Tag: bijuterii

  • Muzeul chihlimbarului şi mai mult decât atât

    Muzeul chihlimbarului şi mai mult decât atât


    La mai bine de 40 de ani de la deschiderea lui, la 14 iunie 1980, Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, judeţul Buzău a fost redeschis, pe data de 21 august a.c. şi, până în prezent, s-au înregistrat deja aproximativ de 6 mii de vizitatori. Chihlimbarul de Colţi sau rumanitul, are o vârstă cuprinsă între 40 şi 60 milioane de ani (n.r. – faimosul chihlimbar de Baltica este cu vreo 40.000 de ani mai tânăr decât rumanitul). Chihlimbarul negru devenea simbol pentru România după prezentarea la Marea Expoziţie Universală de la Paris din 1867. Prezentarea s-a făcut cu faimosul Tezaur Cloşca cu Puii de Aur şi România a cucerit medalia de aur. Rumanitul mai este întâlnit în Rusia în insula Sahalin, spre Japonia.



    Vizitatorii Muzeului Chihlimbarului pot vedea cele mai frumoase exemplare de pietre de chihlimbar, în număr de circa 300, de la nuanţe de galben translucid la negru opac. Mai mult decât atât, muzeul are al doilea chihlimbar ca mărime din lume, care cântăreşte puţin sub 2 kg, cel mai mare, de 3,45 kg, fiind expus la Muzeul Judeţean Buzău. Tot aici pot fi admirate bijuterii (inele, cercei, pandantive, şiraguri de mărgele), unelte de extracţie şi prelucrare a chihlimbarului (strung din lemn, ciocane, lămpaşe, târnăcop), toate expuse într-un concept expoziţional nou. Expoziţiile de bază valorifică, de asemenea, colecţia de flori de mină şi exponate de paleofaună din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, precum femurul unui mamut, care a trăit acum 2,5 milioane de ani pe teritoriul judeţului Buzău.



    Daniel Costache, manager al Muzeului judeţean Buzău, ne-a povestit: “Muzeul Chihlimbarului de la Colţi este singurul muzeu din România, care adăposteşte o colecţie reprezentată de rumanitul de Colţi. Odată ajunşi aici, deşi denumirea colecţiei ne-ar putea duce cu gândul că sunt exponate doar din chihlimbar, din Ambră sau Rumanit, cum mai este el cunoscut, muzeul găzduieşte o serie de colecţii diverse. În primul rând este o sală dedicată Grotei din cufundul peşterii, un monument de artă preistorică, unic în România, o grotă care păstrează urmele de locuire din perioada mijlocie a Epocii bronzului.


    De asemenea, este o altă sală unde se regăseşte o mică parte din colecţia de paleofaună a Muzeului judeţean Buzău, este vorba despre mandibule, femure de mamut. Iar etajul unu al imobilului este împărţit în trei săli diferite. Una, o valorificăm într-un cadru expoziţional inedit: o parte din colecţia de flori de mină a Muzeului judeţean Buzău, sala centrală, unde este valorificată o mare parte a colecţiei de chihlimbar, precum şi o altă sală unde sunt valorificate uneltele, într-un cadru expoziţional minunat, uneltele folosite la extragerea, transportul, precum şi prelucrarea Ambrei.”



    Pe perioada de pandemie muzeul este pregătit: se respectă reguli de distanţare, vizitatorii au la dispoziţie dezinfectanţi, covoraşe dezinfectante, precum şi botoşi de unică folosinţă. Daniel Costache, managerul Muzeului Judeţean Buzău, ne-a mai spus că toate obiectele ce aparţin colecţiei unui muzeu sunt rezultatul fie a cercetării proprii, fie donaţii, cum sunt foarte multe din exponatele din spaţiile de la etajul muzeului şi, evident, achiziţii şi a adăugat: :”Trebuie spus un lucru: dacă anul trecut muzeul de la Colţi era găzduit de un imobil care nu avea grupuri sanitare, nu avea apă curentă, nu avea încălzire centralizată, iar expoziţia era una de tip plastic, învechit şi se compunea din celebrele deja vitrine din pal şi suprafaţă vitrată, astăzi vizitatorii pot găsi la Colţi, în vârful muntelui, un muzeu ultramodern, un muzeu ancorat bine în realităţile anului 2020, un muzeu care valorifică în mod unic exponatele expuse către vizitare. De asemenea, la Colţi, pentru prima dată de când există această instituţie muzeală, funcţionează astăzi un magazin de suveniruri. Este un muzeu care merită un ocol de 6 kilometri, de pe Drumul Naţional 10, care face legătura dintre Buzău şi Braşov.”



    Daniel Costache a ţinut să sublinieze unicitatea acestui muzeu: “Muzeul Chihlimbarului de la Colţi este un muzeu cu multiple aspecte unice. În primul rând, este singurul muzeu al chihlimbarului din România. Am încercat să oferim unicitate şi din punctul de vedere al elementelor de muzeo-tehnică, care îl întâmpină pe vizitator. În primul rând ar fi vorba despre o vitrină interactivă, compusă din mai multe elemente, o vitrină care permite să-şi spună singură povestea, o vitrină dotată cu motoare pe suporţi rotativi. Practic vizitatorul are posibilitatea printr-un simplu “touch”, să mişte obiectele din vitrină, să le vadă pe ce parte doreşte, să le mărească cu ajutorul unei camere 4 K, full HD şi pe un ecran în spate sunt proiectate informaţii care vin să completeze etichetele clasice. Acesta ar fi un prim echipament nou în muzeografia românească. De asemenea, există şi o sală ce a avut în vedere reconstituirea interiorului unei peşteri, o sală care este dominată de un blat 3D LG Live, de asemenea, un element nou. Aceste elemente cresc în valoare, în momentul în care nu uităm că Muzeul Chihlimbarului este un muzeu în vârf de munte.”



    O importantă piesă din colecţia Muzeului Chihlimbarului de la Colţi o constituie şi un set de bijuterii care a aparţinut Elenei Ceauşescu şi care, după ce a fost făcut cadou soţiei dictatorului, s-a întors în patrimoniul muzeului, fără ca muzeografii să poată spune dacă bijuteriile au fost sau nu purtate de Elena Ceauşescu.




  • Ambulanţa culturală

    Ambulanţa culturală

    Cântăreţ, profesor de limba engleză şi
    germană şi chitară, pasionat colecţionar de ceasuri, (pasiune moştenită de la
    bunicul său, Petru Kindlein, unul dintre cei mai cunoscuţi ceasornicari ai
    secolului XX, din Lugoj), Emil Kindlein ne
    descifrează tainele unui proiect salvator: ambulanţa culturală.


    De ce avem nevoie de o ambulanţă culturală,
    ne-a spus Emil Kindlein, care ca muzician s-a decis în urmă cu câţiva ani să nu
    mai cânte în cluburi, realizând că nu vrea ca actul său artistic să fie
    consumat odată cu berile sau gustările servite. Nu ştiu dacă este
    nevoie pentru alţii, dar sigur este nevoie pentru noi, pentru că împreună cu
    colaboratori facem mai multe evenimente,
    de la concerte, proiecţii, activităţi muzeale, festivaluri. Şi ambulanţa
    culturală este o umbrelă a acestor evenimente. Cred că există două feluri de
    operatori culturali: sunt unii care fac evenimente fie că sunt, fie că nu sunt
    finanţaţi, noi suntem din această categorie: facem evenimente chiar dacă nu
    suntem finanţaţi. Suntem independenţi şi noi avem nevoie de ambulanţa culturală
    ca să ne exprimăm. Pe de altă parte, probabil alţii au nevoie de noi, ca să ne
    vadă, ca să se bucure de evenimentele culturale pe care le facem.



    Cum a început şi cum a crescut acest
    proiect? Emil Kindlein: Ambulanţa
    culturală are vreo trei ani, dar nu avem un început oficial, pentru că noi am
    făcut evenimente din acestea dintotdeauna. Un eveniment interesant a fost, de
    exemplu, Muzeul de bijuterii şi ceasuri, care a fost itinerant, la Sighişoara,
    Lugoj, în vreo trei locuri în Timişoara. Apoi am realizat Festivalul
    Analog-Mania, care a ajuns anul acesta la a patra ediţie; de două ediţii
    festivalul a devenit internaţional. Acum avem un concert important în Berlin. Mă
    bucur că Ambulanţa culturală a prins aripi europene, pentru că avem colaborări
    cu parteneri din străinătate. Cred că ne facem foarte bine treaba!


    Ambulanţa Culturală are multe acţiuni în
    pregătire, printre care şi amenajarea şi retehnologizarea cabinei de proiecţie
    şi sunet a Casei Tineretului din Timişoara. Cabina de proiecţie cu cele două
    proiectoare de cinematograf IOR va fi reamenajată şi o serie de aparaturi din
    domeniul foto-film vor fi expuse în mobilier specific nou. De asemenea va fi
    instalat un laborator de prelucrare foto-film complet utilat. Vor fi expuse
    aparate audio care prezintă istoria înregistrărilor de la primele experienţe,
    la gramofon, la pick-up şi la banda magnetică. De asemenea, Festivalul
    Analog-Mania va fi prezent anul acesta şi în Serbia.


    Ambulanţa culturală colaborează cu voluntari
    pentru toate evenimentele organizate, iar agenda evenimentelor organizate de ei
    poate fi urmărită pe pagina de Facebook. Ce evenimente pregăteşte echipa Ambulanţa
    culturală, ne-a spus tot Emil Kindlein: Lucrăm deja la ediţia a patra a
    Festivalului Analog-Mania. Ambulanţa culturală acum se îmbogăţeşte uşor cu o
    secţie muzeală dedicată tehnologiei analogice, de la Casa tineretului, din
    Timişoara. Redeschidem Muzeul de ceasuri şi bijuterii într-un muzeu cu o
    structură teatrală; vor fi mai multe spaţii care se vor plia. Apare o cutie a
    Pandorei pe care o deschidem cu viniluri pe care le vom produce. Avem planuri
    foarte bune şi realizabile.



    Şi cum proiectele marca Ambulanţa culturală au
    întotdeauna adâncimi nebănuite, muzeul de ceasuri şi bijuterii găzduieşte
    tradiţional ateliere de reparaţii şi construcţie de ceasuri şi bijuterii.
    Revine cu detalii Emil Kindlein: Deocamdată din muzeu s-au dezvoltat nişte ore facultative la şcoala
    Montessorri, unde în mod obişnuit se desfăşoară cursuri de lucru manual. În
    momentul în care vom redeschide această secţie a muzeului de ceasuri şi
    bijuterii, vom oferi din nou workshopurile şi pentru public. Mă bucur foarte
    mult că putem să facem constant aceste ateliere, pentru că credem într-un muzeu
    în care oamenii să atingă, să înveţe, prin a participa, prin a experimenta, mai
    mult decât într-un muzeu în care lucrurile stau după sticlă şi sunt de
    neatins.


    Cum sunt primite aceste ateliere? Emil Kindlein: Copiii, de exemplu, redescoperă ceva foarte
    simplu, redescoperă manualitatea, descoperă că viaţa are mai mult decât un
    mouse şi tastatură, şi un ecran. Este foarte interesant chiar că unii dintre
    copii care văd lucrurile făcute de colegii lor, vin repede să facă şi ei
    aceleaşi obiecte şi nu au putut să le facă, pentru că, spre deosebire de
    colegii lor care participaseră la ateliere de un an, nu-şi dezvoltaseră această
    abilitate. Cred că şi noi în România intrăm într-un trend internaţional, acela
    al DIY-ului, adică do it yourself, în care vrem să ne facem cu mâna noastră
    obiecte, amintiri, fel şi fel de mici lucrări de artă sau doar pentru a
    dezvolta un meşteşug.


    Ambulanţa culturală ne
    atenţionează să alegem proiectele culturale valoroase şi să ne bucurăm de
    calitate.