Cinci medalii, dintre care una de aur, una de argint şi
trei de bronz. Locul 47 în ierarhia pe medalii a naţiunilor. Mai bine decât
Bulgaria sau Irlanda, dar în urma Uzbekistanului sau Sloveniei… Mai rǎu decât
la toate Jocurile Olimpice din ultimii 60 de ani, mai exact din 1952, de la
Helsinki, atunci când delegaţia românǎ a obţinut doar 4 medalii, dintre care
una de aur.
Sǎ amintim performerii de la Rio. Echipa femininǎ de
spadǎ, compusǎ din Ana Maria Popescu, Simona Pop, Simona Gherman şi Loredana
Dinu, multiple campioane mondiale şi europene, a adus scrimei româneşti primul
titlu olimpic pe echipe. Deşi la individual au evoluat sub aşteptǎri,
spadasinele şi-au confirmat forţa, ca echipǎ… Performanţa este cu atât mai
impresionantǎ cu cât vine cǎtre finalul carierei pentru mai toate echipierele.
În afarǎ de Simona Pop, nǎscutǎ în 1988, toate celelalte trei componente au
peste 30 de ani şi multe medalii în întrecerile de top.
Argintul a venit din tenis, de la perechea masculinǎ
Florin Mergea / Horia Tecǎu. Cei doi au pierdut finala cu spaniolii Marc
Lopez şi Rafael Nadal, cu 2-6, 6-3, 4-6,
dar au fost aproape de victorie. În
manşa decisivă au reuşit un break la scorul de 3 la 3, dar spaniolii au revenit
şi au câştigat trei game-uri la rând. Tenisul românesc rămâne însă cu prima sa
medalie olimpică.
Primul bronz a reprezentat o surprizǎ. La haltere, Gabriel
Sâncrǎian a ridicat în total 390 de kg, după 173 de kg la stilul
smuls şi 217 kg la aruncat, depăşind mai mulţi favoriţi ai categoriei 85 de
kilograme. Şi Denis Ulanov,
din Kazahstan, a ridicat 390 de kg, dar românul a fost avantajat de greutatea
corporală, cântărind cu 600 de grame mai puţin decât kazahul.
La canotaj, România a revenit în topul mondial, gratie
bronzului obţinut de echipajul feminin de 8+1. După ratarea podiumului olimpic
la Londra, acum patru ani, şi rezultate slabe obţinute la Mondiale, în ultima
vreme, incluzând şi emoţiile la
calificarea la Jocurile Olimpice, ambarcaţiunea de 8+1 a adus României o
medalie la care puţini mai sperau…
A trecut apoi o sǎptǎmânǎ pânǎ ce un român a mai urcat pe
podium. El s-a numit Albert Saritov şi a cucerit medalia de bronz la lupte
libere, categoria 97 de kg. Saritov vine
din Rusia, mai exact din Daghestan, este de origine cecenǎ şi a primit
cetǎţenia românǎ anul acesta.
Cea mai mare dezamǎgire a fost echipa de handbal feminin,
care nu a reuşit sǎ treacǎ de faza grupelor. Fetele au început competiţia
prost, au pierdut cu Angola şi Brazilia, au trecut apoi de Muntenegru şi
Spania, dar Norvegia le-a pus capǎt speranţelor.
Nici la gimnasticǎ n-am avut medalii. Veteranul Marian
Drǎgulescu s-a clasat pe locul al patrulea în finala de la sǎrituri, la
egalitate cu medaliatul cu bronz, japonezul Kenzo Shirai. Românul a avut o
medie de 15,449 puncte, la fel ca şi japonezul. Diferenţa dintre cei doi s-a
făcut la nota pentru execuţie, care a fost mai mare pentru gimnastul nipon la
ambele sǎrituri.
Odatǎ Jocurile încheiate, a venit vremea
concluziilor. Prima dintre ele este cǎ bilanţul sportivilor români la Rio este
o reflectare destul de fidelǎ a stǎrii actuale a sportului românesc.
Subfinanţat, marginalizat în şcoli, cu baza de selecţie în continuǎ scǎdere,
sportul românesc aşteaptǎ o minune pentru a reveni mǎcar aproape de locul pe
care l-a avut odatǎ pe arena internaţionalǎ. Acum, suntem doar pe 47.
