adică un
    circuit de e-bike sau plimbări călare. Apoi, seara se organizează o cină cu
    mâncare tradițională, astfel încât experiența să fie una completă, să cunoaștem
    și oamenii, și locurile și gusturile satului.


    Tradițiile sunt
    cel mai bune purtate din generație în generație de meșteșugari. Aceștia, cu
    măiestrie, prin obiecte de artizanat, păstrează vii legende, simboluri și
    motive tradiționale. L-am întrebat, așadar, pe Eugen Totîlcă, ghid local
    autorizat, dacă mai găsim meșteșugari în Șirnea.

    Din fericire
    mai există, din păcate sunt puțini, pentru că au îmbătrânit și, oarecum, nu
    sunt preluate tradițiile. Totuși, încă mai putem vorbi de meșteșuguri specifice
    zonei, care încă se mai practică, chiar dacă de bătrâni. Mai avem un meșter
    care încă lucrează furci și greble din lemn sau șindrile pentru case. Avem și o
    doamnă care primește vizite pentru ca turiștii să vadă cum se țes covoare la
    război.


    Fiind primul sat
    turistic din România, în Șirnea există o tradiție a ospitalității. Vom găsi,
    așadar, unități de cazare care funcționează încă de dinaintea căderii regimului
    comunist din România.

    Sunt unități cu tradiție, cu gazde
    cărora le-au trecut pragul zeci de mii de turiști și care încă au rămas deschise.
    Sunt pensiuni turistice, agropensiuni, dar și hoteluri sau resorturi, cu
    prețuri pentru toate buzunarele. Fără falsă modestie, nu a existat turist cu
    care să fi interacționat, în anii de când ne ocupăm de turism în Șirnea, de
    care să nu ne fi despărțit prieteni. Am dezvoltat chiar și o aplicație, un ghid
    virtual prin care, pentru circuitele pe care noi le-am cartografiat, oferim și
    traducere în mai multe limbi străine pentru turiștii noștri.


    Printre
    proiectele de viitor în domeniul turismului în Șirnea, se numără marcarea de
    circuite noi și alcătuirea unor noi ture de călătorie. Eugen Totîlcă spune că
    vrea să combine turele de călărie cu vizită la o stână, unde turiștii să se
    oprească și să mănânce un bulz.

    Avem la centru un alt proiect
    nou, pe care l-am început de anul trecut. Pe lângă călărie, vom putea face și
    hipoterapie. Avem o prietenă care este psihoterapeut și care poate susține o
    activitate de tipul ăsta. Comunitatea noastră își dorește și facem toate
    eforturile ca să păstrăm tradițiile din Șirnea, să le promovăm și să punem
    Șirnea pe hartă ca o destinație ecoturistică în care aventura, tradiția să
    primeze și să ofere o experiență completă turiștilor care ajung la noi în sat.


    Cel mai convenabil mod pentru a vizita această destinație
    este să contactați o firmă de turism de la care să achiziționați un pachet de
    servicii complete. Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav, recent finalizat,
    va fi operațional începând cu luna iunie a acestui an și se află la o distanță
    de doar 45 de km de Șirnea, primul sat turistic din România.


  • Proiecte de mobilitate urbană la Slobozia

    Proiecte de mobilitate urbană la Slobozia

    Primăria Slobozia a
    accesat fonduri europene pentru mai multe proiecte de mobilitate urbană.


    Pentru a încuraja
    transportul nepoluant, pietonal sau velo.


    Mai multe persoane care
    folosesc bicicleta în detrimentul autoturismului personal sau al transportului
    public înseamnă în primul rând miscare și apoi- mai puține emisii de carbon-
    adică un aer mai curat.


    Unul dintre proiecte
    vizează construirea unor stații de inchiriat biciclete, spune Mirela- Ramona
    Pocotilă- Şef Serviciu Programe și Strategii de Dezvoltare Locală:


    Vom pune la dispoziția cetătenilor
    265 de biciclete inteligente, mecanice, 20 de biciclete pentru seniori și 10
    biciclete pentru persoanele cu dizabilități.


    Sperăm că aceste modificări în infrastructură vor incuraja mobilitatea
    urbană și vor aduce o schimbare în felul in care percepem transportul in
    Slobozia.



    Avem biciclete, ne
    trebuie evident trasee. Pistele de biciclete trebuie construite, modernizate
    sau extinse.


    Pistele se fac prin reabilitarea
    căii de rulare a transportului public din Slobozia, o să obținem probabil
    undeva la 9 mii 700 de metri pătrați de piste de biciclete, mai avem 7 mii 200
    de metri pătrati.. și vom completa zonele care nu sunt acoperite de aceste
    proiecte cu alte piste pe care le vom face din banii proprii ai primariei.



    Proiectele au ca termen
    de finalizare sfârșitul anului viitor.


    Autoritățile locale
    speră ca aceste investiții să conducă în anii următori la creșterea
    atractivității transportului nemotorizat și la scăderea emisiilor de gaze cu
    efect de seră.


    Valoarea totală se
    ridica la 20 de milioane de lei din care cea mai mare parte reprezintă fonduri
    europene obținute prin Programul Operațional Regional 2014- 2020.


    În momentul de față prin 3 proiecte
    din cele 11 de mobilitate urbană pe care primăria Slobozia le implementează
    încercăm sa finalizăm o infrastructură nouă pentru mijloacele de transport
    alternative.


    Suntem în etapa finală a proiectării tehnice pentru pistele de biciclete
    care vor deservi zona centrală a municipiului Slobozia, mai exact bd. Matei
    Barasarab…


    Şi bineînțeles, terminăm proiectul tehnic pentru stațiile de închiriere a
    bicicletelor


  • Cu bicicleta prin Bucureşti

    Cu bicicleta prin Bucureşti

    Doar 5,3% dintre români aleg
    mersul pe bicicletă înspre birou sau școală, arată un studiu realizat de către
    Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Sud-Est și Organizația
    pentru Promovarea Transportului Alternativ în România, OPTAR. Mașina este mijlocul preferat al celor mai mulți
    dintre cei intervievaţi, iar transportul public este a doua cea mai populară
    opțiune, pentru care optează 32,4% dintre români. Motivele pentru care românii
    se feresc de mersul pe bicicletă sunt lipsa marcajelor speciale (77,4%),
    șoferii agresivi – 62,4%, obstacolele de pe pistă – 51,4%, starea
    necorespunzătoare a pistelor – 49,2%, mașinile parcate pe piste – 49,1%, dar și
    problemele în traversarea intersecțiilor – 45,8%. În general, mersul pe
    bicicleta este considerat, de majoritatea celor intervievaţi, ca o modalitate
    de agrement şi mai puţin ca o modalitate de transport zilnică. Marian
    Ivan, președintele OPTAR:

    Din punct de vedere al
    utilizării bicicletei putem să spunem că stăm prost, spre foarte prost. Dar perspectiva este foarte mare, deoarece
    studiile pe care le-am realizat au arătat că există un număr mare de
    posesori de biciclete, dar ei nu le folosesc din lipsa unei infrastructuri care
    să le ofere siguranță, în primul rând. Peste 80% au vorbit despre siguranță
    atunci când au fost întrebați de ce nu utilizează bicicleta, dar chiar și cei
    care o utilizează în mod frecvent au afirmat că există probleme grave în
    ceea ce privește infrastructura pentru biciclete.


    Andrei, un tânar de 24 de ani,se deplasează cel mai des cu
    mașina și, ocazional, cu bicicleta: ‘‘Se circulă
    foarte greu prin București, pentru că nu avem piste. Trebuie să mergem și pe
    trotuar, și pe stradă, deci pericole sunt la tot pasul. Mergem cot la cot
    cu mașinile. De cele mai multe ori, aș prefera să merg cu bicicleta, decât să
    fac două ore cu mașina până acasă, dar nu sunt condiții de pedalat. Mașinile
    sunt parcate și pe stradă, și pe trotuar și nu e loc nici pentru pietoni.”



    În schimb, Marian circulă zilnic cu
    bicicleta, chiar dacă are şi el nemulțumirile lui: ”Prin București sunt trasee făcute, însă ar mai trebui și altele, dar
    când se fac reparații, bordurile sunt lăsate prea sus, iar noi trebuie să
    coborâm de pe biciclete să ocolim și apoi să ne continuăm drumul. Merg și
    în trafic, dar trebuie să mă asigur. Bicicleta trebuie să aibe oglindă, iar
    noi să avem casca de protecție și vestă. Trebuie să fim echipați să ne ferim de
    pericole. Eu gândesc că bine ar fi ca maşinile să fie parcate mai spre marginea
    Bucureștiului și să circulăm în oraș cu bicicletele, cu trotinetele… să avem un
    oraș mai sănătos, fără poluare, fără aglomerație…”


    Așadar, mersul pe bicicletă prin Bucureşti este o adevărată provocare.
    Bicicliștii sunt nevoiți să se amestece printre pietoni sau mașini și să
    ocolească bordurile. Insă doar o mică parte dintre ei se aventurează în traficul urban, unde e
    nevoie de multă experiență și de mult curaj. Numai în 2018 au fost înregistrate
    în capitală 44 de accidente rutiere grave în care au fost implicați bicicliști.
    Din când în când, nemulţumiţi de lipsa infrastructurii pentru biciclete, se
    organizează marșuri pentru a trage un semnal de alarmă autorităţilor că
    problemele persistă. Chiar dacă au apărut servicii de închiriere a bicicletelor
    sau programe pentru achiziționarea de biciclete, probleme sunt departe de
    a fi rezolvate, spun specialiștii în mobilitate urbană. Aceștia susţin că
    principala problemă a încurajării transportului alternativ în capitală nu este
    cauzată de lipsa bicicletelor, ci de lipsa unei reţele pentru biciclete.

    În
    Bucureşti ar exista doar 6 km de piste pentru biciclete, omologate. Marian
    Ivan: Trebuie, în primul rând, să se creeze o rețea care să
    răspundă unui număr mare de oameni, să
    răspundă nevoii acestora de a se deplasa cu bicicleta. Apoi, această rețea trebuie să
    se dezvolte treptat. Fără această rețea posibilitatea ca un număr
    mare de oameni să treacă de la deplasările motorizate la cele cu bicicleta este
    imposibil.


    În prezent, specialiștii de la OPTAR și cei de la Agenția
    pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Sud-Est lucrează la realizarea primei
    strategii naționale de încurajare a utilizării bicicletei, pentru a transforma
    Bucureștiul într-unul mai prietenos cu bicicletele, după cum ne spune Marian
    Ivan:

    Ne concentrăm pe această strategie, ea
    este utilă pentru că poate fi folosit de acele
    autorităţi deschise la minte care înţeleg că este nevoie de o schimbare în
    modul în care se circulă prin zona urbană, dacă se doreşte o
    descongestionare a oraşelor. Votul de luna trecută este unul optimist, care ne
    dă speranţa că tot ceea ce lucrăm acum va fi utilizat de nişte administraţii
    viitoare care să se implice în rezolvarea acestor probleme.. Există posibilitatea
    ca acest document să fie preluat ori de Parlament ori de Ministerul
    Dezvoltării, ambele au arătat deschidere de a folosi informaţiile pe care noi
    le vom furniza. Practic, ăsta e şi scopul proiectului, de a oferi nişte
    strategii alternative la ceea ce lucrează administraţiile centrale.. Noi avem
    întâlniri cu oamenii, vor fi dezbateri pe fiecare fază a proiectului şi vor fi
    trei variante de scenarii din care vom alege unul singur. Acel document va fi apoi prelucrat şi iarăşi, în
    urma dezbaterii, se va ajunge la o formă finală acceptată de câţi mai mulţi
    oameni. Considerăm că în acet an vom ajunge la forma finală a documentului.


    Între timp, Primăria Capitalei a
    anunţat construirea de noi piste de biciclete în zona centrală a oraşului, în
    următoarele 6 luni. Vor fi patru trasee de piste în Bucuresti, dispuse pe
    21 de artere, care însumează 48 de km. Pe traseul acestor piste de biciclete
    vor fi amplasate 420 de parcări publice pentru biciclete.

  • Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana este o arie protejată de interes naţional, aflată la
    35 de km distanţă de Bucureşti, în judetul Giurgiu. Se întinde pe o suprafaţă
    de peste 25 de mii de hectare şi este parte a reţelei europene de arii
    Natura 2000 şi sit Ramsar care adăposteşte o biodiversitate remarcabilă. Peste
    8 mii de hectare sunt acoperite cu păduri în care predomină stejarul,
    teiul, salcâmul şi ulmul cu o faună
    variată din care nu lipsesc fazanii, căprioarele, mistreţii, iepurii şi
    vulpile. Parcul are trei arii protejate: Rezervaţia Ştiinţifică de Ghimpe
    (Ruscus aculeatus), Rezervaţia Ştiinţifică de Bujor (Paeonia peregrina) și
    Balta Comana (Delta Neajlovului). Valentin Grigore, directorul Parcului Comana,
    are detalii: Pentru perioada 1 Mai cei care vor
    veni în Parcul Comana vor găsi bujorii înfloriți. Din cauza iernii care a
    fost puțin mai blândă și a primăverii care a pornit devreme, avem
    fenofazele puțin avansate, astfel că bujorii vor fi înfloriți în prima
    săptămână a lunii mai. Ei, de obicei, înfloresc în a doua săptămână a lunii
    mai. In afară de Rezervația de bujor, avem și Rezervatia de ghimpe, care este o
    plantă permanent verde, un element atlantic mediteranean cu niște fructe foarte
    frumoase, care rămân roșii chiar și iarna. Avem și brândușa galbenă, 20 de
    hectare de margaretă sălbatică, dar nu vreau să divulg amplasamentul ei,
    pentru că e prea frumoasă şi rară.


    Balta Comana are o suprafață de peste 1200 de hectare. Este a treia zona
    umedă a țării, după Insula Mică a Brăilei și Delta Dunării ca biodiversitate, ne
    mai spune Valentin Grigore Avem identificate 141 de
    specii de păsări, dintre care 78 sunt protejate. Deci este o mică
    bijuterie în apropierea Bucureștiului. Se vorbește mult de Delta Văcărești, dar
    aici, la Comana, biodiversitatea este la o scară mult mai mare și de o
    frumusețe deosebită. Aici, în baltă, în mica noastră deltă, avem specii
    endemice de pești, cum ar fi țigănușul, cleanul de Comana, care se găsesc
    doar în acest areal. Avem 10 specii de amfibieni, avem broaște, reptile,
    broasca ţestoasă. Monitorizăm expansiunea
    populațiilor de șacal din zonă. El nu este pe lista speciilor ocrotite, dar are
    potențial datorită lipsei lupului din areal. Acum, primăvara, se întorc
    păsările călătoare, iar copiii care vin aici sunt fascinați de berze. Pe lângă
    barza albă, pe care o știm cu toții, există și sora ei, barza neagră, care
    este mai pretențioasă, mai sensibilă și mult mai rară. Cam o optime din
    populația României din această specie ocrotită, la nivel european, o găsim la
    Comana. Ea este dependentă de existența arborilor bătrâni, cu coroane largi
    bine dezvoltate, a stejarilor bătrâni de pe malul bălților, iar la noi sunt întrunite
    toate aceste condiții. Este o listă lungă de păsări care se găsesc aici. In
    zonă avem habitat forestier, avem terenuri sărăturoase, avem zone de câmpii
    inundabile, deci păsările sunt în număr foarte mare. Intâlnim cormoranul mare,
    cormoranul mic, rața roșie, rața cu cap castaniu, pescărușul albastru, lebăda
    de vară, stârcul de noapte, stârcul roșu. Mulți sunt pasionați de păsării. Unii
    vin să bifeze o pasăre pe care o tot caută, alții pierd o zi întreagă să facă o
    fotografie deosebită,
    artistică. Avem un număr de patru observatoare pentru păsări dispuse în jurul
    bălții.»


    În Parcul Comana se găsesc și berze negre Ciconia nigra, iar pentru a
    le asigura o viață îndelungată, specialiștii de la Societatea Ornitologică
    Română au organizat, recent, o acțiune de plantare de stejar pedunculat (Quercus
    robur). Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la Societatea Ornitologică Română: Berzele
    negre folosesc Parcul Natural Comana și pentru a cuibări. Vorbim de o specie
    extrem de carismatică şi foarte, foarte sfioasă. Spre deosebire de berzele albe
    care vin alături de oameni în sate şi ajung să cuibărească pe horn sau pe stâlpul
    de electricitate din faţa casei, aceste berze negre sunt mult mai retrase, ele
    preferă să cuibărească în pădure. Uneori ajung să cuibărească și în cuiburi de
    acvile, dar preferă să se ducă în copaci înalți și solizi și să își amenajeze
    un cuib foarte puternic, foarte mare, exact ca și cuibul de barza albă,
    numai că îl fac în copac la bifurcația dintre ramuri. De accea noi am decis să
    ajutăm aceste berze cu o plantare de arbori, cu stejar pedunculat. Specia este
    din România, susţine viaţa de la rădăcină şi până la vârf, pentru că pe aceşti
    arbori putem găsi viaţă în toate formele ei. De la gâze mici până la păsări. Si
    gaiţele fac aici cuib, iar ghinda pe care o produce acest stejar este şi ea
    consumată de porcii mistreţi sau de alte animale din pădure. Deci este un copac
    ideal. Am apelat la ajutorul a 120 de voluntari de la compania DB Schenker care
    au venit cu noi. Ne-au ajutat să plantăm într-o singură zi peste 1000 de
    stejari.



    În Parcul Natural Comana se pot face drumeții,
    plimbări cu barca și cu atelaje sau plimbări cu bicicleta. In apropiere se
    poate vizita Mănăstirea Comana. Lăcașul a fost ctitorit de Vlad Țepeș,
    domnitorul Țării Românești, în anul 1461, cu rol de mănăstire-cetate.

  • „Îmbracă-te la 4 spiţe”

    „Îmbracă-te la 4 spiţe”

    Două companii care activează în domenii diferite, au dezvoltat un proiect comun datorită faptului că produsele lor, bicicletele Pegas şi cămăşile Braiconf, erau mărci binecunoscute românilor în anii ’80, ai regimului comunist. Cele două companii au lansat recent o colecţie de cămăşi pentru biciclişti. Este vorba de cămăşi funcţionale, care îmbină designul modern şi nonconformist necesar mersului pe bicicletă, cu o calitate a ţesăturii şi o măiestrie în croitorie a mărcii de cămăşi, astfel încât să fie perfecte pentru cei care doresc să meargă la serviciu pe bicicletă pentru ca acolo, fără dificultate, să intre, de exemplu, într-o şedinţă. Astfel, a fost lansată o colecţie de trei modele de cămăşi, colecţie numită “Îmbracă-te la 4 spiţe”.



    Andrei Botescu, pionier Pegas ne-a spus de unde a venit această idee: “E o idee interesantă pe care o abordăm noi. Pentru că numărul oamenilor care folosesc bicicleta în oraş a crescut exponenţial în ultimii cinci ani, şi se dublează în fiecare an, este nevoie de haine, de un echipament cu care să poţi merge cu bicicleta la serviciu şi noi încurajăm asta, din mai multe motive: reducerea poluării, îmbunătăţirea sănătăţii. Şi noi am încercat să facem o linie care să fie decentă, să poţi merge la serviciu, la o întâlnire şi în acelaşi timp să fie funcţională. Am făcut o croială care permite să-ţi pui telefonul, portofelul undeva accesibil în timpul mersului pe bicicletă, să-ţi pui un bidon din care să poţi să bei apă în timpul mersului pe bicicletă, ca să n-ajungi transpirat la serviciu, să fie lejere, respirabile, tot aşa pentru ca să nu ajungi transpirat, să aibă semnalizare noaptea, dar fără a fi ţipătoare, cum sunt acele haine de ciclism sportiv. O semnalizare pe care o poţi accesa prin rularea cămăşii doar atunci când ai nevoie de ea, practic, noaptea, pentru ca să te vadă şoferii pe stradă. Materialele sunt respirabile şi se pot rula în modul de serviciu, în care nu se văd elementele reflectorizante, sunt făcute din materiale care se poartă în general în viaţa de zi de zi, în oraş, dar în acelaşi timp având grijă ca ele să fie foarte naturale şi să ofere o respiraţie foarte bună.”



    Cămăşile pentru ciclişti au fost gândite să îmbine perfect aspectul de stil al unei cămăşi cu aspectul funcţional. Cămaşa este versatilă, putând fi purtată şi în stilul unui rucsac: pe interior există două bretele intersectate, astfel putând transforma cămaşa într-un accesoriu comod şi dichisit, mai ales când vremea joacă feste.



    Cum a fost primită lansarea acestei colecţii de către comunitatea bicicliştilor ne-a spus tot Andrei Botescu: “A fost într-adevăr un succes, comunitatea de biciclişti a fost prezentă la evenimentul nostru şi fizic, dar şi la lansarea online şi cu feed-back şi cu încurajări. Am simţit că am atins o nevoie reală şi noi vrem să ne dezvoltăm şi mai multe modele şi eventual şi nişte pantaloni de tip jeans specializat pentru mersul pe bicicletă, pentru ciclism urban şi multe alte lucruri care să extindă colecţia aceasta, pe lângă bicicletă şi o ţinută şi accesorii care să dea confort, să poţi să mergi cu bicicleta la serviciu, în funcţie de rezultate”



    În timp ce compania producătoare de cămăşi a reuşit să treacă cu bine de perioada de tranziţie a economiei româneşti, bicicletele româneşti au dispărut pentru câţiva ani din magazine pentru ca, în urmă cu peste 4 ani, acestea să reapară datorită iniţiativei a doi români, unul dintre ei fiind Andrei Botescu: “Noi am pornit acest proiect dintr-o nevoie de a avea un brand de biciclete româneşti. Pegas fusese bicicleta mai multor generaţii, am văzut că proiectul a fost abandonat şi ne-am hotărât să-l reluăm. Asta a adus multă bucurie oamenilor, pentru că le aducea aminte de momente frumoase din copilărie, având în vedere că noi am trecut printr-o perioadă grea şi nu aveam multe amintiri frumoase. Dar prima bicicletă, primul mers în parc sunt amintiri care te leagă de copilărie. Am reluat un anumit design, retro, ca să ne amintim de copilărie, dar bicicletele sunt cu piese moderne, cu schimbătoare moderne. Acum vrem să facem şi o bicicletă electrică pe care să o lansăm anul viitor. În permanenţă vrem să inovăm: vrem să integrăm senzori în bicicletă, care să dea detalii despre viteză, cadenţă, puls, nivelul de hidratare. Cu designul suntem în zona retro, dar cu tehnologia suntem foarte orientaţi spre viitor.”



    În ceea ce priveşte planurile pe temen scurt, Andrei Botescu ne-a spus: “La anul o să lansăm o bicicletă Smart, cu senzori, cu aplicaţie pe telefon, care să citească senzorii, o să lansăm biciclete asistate electric, o să ne lărgim gama de modele, după ce anul acesta am ajuns la 17 modele, anul viitor vrem să mai facem cel puţin 10 modele şi vrem să ajungem la o cifră de afaceri care să ne permită să facem o fabrică în România, să fabricăm integral bicicletele aici. Dar pentru asta trebuie să ajungem la un număr ceva mai mare de biciclete vândute.”



    Fabrica de cămăşi din Brăila a produs o serie limitată, de numai 300 de bucăţi de cămăşi pentru biciclişti, dar, dacă acest proiect comun va avea succes, colecţia capsulă ar putea fi transformată într-una de serie.

  • Sibiu

    Sibiu

    Ne îndreptăm astăzi spre centrul României, într-unul
    dintre judeţele cu oferta de turism cea mai bogată şi variată: Sibiu. Iar orice
    vizită ar trebui să pornească din oraşul reşedinţă de judeţ. Sibiul are
    avantajul de a fi un oraş medieval istoric. Este considerat o bijuterie arhitecturală, iar
    aici au loc în permanenţă evenimente de calitate. Menţionat pentru prima dată
    în secolul al XII-lea, în Sibiul de azi veţi vedea clădiri ridicate între
    secolele XIV-XIX, muzee care merită vizitate, unul dintre ele fiind chiar
    primul muzeu din România: Muzeul Bruckenthal, cu o galerie impresionantă.

    Oraşul este viu, e plin de lume, plin de turişti, mai ales în weekend. Însă, în
    această perioadă e forfotă, spune Simina Manea, Asociaţia Judeţeană de Turism
    Sibiu. Urmează cel mai frumos spectacol al artelor. Sibiul se
    pregăteşte de cel mai important eveniment: Festivalul Internaţional de Teatru.
    Agenda culturală a Sibiului este şi anul acesta bogată. Vor urma Festivalul de
    Film, festivalurile de folclor, de rock. Sibiul va dovedi în continuare că are
    o ofertă pentru fiecare. O altă componentă prin care reuşim să ne poziţionăm în
    agenda de vacanţă a turiştilor este partea de gastronomie. Dacă în luna septembrie
    oraşul Sibiu va găzdui Festivalul de artă culinară Transilvania Gastronomică,
    în toată perioada mai-octombrie, nu există sâmbătă în care să nu se organizeze
    un eveniment gastronomic de calitate în zona rurală a Sibiului.


    În oraşul Sibiu veţi vedea primul
    teatru din Transilvania deschis publicului. Tot aici veţi păşi pe Aleea
    Celebrităţilor, care aduce un omagiu celor mai apreciate nume din lumea
    teatrului. Veţi trece, cu siguranţă, şi pe lângă vechile ziduri şi turnuri ale
    cetăţii de odinioară, dar veţi vedea şi bustul împăratului Francisc I al
    Austriei. Acesta aminteşte de vremurile în care Sibiul era al treilea oraş
    electrificat din Imperiul austro-ungar, după Viena şi Timişoara. Şi, din orice
    parte aţi începe călătoria, veţi ajunge în Piaţa Mare, locul în care se
    organizează cele mai multe evenimente. Iar de aici, puteţi explora zona cu
    bicicleta, recomandă Simina Manea, Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu. Sunt în jur de 600 de km de trasee marcate de drumeţie şi de bicicletă. Cel
    mai bun ritm pentru a descoperi spiritul locului şi a aprecia biodiversitatea
    şi comunităţile locale este ritmul bicicletei. Localităţile sunt legate între
    ele de trasee marcate. Există şi un traseu tematic, Emil Cioran, cu plecare
    din Sibiu. Pista de biciclete porneşte din Sibiu şi face o buclă frumoasă prin
    rezervaţia Pădurea Dumbrava. De asemenea, în zona de nord avem o infrastructură
    de bicicletă care s-a dezvoltat de un an de zile. Este nouă, aşteaptă să fie
    descoperită, fiindcă această reţea de trasee bicicletă leagă aşezările săseşti
    de pe Valea Târnavelor şi de pe Valea Hârtibaciului. Turiştii nu trebuie să se
    îngrijoreze. Există panouri cu hărţi şi ghizi care abia aşteaptă să-i îndrume
    pe aceste trasee.


    Mărginimea Sibiului. Este zona pe care nu ar trebui să o
    ocoliţi dacă ajungeţi în Sibiu. Are toate ingredientele necesare pentru a se
    poziţiona ca una dintre destinaţiile ecoturistice de vârf ale României, spune
    Simina Manea. Regiunea este cunoscută pentru abundenţa
    pensiunilor sale, pentru brânzeturile specifice, pentru tradiţiile şi
    meşteşugurile care s-au păstrat vii în acest teritoriu. Dar cred că mai puţine
    persoane cunosc patrimoniul natural de excepţie al acestei zone. Aproape
    întreaga regiune face parte din Sit Natura 2000 Frumoasa, care protejează
    habitate naturale valoroase. Chiar în luna iunie le recomand să viziteze
    Rezervaţia Iezurile Cindrelului, în apropierea Vârfului Cindrel, la peste 2.000
    de metri altitudine, unde se află şi lacurile glaciare Iezerul Mare şi Iezerul
    Mic. În luna iunie înfloreşte Bujorul de Munte care înnobilează întregul peisaj
    alpin. Iar pentru cei care iubesc sporturile, în această zonă, în 30 iulie, are
    loc un maraton montan. Se numeşte Cindrel în alergare. Porneşte din staţiunea
    montană Păltiniş şi parcurge zona alpină a munţilor Cindrel.


    Până data
    viitoare, când vă aşteptăm cu o nouă destinaţie, drum bun şi vreme frumoasă!

  • Despre biciclete, biciclişti şi alte bucurii pe două roţi

    Despre biciclete, biciclişti şi alte bucurii pe două roţi

    La sfârşit de
    martie iubitori ai pedalatului s-au reunit la Salonul bicicletei 2016.
    Bikepolo, urban trail sau maraton de indoor cycling au fost doar câteva dintre
    tentaţiile târgului.


    Valentin Ionescu, director executiv al Asociaţiei comercianţilor de
    biciclete din România şi organizatorul evenimentului, ne-a prezentat ediţia din
    acest an: A fost a doua ediţie, Salonul bicicletei
    reprezintă expoziţia anuală de biciclete. Este singurul eveniment destinat sută
    la sută oamenilor din industrie, pasionaţilor de biciclete şi tot ce înseamnă
    comunităţi de biciclişti. Am încercat să facem să fie cât mai atractiv pentru
    vizitatori; pe lângă expoziţia în sine, pe 8 mii de metri pătraţi, în care
    toate mărcile importante de biciclete din România şi-au expus noile modele, am
    pregătit şi multe activităţi. Practic fiecare vizitator, în cele trei zile de
    expoziţie, putea să testeze în premieră bicicletele noi, modelele din 2016, fie
    cursiere, fie mountainbike-uri, fie biciclete de copii, orice tip de bicicletă
    era prezent la salon. În paralel, am invitat comunităţile de biciclişti, din
    Bucureşti şi am construit un traseu indoor. Nu aveai cum să te plictiseşti
    acolo: au fost meciuri de bikepolo, am făcut un concurs pentru copii, împreună
    cu poliţia română, cu care am încercat puţin să explicăm ce înseamnă educaţie
    rutieră şi ce trebuie să faci când eşti pe bicicletă în trafic, am făcut ore de
    spinning, împreună cu WorldClass şi multe alte mici activităţi.



    Foarte incitant, mi-am zis! Şi l-am rugat pe Valentin Ionescu să ne
    spună cum se desfăşoară un meci de Bikepolo: La Bikepolo, băieţii
    au construit o arenă, practic un spaţiu foarte mare, 500-600 de metri pătraţi
    şi, jocul este la fel precum polo cu caii, doar că folosim bicicletele şi
    crosele, atacând la cele două porţi. E
    un sport foarte intens şi chiar periculos, de aceea noi am pregătit pe lângă
    meciurile demonstrative posibilitatea de a intra să te joci pentru prima dată
    în această arenă, să înveţi, să vezi dacă îţi place, să vezi ce înseamnă acest
    sport. A fost ceva nou şi pentru salon, pentru că în România este destul de
    puţin dezvoltat acest fenomen de Bikepolo şi ne-am zis să-i ajutăm şi pe ei să
    fie cunoscuţi prin această colaborare.



    Nici copiii prezenţi la eveniment nu au fost uitaţi: Vine cu detalii
    Valentin Ionescu: Copiii au putut testa biciclete pentru
    copii, pe diverse mărimi, pe categorie de vârstă, iar acolo doi colegi ai mei
    de la salon le puneau diverse întrebări: ce lumină trebuie să ai în spate, ce
    lumină trebuie să ai în faţă, ce trebuie să respecţi când vezi un anumit semn,
    ce distanţă să laşi, cum să te asiguri. Ideea e să fie pregătiţi de mici, să
    ştie ce e important.     O colaborare salutară cu Poliţia română, prin care
    copiii care vor să pedaleze prin oraş să o facă în siguranţă.


    Mersul pe bicicletă a devenit un hobby în creştere, odată cu extinderea
    reţelei de drumuri special marcate pentru biciclete în oraşele mari. Iar asta
    s-a observat şi prin creşterea numărului de participanţi la Salonul bicicletei,
    după cum ne-a spus interlocutorul nostru: Evenimentul a crescut. Până anul
    trecut nu exista un eveniment de sine stătător doar pentru biciclete. Faptul că
    anul trecut am avut o primă ediţie a fost un lucru foarte impotant pentru noi.
    Faptul că anul acesta a avut o amploare pe care nimeni nu o aştepta: 8400 de
    metri pătraţi, 65 de expozanţi, peste 16 mii de vizitatori. Amploarea
    evenimentului arată cât de mare este piaţa, cât de important este pentru români
    şi acest segment, există oameni interesaţi de acest domeniu.



    Şi odată numărate succesele, încep pregătirile pentru Salonul de
    anul viitor, dar şi pentru un Târg de biciclete care urmează să fie organizat
    în toamnă, unde toate magazinele de biciclete vor aduce bicicletele pe care le
    au pe stoc, pentru a le oferi la un preţ redus.. L-am întrebat pe Valentin
    Ionescu ce biciclete se caută: Aici depinde de nevoia fiecăruia: sunt
    biciclişti care doar vor să se plimbe de 10-20 de ori pe an, şi atunci îţi iei
    o bicicletă cu care să poţi să mergi fie în oraş, fie să mergi îm pădure, fie
    să mergi o dată la un concurs de amatori. Sunt biciclişti mai pasionaţi, care
    merg la concursuri, care au nevoie de biciclete care să facă faţă
    performanţelor unui concurs şi sunt şi biciclişti de tură, care au nevoie de
    biciclete cu care să meargă mulţi kilometri, să se ducă în plimbări, în
    pădurile de lângă Bucureşti. Practic în fiecare weekend, comunităţile de
    biciclişti organizează cel puţin zece evenimente, pentru orice tip de
    biciclist.



    Vă lansăm astfel o invitaţie la pedalat, alături de comunitatea
    bicicliştilor, care, după cum am aflat, din primăvară până în toamnă,
    organizează felurite evenimente.

  • Femei pe Mătăsari

    Femei pe Mătăsari

    Un eveniment
    ajuns la a cincea ediţie îşi propune să dea posibilitatea femeilor să se
    exprime sub diferite forme. Fie că vorbim de ture pe bicicletă pe diferite
    trasee din oraş sau de concursuri traznite în stradă, femeile cu sau fără
    copii, arată odată în plus cine sunt la Festivalul Femei pe Mătăsari.


    L-am invitat alături de noi pe Iulian Văcărean, preşedintele
    Asociaţiei Beneva, organizatoare a festivalului, să ne spună despre ce este
    vorba: Femei pe
    Mătăsari e un Festival, care vrea să coloreze oraşul, pentru că pleacă de la un
    sâmbure de adevăr, potrivit căruia strada Mătăsari era vorbită cumva de
    locuitorii Bucureştiului, ca şi stradă rău famată. Dincolo de toate e doar o
    poveste veche asta, pentru că Mătăsariul e locuit de oameni frumoşi, oameni
    care ştiu să dea valoare Bucureştiului prin ceea ce fac ei şi noi am venit doar
    ca să evidenţiem lucrul ăsta pe strada Mătăsari, prin frumos, prin artă, prin
    muzică şi prin multă energie pe care o aduc oamenii care vin pe strada Mătăsari
    în cele trei zile. Începând cu prima ediţie am ieşit pe stradă să sărbătorim
    înfiinţarea unei comunităţi care crede în schimbare şi care vrea mai mult de la
    un oraş gri şi care vrea să-l coloreze prin ceea ce ştie ea mai bine să facă:
    să dea culoare străzii.


    Care au fost principalele puncte de atracţie ale
    festivalului, ne spune tot Iulian Văcărean: Străzile sunt
    ale oraşului şi oraşul este al oamenilor, aşa că oamenii vin să cunoască, în
    primul rând, vechea mahala a Mătăsarilor, care anul aceasta a fost povestită
    foarte frumos de cei de la ARCEN, nişte voluntari care ştiu istoria veche a
    Bucureştiului şi care adună câteva mii de oameni şi le povestesc despre casele
    de pe Mătăsari. La fel, credem că muzica bună e cea care schimbă oraşul, deci
    avem o scenă de concerte foarte bine pusă la punct, apoi mergem spre partea de
    design, apoi la grafică. Avem şi un talcioc sau bâlci cu multe obiecte. Femei
    pe Mătăsari este un festival dedicat doamnelor care cred că strada este a lor
    şi ziua şi noaptea şi nu simt o ameninţare a oraşului atunci când păşesc,
    indiferent de oră, pe străzi.


    Femei pe Mătăsari a adunat la prima ediţie maxim
    două sute de oameni, câţiva artişti şi câteva ONG-uri, pentru a ajunge anul
    acesta la un festival de aproape 20 de mii de oameni. L-am invitat pe Iulian
    Văcărean să ne spună ce asociaţii s-au alăturat evenimentului şi ce s-a
    întâmplat pe parcursul celor trei zile de festival: E un
    eveniment frumos care se întâmplă dintr-o joacă. Pe lângă faptul că la Femei
    pe Mătăsari vin nişte organizaţii care sunt foarte puternice şi se ocupă exact
    de problemele sociale ale femeilor şi încearcă să ofere în cele două-trei zile
    pe Mătăsari câteva soluţii, Asociaţia Free România, Asociaţia Touch România,
    Asociaţia Eliberare, Asociaţia Mamă pentru mame şi multe altele. Dincolo de
    toate, anul acesta i-am avut parteneri principali pe cei de la ARCEN. Le-am
    avut pe fetele de la Skirt Bike, care cred că oraşul trebuie câştigat pedală
    cu pedală, pentru că Bucureştiul în zilele de vară devine insuportabil din
    maşină. Ele oferă o alternativă foarte frumoasă de a cuceri oraşul prin mersul
    pe biciclete, care înseamnă şi foarte multă ecologie, care înseamnă şi foarte
    mult timp liber. Pe lângă organizaţiile acestea am avut partener Teatrul
    Mignion, inima acestui festival. Teatrul Mignion este un teatru cochet care a
    fost pus exact în mijlocul străzii, cu scaune roşii şi specatacole de foarte
    bună calitate. Dincolo de aceasta cei de la CreArt, centrul de tradiţie şi
    cultură a Municipiului Bucureşti, cred în noi şi ne-au oferit sprijin pentru
    organizarea festivalului.


    Strada Mătăsari s-a umplut în cele trei zile de
    festival de mulţi oameni frumoşi, ne-a mai spus Iulian Văcărean, adăugând cu
    satisfacţie că, la cinci ani de festival, s-a putut vedea că oraşul este al
    oamenilor, nu al maşinilor.


    Şi pentru că un punct de
    atracţie al festivalului l-au reprezentat tururile cu bicicleta organizate de
    fetele de la Skirt Bike, am invitat-o alături de noi şi pe Alexia Ursache,
    Blogger Skirt Bike şi una dintre organizatoare, de la care am aflat că la
    Femei pe Mătăsari pedalează peste nouă sute de femei şi a adăugat: Skirt Bike a început prin 2010, o iniţiativă timidă atunci, au fost
    vreo 50 de fete la primul eveniment; surorile care au iniţiat această idee s-au
    gândit de ce să nu ieşim noi, fetele, să spunem că suntem aici, să ne facem
    văzute şi auzite de şoferi, pentru că ştim că femeile sunt un pic mai
    reticiente la ieşitul cu bicicleta în Bucureşti pentru că traficul e aglomerat.
    De atunci am tot avut succes, s-au tot adăugat femei de toate vârstele, cu copii
    inclusiv, cu familiile care le susţin. Evenimentele Skirt Bike se concentrează
    în lunile de vară, dar noi încurajăm mersul pe bicicletă tot timpul anului. Şi
    vrem să arătăm că se poate merge pe bicicletă şi cât se poate de elegant,
    într-o ţinută office, fără probleme.


    Ca şi în anii trecuţi
    Skirt Bike s-a oprit la Roaba de cultură o pajişte din parcul
    Herăstrău, consacrată evenimentelor culturale, unde au fost acordate premii
    participantelor. A fost un festival reuşit, care doreşte să se menţină în oferta
    culturală a Bucureştiului şi care va pregăti alte surprize pentru anul viitor.

  • Biciclete cu cravată

    Biciclete cu cravată

    “Biciclete cu cravată” este primul program de bike-sharing gratuit din România destinat centrelor de business, inițiat de Asociația Green Revolution în anul 2010. De atunci, câteva mii de angajați ai centrelor de business din București și din țară au închiriat biciclete de la asociația ecologistă. Corporatiștii le folosesc în pauza de masă, pentru team building sau pentru o ieșire în parc și chiar pentru întâlniri. Mai ales pe timpul verii, rastelul din fața multor multinaționale este plin de biciclete, însă spre seară şi în weekend locul este aproape gol.



    In 2013, 10 companii din 4 orașe ale României s-au înscris în programul Biciclete cu cravată”. Ele au achiziţionat 300 de biciclete, de care au beneficiat până acum 6000 de angajaţi. Costurile pe care acestea trebuie să le acopere variază între 300 şi 500 de euro pe an, pentru o singură bicicletă. Ambasada Suediei este prima instituţie diplomatică care s-a alăturat programului “Biciclete cu cravată”, în toamna trecută. Prezent la conferința de semnare a parteneriatului, ambasadorului Suediei la București, Anders Bengtcen, a punctat necesitatea dezvoltării infrastructurii pentru biciclete într-un oraș ca Bucureștiul unde clima și relieful sunt favorabile ciclismului: “Am descoperit că Bucureştiul este un loc foarte bun pentru biciclişti, este plat, nu are multe dealuri şi din acest punct de vedere este indicat pentru ciclism. Am descoperit, de asemenea, că multe companii, agenții sau ministere cu care avem de a face în munca noastră zilnică, sunt foarte aproape de Ambasadă, dacă folosesc bicicleta..Un exemplu ar fi Ministerul de Externe cu care avem multe lucruri de rezolvat: dacă îmi utilizez bicicleta, ceea ce chiar fac uneori când merg la acest minister este, din punct de vedere al timpului, mai rapid decât dacă aș sta în mașina de ambasador, mai ales când traficul este congestionat. Deci sunt multe avantaje..”



    Potrivit unui Eurobarometru publicat de Comisia Europeană, după Danemarca și Olanda, Suedia ocupa un loc fruntaș în folosirea bicicletei ca unul din cele mai populare mijloace de deplasare: ” In țara mea, Suedia, ciclismul este un mijloc de transport extrem de important pe distanțe scurte, iar Guvernul promovează acest mijloc de transport în munte feluri: prin faptul că avem multe piste pentru bicicliști în orașele mari, prin posibilitatea oamenilor de a utiliza transportul comun în conexiune cu bicicleta, ceea ce înseamnă posibilitatea de a aduce bicicleta în mijlocul de transport în comun, în autobuz, în metrou, etc. Dacă privim statisticile, unul din 5 suedezi, folosesc bicicleta ca mijloc de transport, în fiecare zi, mergând la muncă, la școală, universitate și unul din 3 suedezi folosește bicicleta în timpul săptămânii, cel puțin o dată, pentru mersul la școală, la servici, universitate și mai mult de 40% din suedezi folosesc bicicleta pentru recreere în fiecare săptămână. Trendul este în creștere. Clima aici în România, în București, este puțin mai blândă decât în Suedia, deci potențialul este uriaș pentru creșterea utilizării bicicletei. Acesta este unul din motivele pentru care ne alăturăm acestei inițiative minunate”.



    In România nu există statistici clare care să arăte numărul bicicliștilor. Autoritățile române susțin că 9% din populație folosesc bicicleta ca mijloc de transport. In schimb, ONG-urile consideră că acest procent nu trece de 3%. Sportul pe două roți, deși este sănătos și comod, continuă să dea bătăi de cap bucureștenilor care asteaptă soluții pentru finalizarea pistelor pentru bicicliști. Până atunci, angajații centrelor de business au la îndemână programul oferit de Asociația Green Revolution. Raluca Fisher președinta acestei asociației: ”Ceea ce oferim noi în pachet este nu numai achiziționarea bicicletei dar și branduirea ei cu logo-ul companiei, tocmai pentru a oferi un exemplu pozitiv și să arate că angajatul este mândru că lucrează la respectiva corporație. Mai mult, noi asigurăm și mentenanța, avem oameni care sunt 24 din 24 de ore disponibili. Dacă este vreo problemă cu bicicleta sau ai o pană, ne anunți și noi venim și o reparăm. Le curățăm săptămânal, avem grijă să fie în siguranță maximă, să funcționeze frâna, farul, să fie roata umflată, le depozităm iarna.. Deci totul vine în pachet de la noi să fie cît mai simplu pentru companii. Luam noi stresul, ei doar să pedaleze. Orașele care mie îmi plac și care sunt prietenoase cu bicicliștii sunt Brașov şi Timișoara care au creat destul de multă infrastructură. Dar se fac lucuri și deja e un semn bun.Dacă mergi în acele orașe o să vedeți că și numărul bicicliștilor este destul de mare.”



    Pe lângă programul “Biciclete cu cravată”, în urmă cu o lună s-a deschis sezonul Velo 2014 în București și în alte orașe din țară. In capitală, 400 de biciclete sunt puse la dispoziția bucureștenilor în trei centre de închiriere. I’Velo” este cel mai important proiect de bike-sharing din România și are ca misiune introducerea graduală a bicicletei în peisajul vieții urbane, atît pentru recreere, cât și ca mijloc de transport alternativ, sănătos, cu impact minim asupra mediului. In cei 4 ani de funcționare, programul “I’Velo” a reușit să scoată aproximativ 800.000 de români la pedalat și a contribuit la reducerea emisiilor de CO2 din atmosferă cu aproximativ 1200 de tone.

  • Tribul pe două roţi

    Tribul pe două roţi

    La cei 23 de ani ai săi, Ariel Constantinof este poate cel mai tânăr şef de trib şi, cu siguranţă, unul dintre cei mai energici când vine vorba să militeze pentru drepturile comunităţii pe care o conduce. O comunitate din ce în ce mai puternică, mai numeroasă şi mai prezentă în peisajul urban din România zilelor noastre: cea a bicicliştilor. Cunoscut iniţial drept bloger şi mai apoi drept organizator de marşuri şi evenimente pentru drepturile bicicliştilor, Ariel Constantinof a decis în urmă cu doi ani să pună pe picioare, după un model occidental, o firmă de curierat pe două roţi. Aşa a apărut Tribul.



    Deşi şi alţii pedalează, serviciul nostru e diferit prin modul nostru de lucru şi de organizare. Facem un singur tip de livrări şi anume unul direct. În clipa în care ne-ai sunat, noi, în maxim două, trei ore, trebuie să ridicăm şi să şi livrăm. Avem un tarif unic, indiferent de distanţă, de condiţiile meteo şi de greutatea coletului, atâta timp câte el încape în spatele curierului. E un tarif de 18 lei care, în comparaţie cu ce e pe piaţă în clipa asta e chiar sub jumătate faţă de alte tarife.



    Dar nu tariful este cel care îi face pe bucureşteni să apeleze la curierii din Tribul, ci faptul că această afacere este, în primul rând, una socială. Plasată sub egida organizaţiei ecologice MaiMultVerde, Tribul redirecţionează automat 10% din profit către proiecte sociale, luptând în felul acesta pentru reintegrarea bicicletei în societatea românească. În consecinţă, nu este de mirare că principalii clienţi ai Tribului sunt ei înşişi împătimiţi ai pedalatului. Ariel Constantinof:



    Am impresia că o mare majoritate a clienţilor noştri ne folosesc pentru cine suntem noi şi mai puţin pentru serviciile oferite. Este încă o perioadă în care bicicleta este văzută ca o chestie foarte cool şi lumea ştie de acel procent de 10% şi vrea atunci să ne folosească şi să se mândrească cu asta, cu faptul că au lucrat cu noi. Am observat această atitudine şi nu ştiu cât e meritul nostru şi cât al bicicletei.



    Chiar dacă curierii din Tribul sunt cunoscuţi în capitală pentru umorul şi atitudinea optimistă pe care o afişează în faţa clienţilor fie ploaie, fie vânt, totuşi succesul unei afaceri pe două roţi este legat şi de dinamica ascendentă pe care o înregistreaza în momentul de faţă bicicleta ca mijloc de transport în traficul nebun din Bucureşti. Doar în 2012, românii au cumpărat 380.000 de biciclete faţă de 72.000 de maşini, ceea ce i-a făcut pe cei de la Daily Mail să titreze într-o ediţie din octombrie trecut — Românii au ajuns cei mai mari iubitori de biciclete din Europa”.



    O afirmaţie cu atât mai surprinzătoare cu cât, până în urmă cu vreo douăzeci de ani, mersul pe bicicletă era, la noi în ţară, mai degrabă hulit decât încurajat, îşi aminteşte Alex Dinu, zis Moşul, care, la o vârsta de puţin peste patruzeci de ani, este unul din vârstnicii” tribului.



    Eu am trăit o perioadă în care mersul pe bicicletă era marginalizat. În concepţia oamenilor era ceva de genul – dacă ai bicicletă înseamnă că n-ai maşină şi deci eşti sărac. Îmi pare foarte bine că lucrurile astea s-au schimbat.



    Nu numai că bicicleta nu mai este asociată în mentalul colectiv cu sărăcia, dar graţie curieratului pe două roţi, ea reuşeşte să îmbine utilul cu plăcutul. Câştigând un procent de 40% pe livrare, curierul poate să ia câte comenzi doreşte pe zi, ajungând practic să-şi controleze singur veniturile la sfârşit de lună. Totuşi, deşi sumele încasate nu sunt foarte mari, libertatea de mişcare în adevăratul sens al cuvântului face toţi banii.



    Alex Dinu: Practic, pentru mine este ca un vis împlinit pentru că fac exact ceea ce-mi doresc. Îmi place şi curieratul ca job, îmi place că pot lucra între prieteni, că una este să te duci la muncă din obligaţie, ca să câştigi bani şi să-ţi câştigi existenţa şi alta e să te duci la serviciu cum te-ai duce la o plimbare sau în concediu, deci total degajat.



    Cine sunt cei care au ales să facă parte din Tribul şi să lupte în număr de kilometri pedalaţi pentru a aduce în deplină siguranţă bicicleta pe străzile aglomerate ale capitalei? Suntem o mână de oameni pasionaţi de biciclete, puşi pe fapte mari şi frumoase, afirmă Ariel Constantinof pe site-ul organizaţiei: Mizez foarte mult pe faptul că noi suntem unii din cei mai omenoşi şi prietenoşi curieri şi asta vine din nou din faptul că sunt oameni pasionaţi de ceea ce fac, adică din plăcerea de a pedala, sigur dacă nu plouă. Dar chiar şi atunci. O să vezi un curier plouat, dar tot o să vină la tine şi o să-ţi zâmbească. Să nu credeţi că am făcut un training pentru asta, pur şi simplu aşa suntem noi, ăştia sunt oamenii pe care vreau să-i am în trib.



    O atitudine care atrage clienţii ca un magnet şi care-i face de altfel să apeleze la cei din Trib uneori pentru cele mai năstruşnice comenzi.



    Alex Dinu: Am livrat şi cărămizi şi sănii şi pâlnii şi buchete de flori. Odată, cineva şi-a uitat acasă sandviciul pe care trebuia să-l mănânce la prânz şi a sunat la mine să mă duc să i-l aduc.



    Cu cât pedalează mai mult, cu atât Tribul lui Ariel Constantinof luptă mai înverşunat împotriva poluării, contabilizând zilnic pe site-ul său, cantitatea de CO2 salvată. Până acum peste 6000 de tone. În plus, cu un număr de comenzi în continuă creştere şi cu din ce în ce mai mulţi membri, Tribul este genul de afacere despre care se poate spune fără ezitare că merge ca pe roate.

  • Caravana Casper

    Caravana Casper

    La începutul lunii iulie, două echipe de biciclişti în tandem au pornit într-o caravană ce va parcurge un traseu format din câte 26 de oraşe. În fiecare oraş la ora 11 dimineaţa, ei demolează un zid simbolic, în principala piaţă a oraşului în care se află. Zidul este compus din cutii de carton însemnate cu litere care formează cuvântul dizabilitate”. Florin Georgescu are 38 de ani, este persoană cu deficit senzorial, absolvent al facultăţii de psihopedagogie din Bucureşti, doctor în psihologie. El a participat în ultimii trei ani la Marşul bicicliştilor care presupune parcurgerea distanţei Bucureşti — Constanta. A parcurs 1200 km pe ruta Bucureşti — Sighetul Marmaţiei, cu destinaţia muzeul Memorialul Durerii, în încercarea de a strânge fonduri pentru o persoană care avea nevoie de un transplant renal. A participat la numeroase evenimente. ca invitat al multor asociaţii care promovează cicloturismul. Tot el este cel ce a parcurs distanţa Bucureşti — Londra (2000 km) pentru a marca startul Jocurilor Paralimpice. În toate aventurile sale este însoţit de prietenul şi partenerul său, Alexandru Răcănel. A doua echipă a pornit în acelaşi timp, din Mediaş. Pe tandem au fost Butu Arnold Csaba şi fiica lui, Andrea Szabina, care au traversat cealaltă jumătate de ţară. Butu Arnold Csaba este, de asemenea, un biciclist nevăzător, care a participat la Jocurile Paralimpice de la Beijing, iar în prezent, a început calificările pentru Jocurile Paralimpice din Brazilia.



    Florin Georgescu povesteşte cum a ajuns să facă toate aceste lucruri: În 2008 am intrat în legătură cu o asociaţie care se cheamă Bate Şaua. Am întrebat de unde putem achiziţiona o bicicletă tandem. Oamenii au fost extrem de receptivi, ne-au ajutat chiar şi cu nişte bani pentru achiziţionarea primei noastre biciclete. În 2009 am efectuat împreună cu Alexandru Răcănel un semitur de ţară, de la Bucureşti la Sighetul Marmaţiei, având ca punct terminus Memorialul Durerii. Ulterior am înfiinţat asociaţia Tandem apoi în 2011 am realizat un record naţional pentru viteză la automobilism pentru nevăzători pe pista aeroportului de la Craiova. Anul trecut am pedalat de la Arad la Londra, în cadrul unei campanii care se chema Vezi dincolo de limite”. Acum am fost invitat în Caravana Casper de către asociaţia Assoc din Baia Mare şi de către Euroins România care ne-au oferit bicicletele pe care mergem.”



    Caravana Casper poartă numele unui sistem computerizat de evaluare a gradului de dizabilitate a unei persoane şi analizează persoana din punct de vedere social, punând accent pe ce poate să facă persoana şi nu pe ceea ce nu poate ea, aşa cum este modelul actual de evaluare medicală din România. Caravana Casper vine la sfârşitul unui proiect cu finanţare europeană, al cărui principal obiectiv era de a accesibiliza piaţa muncii pentru persoanele cu dizabilităţi, spune Florin Georgescu: Sloganul acestei campanii este Dărâmă ziduri pentru a construi punţi”. Este vorba de acele ziduri care ne despart mai mult sau mai puţin arbitrar în tot felul de categorii sociale. Nădăjduiesc ca măcar un om să plece acasă cu ideea că lucrurile pot fi realizate în echipe mixte alcătuite din persoane cu dizabilităţi şi persoane valide. Mesajul meu personal este acela de a-i invita pe oameni să practice mult sport, mişcare în aer liber. Se doreşte a fi o pledoarie frumoasă pentru sport în general şi pentru paraciclism în particular, pentru că paraciclismul este extrem de slab reprezentat la noi în ţară.”



    Caravana Casper s-a încheiat la Bucureşti la data de 1 august. Florin Georgescu spune că în fiecare zi bicicliştii au pedalat câteva zeci de kilometri.


    În foarte multe oraşe am avut o surpriză plăcută să constatăm că oamenii reacţionează foarte bine la mesajul nostru, sunt interesaţi şi foarte participativi, însă aşa cum ne aşteptam de la început au fost şi locuri unde participarea a fost destul de scăzută, însă ne asumăm acest lucru, ştim că nu e uşor să ne facem mesajul cunoscut.”



    Florin Georgescu şi Alexandru Răcănel, prietenul şi coechipierul său, doresc sa promoveze sportul şi ca modalitate de integrare în societate a persoanelor cu abilităţi. Au şi un proiect prin care doresc sa doneze biciclete tandem liceelor de nevăzători din ţară pentru a pune bazele paraciclismului în Romania.