Mergem
azi în extremitatea vestică a României și ne oprim în orașul Nădlac, din
județul Arad. Cu o populație de puțin peste opt mii de locuitori, orașul se
află la cel mai important punct de trecere a frontierei dintre România și
Ungaria pentru autoturisme. Totodată, Nădlac este și punctul final al
călătoriilor aventuroase cu pluta pe râul Mureș.
Unul
dintre principalele monumente ale orașului este biserica evanghelică luterană
slovacă, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1812. În prezent, în
orașul românesc de lângă graniță trăiește cea mai mare comunitate etnică
slovacă, refugiată aici din Tótkomlós, Ungaria și din Slovacia centrală în anul
1803. Slovacii au muncit zece ani la construcția bisericii, finalizată în anul
1822 și sfințită de Înălțarea Domnului. De altfel, și singura pictură din
biserică ilustrează această sărbătoare. Monumentul a trecut prin mai multe etape de reconstrucție,
cea mai importantă fiind cea din 1895, când s-a înălțat turnul din care se
poate vedea o frumoasă panoramă a orașului.
Însă locul în care
veți putea cunoaște cel mai bine istoria și modul de trai al slovacilor din
Nădlac este Muzeul Etnografic, unde am vorbit cu Ludmila Șomrak, profesoară de
istorie și limba slovacă la liceul teoretic Jozef Gregor Tajovsky, din Nădlac.
Muzeul a fost înființat în a doua jumătate a anilor 90, când ne-am dat
seama că e nevoie să păstrăm aceste tradiții ale strămoșilor noștri. Uniunea
Democrată a Slovacilor și Cehilor din România a cumpărat o casă tradițională.
Prin bunăvoința locuitorilor slovaci, am reușit să adunăm aceste exponate, pe
care aveți ocazia să le vedeți la noi. Muzeul este format din casa
propriu-zisă, care are trei camere: camera din față, tinda și camera din spate.
Mai există niște anexe și o curte în care avem și niște instrumente agricole
care se foloseau în trecut. La muzeu se pot vedea obiecte și piese de mobilier
care reprezintă viața slovacilor din Nădlac.
Casa
e făcută din pământ bătut și e acoperită cu trestie, acestea fiind cele mai
ieftine materiale pe care le puteau găsi oamenii la acea vreme, explică Ludmila
Șomrak.
Cea mai importantă încăpere a fost camera din față, unde se desfășura
viața familiei. Astfel, o componentă importantă e cuptorul țărănesc, folosit
atât pentru încălzire cât și pentru gătit mâncare, oglinda, care e între cele
două ferestre de la stradă și paturile. Mai de preț e patul pentru lăuze, un
pat cu baldachin, folosit de femeile care nășteau. Vizitatorii pot vedea și
câteva perne frumoase de zestre. Foarte de preț sunt și bibliile, cărțile pe
care le deținem, care erau niște cronici ale familiei. Pe spate se scriau
informații despre nașteri, căsătorii sau înmormântări.
Veți găsi în tinda vechii case și o carte de oaspeți,
unde se pot vedea semnături și aprecieri din toate părțile lumii, inclusiv din
Japonia. Așadar, dacă vă petreceți vacanța în județul Arad, loc al vechilor
castele și conace, vă puteți opri și în Nădlac pentru a cunoaște comunitatea
slovacă din România.
Invitația
a fost lansată! Vă așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Ați ascultat
un material realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice,
din cadrul Guvernului României.