Radio România Internațional

Tag: biserica fortificata

  • Viscri

    Viscri

    Satul românesc
    este ideal pentru o vacanță în atmosferă arhaică, pentru tradiții străvechi,
    peisaje uimitoare, mâncare preparată numai din producția locală și, mai ales, pentru
    un cu totul alt ritm al vieții. Vă veți rupe de toată agitația urbană și veți
    putea vedea meșteșugari lucrând, veți auzi legende ale locului și vă veți
    reconecta cu natura. Un astfel de sat a ajuns celebru în toată lumea: Viscri. O
    vizită în acest sat braşovean, situat chiar în centrul României, oferă oricui
    posibilitatea de a se întoarce în timp. Casele sunt foarte vechi, vopsite în
    culori palide, cu obloane la ferestre, unele având chiar de sute de ani.
    Mijlocul de deplasare cel mai frecvent pe care îl veţi vedea pe drumul de ţară,
    denivelat şi prăfuit, va fi tradiţionala căruţă.



    Aici, Mihai
    Grigore, a devenit acum mulți ani proprietarul unei case de oaspeți:

    Viscri e un sat tipic săsesc. Sunt multe ca el în Transilvania.
    Diferența constă că, în Viscri, întregul sat fiind sat UNESCO, a fost protejată
    întreaga structură originală. Aici nu veți găsi case cu fațade modernizate. În
    cazul unei renovări, se folosesc materiale tradiționale. Astfel, Viscri e un
    exemplu de sat cum arătau ele acum 100 de ani. E un sat unitar. E ceva foarte
    interesant pentru oaspeții care vin la noi, mai ales din străinătate, fiindcă
    nu mai sunt multe sate păstrate așa.


    Punctul central
    de interes rămâne biserica fortificată, un exemplu impresionant de arhitectură
    defensivă. Firește, atâtea biserici fortificate, pe o suprafaţă ca a
    Transilvaniei, nu veți mai găsi. Nu se mai pot vizita toate, însă cele multe,
    deschise publicului, au un caracter unic. Au fost construite pentru acelaşi
    scop, însă fiecare are ceva aparte. Biserica din Viscri este una dintre cele
    mai vechi. Prima dată a fost construită o bisericuţă şi, de atunci, localnicii
    au trebuit să se gândească la o modalitate de apărare împotriva invadatorilor.
    Biserica era punctul principal al comunităţii şi s-au gândit să ridice
    fortificaţii în jurul ei pentru a fi în siguranţă. A fost fortificată în jurul
    anului 1500. Zidul de incintă, înalt de şapte metri, a fost ridicat la început
    de sec. al XVI-lea, iar în sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu case
    fortificate, turnuri defensive şi drumuri de strajă care se mai păstrează şi
    astăzi. Interiorul bisericii păstrează încă tavanul casetat din 1743 şi mobila.
    Tot în interior se remarcă și o orgă foarte mică, foarte simplă, construită în
    1817 de un constructor transilvănean de orgi.


    Mihai Grigore, proprietarul
    unei case de oaspeți, spune că oferta culinară e la fel de atractivă.

    Este un amestec interesant, fiindcă Viscri e un sat săsesc, cu
    tradiție săsească, însă aici au trăit, ca pe întreg teritoriul Transilvaniei,
    multe comunități. Avem și romi, români, maghiari și e un amestec foarte
    interesant. Se mănâncă foarte bine în Viscri, cu produse locale. Majoritatea
    caselor de oaspeți au grădina lor proprie cu legume netratate. Se face, de
    asemenea, o palincă foarte bună.


    Iar turiștii
    revin mereu, continuă Mihai Grigore: Sunt
    oameni care vin din Norvegia, de exemplu, an de an. Sunt grupuri care se întorc
    mereu să vadă păsări, de exemplu. Avem foarte mulți turiști care vin din
    Regatul Unit pentru traseele de bicicletă. Oaspeții noștri din Germania vin
    pentru cultură și pentru moștenirea săsească din zonă. Un segment important e
    reprezentat de francezi. Aceștia vin în familie, cu copiii. Viscri e o destinație
    excelentă pentru copii, pentru adolescenți. Aici au parte de o libertate pe
    care n-o găsesc în altă parte. În jurul satului sunt tot felul de animale
    sălbatice: urși, lupi, cerbi. Aceste
    animale nu mai pot fi văzute în libertate prin alte părți. Adolescenții, în
    special, sunt foarte încântați. Deci, avem mulți oaspeți din Europa, iar ei
    sunt segmentul nostru principal de turiști străini.



    În speranța că
    v-am convins, vă așteptăm și data viitoare. Până atunci, drum bun și vreme
    frumoasă!




  • Biserica fortificată din Alma Vii

    Biserica fortificată din Alma Vii

    Dealurile sunt acoperite
    de păduri de foioase, în timp ce câmpurile îngrijite de la baza văii sunt cultivate
    sau sunt pajiști cosite. Pentru ca peisajul bucolic să fie desăvârșit, pe malurile
    pârâului care străbate regiunea sunt aliniate sălcii și arini. Zona din jurul
    satului Alma Vii este extrem de valoroasă și bogată în biodiversitate. Se
    estimează că aici pot fi găsite aproximativ 100 de specii de păsări, 70 de
    specii de fluturi, dar și zeci de specii de mamifere, amfibieni, reptile și
    sute de plante. De altfel, zona a fost inclusă recent în rețeaua europeană
    Natura 2000.


    Satul Alma Vii este
    atestat în anul 1298 și se remarcă prin biserica de pe deal. A fost construită
    în secolul al XIV-lea, urmând ca două secole mai târziu să fie fortificată prin
    construcția zidului de apărare și a turnurilor. Astfel, avea să scape asediilor
    și să nu fie cucerită niciodată. Sașii care locuiau aici au îmbogățit-o cu
    turnuri de apărare, spații de tragere și guri pentru aruncarea smoalei, astfel
    încât a devenit și mai capabilă să reziste invaziilor vremii. Primul nivel al
    turnului clopotniței putea fi locuit și avea vatră. Ca să ajungeți la biserică,
    veți parcurge un drum de țară. La capătul acestuia, în vârful unei coline ușor
    de parcurs, se ridică acest monument, mărturie a existenței sașilor în zonă,
    dar și a multiculturalității transilvănene.


    De la Mihaela Turk,
    manager de proiect la Fundația Mihai Eminescu Trust, aflăm că cetatea are patru
    turnuri restaurate printr-un proiect finanțat cu fonduri din partea Norvegiei,
    a statului Lichtenstein și a Islandei.

    Am finalizat proiectul în 2016, iar în
    aceste turnuri restaurate am amenajat o expoziție care interpretează cultura
    tradițională locală multietnică, specifică Transilvaniei. Noi dorim s-o punem
    în valoare pentru a atrage turiști în această zonă și pentru a contribui la
    dezvoltarea durabilă. Fiecare turn are o tematică. Avem Turnul cu Ceas sau
    Turnul Porții, Turnul Slăninii, Turnul Gheții și Turnul Grânelor.

    Am încercat
    să redăm vechea funcție a turnurilor prin obiectele expuse. Turnurile oferă și
    spații ce pot fi folosite pentru evenimente: conferințe cu maxim 40-50 de
    participanți. De asemenea, pe anumite etaje pot fi amenajate cu expoziții
    temporare.


    În
    Turnul Grânelor se află o cameră cu descoperirile arheologilor. Mihaela Turk,
    manager de proiect la Fundația Mihai Eminescu Trust.

    În cadrul proiectului
    am avut o cercetare amănunțită, împreună cu partenerul norvegian. Este expus și
    unul dintre scheletele descoperite la săpăturile arheologice. Se pare că în
    partea mai nouă a bisericii fusese un cimitir. În toate aceste turnuri am
    încercat să oferim posibilitatea vizitatorului să atingă obiectele, să nu fie
    numai un muzeu clasic în care te uiți.

    De exemplu, în Turnul Grânelor, pe o
    ladă în care se depozitau grânele am pus fotografii și un strat de grâu. Dai
    grâul la o parte și vezi fotografii cu munci la câmp. În Pivnița Sasului avem
    un butoi vechi, recondiționat, în care am pus fotografii luminate. Se poate
    învârti o manivelă și se pot vedea mai multe fotografii. Avem și o Cameră a
    Poveștilor cu înregistrări ale unei povești care e spusă pe rând în săsește,
    maghiară și romani. Avem tablouri care reprezintă fiecare minoritate. Există un
    senzor care aprinde tabloul corespunzător limbii în care e spusă povestea. În
    Turnul Minorităților avem și muzică specifică celor trei minorități.


    În prezent, la biserica
    fortificată din Alma Vii nu se mai țin slujbe, însă comunitatea satului se
    strânge aici pentru evenimentele importante.

  • Biserica fortificată Hărman

    Biserica fortificată Hărman

    Ajungem azi în Hărman sau Huntschprich
    în dialectul săsesc, în traducere Muntele Mierii. Este un sat mic și liniștit,
    aflat în centrul României, la circa zece km de Brașov. Cel mai impresionant
    obiectiv de aici este biserica fortificată din centru, o adevărată cetate,
    foarte bine conservată, ridicată în secolul al XII-lea. In secolul al XV-lea comunitatea a avut o
    tentativa de a transforma stilul bisericii evanghelice din romanic în gotic, însă
    lucrările s-au oprit la supraetajarea turnului-clopotniță, care, având 32 de
    metri, devenea cel mai înalt din Țara Bârsei.


    Ghidul
    nostru de azi este Dan Ilică-Popescu, custodele cetății. Când te apropii de
    cetate, vezi de departe turnul bisericii. E foarte important, fiindcă mai
    există încă patru turnulețe în jurul celui principal. Este ceva foarte rar
    întâlnit la bisericile din sate, fiindcă asta reprezenta dreptul de a pedepsi
    cu moartea în localitatea respectivă. Este un aspect rar întâlnit în
    localitățile mici. Cu cât te apropii mai mult de cetate, vezi ziduri masive și
    șanțul de apă, care, inițial, înconjura complet cetatea. Era un mod de apărare
    în Evul Mediu. Intrarea se face printr-un tunel construit după anul 1800. La început,
    peste șanțul cetății, în locul tunelului, era un pod care se putea ridica.
    Intrarea se face prin prima poartă de stejar, care se mai păstrează. Mai erau
    și alte trei porți.


    Țăranii nu aveau
    pregătire militară și se bazau mai mult pe construcția în sine a cetății,
    explică Dan Ilică-Popescu, custodele cetății Hărman. Aveau patru porți până
    la intrarea în curte. Din curte, se vede biserica masivă, cu căsuțe pentru
    localnicii din comunitate, ceva inedit în Țara Bârsei. Acestea au fost
    construite lângă biserică. Din păcate, s-au păstrat doar căsuțele din partea de
    sud. În prezent, au devenit muzee: un muzeu cu o parte din portul săsesc și o
    școală veche în care, pentru cei vorbitori de limbă germană, e interesant să
    mai audă dialectul care se vorbește aici. Noi oferim ghidaj vizitatorilor în
    limbile română, germană sau engleză. Avem și un ghid informativ cu descrierea
    cetății și a obiectelor din muzee în mai multe limbi: română, germană,
    italiană, spaniolă, franceză, ebraică.
    Avem în pregătire versiunile în poloneză și rusă.
    Încercăm să acoperim cât se poate de mult.


    Am aflat de la Dan
    Ilică-Popescu, custodele cetății Hărman, că turiștilor li s-a părut foarte
    interesantă capela cu pictura din secolul al XV-lea, în culori încă foarte bine
    păstrate. Însă un element deopotrivă interesant este orologiul cu un singur arătător,
    care indică orele și care datează din secolul al XVI-lea. Există tot felul de
    evenimente culturale în zonă, în toate bisericile din Țara Bârsei. În lunile iulie
    și august, în fiecare sâmbătă și duminică, sunt concerte de orgă. Merită să vii
    la un asemenea concert și să asculți orga. Acustica e fenomenală. Eu aștept cât
    mai mulți vizitatori, din cât mai multe țări, să vină să descopere meleagurile
    românești și bisericile săsești, biserica noastră, să ia parte la un concert de
    orgă, să vină la noi, fiindcă nu vor pleca dezamăgiți.



    Rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru
    Relaţii Interetnice al Guvernului României, prin programul Diversitate şi patrimoniu
    cultural prin prisma mass-media, Biserici şi cetăţi fortificate în judeţele
    Braşov şi Sibiu.

  • În Prejmer, la Festivalul Clătitelor

    În Prejmer, la Festivalul Clătitelor

    Ne îndreptăm azi către Prejmer, în centrul ţării,
    la doar 15 kilometri de Braşov. Pe lângă farmecul reprezentat de atmosfera
    rurală, în comună veţi găsi o biserică fortificată de secol XIII. În această
    biserică impunătoare veţi găsi şi o orgă, care în secolul XVII era vestită în
    toată Transilvania. Foarte multe activităţi din comună se desfăşoară în jurul
    acestui monument, care e şi în patrimoniul UNESCO. De altfel, în luna august,
    în biserica din cetate se desfăşoară în fiecare duminică concerte de muzică
    clasică sau de orgă.


    La Prejmer, însă, pe lângă biserica cetate s-au
    păstrat şi reţetele culinare, cel puţin la fel de vechi. Caravana Clătitelor de
    la Prejmer a devenit deja o tradiţie. Anul acesta organizatorii estimează că
    vor fi vândute între 30.000 şi 40.000 de clătite. Pe lângă umplura calsică cu
    gem sau ciocolată, turiştii vor putea gusta, de exemplu, şi clătite de sarmale
    sau zacuscă. Carnavalul săsesc organizat înainte de intrarea în Postul
    Paştelui, potrivit calendarului Bisericii evanghelice, este un bun prilej de
    bucurie, dans şi voie bună, dar mai ales de a reuni comunitatea.

    Bogdan Loredan
    Marian, viceprimarul comunei Prejmer, despre Fasching, sau Festivalul
    Clătitelor, care se desfăşoară anul acesta în perioada 25-26 februarie. În acest an ediţia cu numărul XIII, Festivalul Clătitelor, Fasching,
    Prejmer, va fi aşa cum am obişnuit turiştii care vin să ne viziteze localitatea
    şi să participe la acest festival, un eveniment de înaltă ţinută. Vom avea
    elemente de noutate în acest an, alături de comercianţii care vin să expună
    produse tradiţionale şi, bineînţeles, să vândă nelipsitele clătite care sunt
    punctul de atracţie al acestui festival. Şi în acest an vom avea o caravană
    care este organizată de către tinerii din localitatea noastră. Tema principală
    a Festivalului Clătitelor, dacă ne referim la tradiţiile săseşti preluate de
    tinerii noştri, este mirele, mireasa, preotul şi babele. Va fi practic o
    abordare contemporană a nunţii tradiţionale. Vom avea concerte care se întind
    pe două zile cu artişti din zonă. Implicăm şcolile şi colegiile din zona
    noastră. Există un program cu fanfara săsească. În centrul atenţiei vor fi
    delicioasele clătite, pregătite de către comercianţi în diverse moduri, cu o
    imaginaţie nesfârşită. Şi în acest an vom avea o expoziţie gastronomică de
    excepţie, organizată chiar în mijlocul festivalului, într-un cort pus la
    dispoziţie de către autoritatea locală. Pe lângă expoziţie, vor fi şi show-uri
    culinare, care au la bază chiar fabricarea clătitelor.


    Iar pentru cei care nu au
    vizitat încă Prejmerul, Bogdan Loredan
    Marian, viceprimarul comunei, lansează o invitaţie. Localitatea
    noastră este poziţionată foarte bine şi este foarte frumoasă. Avem spaţii de
    cazare la un nivel ridicat, dar pentru toate buzunarele. Sunt foarte multe
    posibilităţi de petrecere a timpului liber: de la centru de echitaţie, la pistă
    de karting şi păstrăvării locale. Recomandăm cetatea din centrul localităţii,
    monument UNESCO. Este o cetate fortificată, cu biserică evanghelică.



    Festivalul
    Clătitelor a fost întrodus în calendarul gastronomic al României, publicat la
    finele anului 2013 de Autoritatea Naţională de Turism. Calendarul include
    câteva dintre cele mai renumite festivaluri de acest tip din România. Scopul
    acestui ghid este promovarea anumitor localităţi prin intermediul tradiţiilor
    culinare

  • Prejmer, localitatea unde se aude “orga morţii”

    Prejmer, localitatea unde se aude “orga morţii”

    În ediţia de astăzi a emisiunii noastre vă invităm la Prejmer, în centrul ţării, la doar 15 kilometri de Braşov. Pe lângă farmecul reprezentat de atmosfera rurală, în comună veţi găsi o bisercă fortificată de secol XIII. Este cea mai mare şi mai impunãtoare construcţie de acest fel din sud-estul Europei, deţinând trei stele Michelin. În această biserică impunătoare veţi vedea şi o orgă vestită în toată Transilvania în secolul al XVII-lea, dar şi unul dintre cele mai vechi altare din această zonă. “Orga morţii se numeşte instrumentul muzical ce datează din anul 1803, iar rolul lui era acela de a-i speria pe atacatori prin intermediul sunetelor produse.



    Foarte multe activităţi din comună se desfăşoară în jurul acestui monument, aflat de altfel în patrimoniul UNESCO. În anumite luni ale anului, de exemplu, mai ales vara, în biserica din cetate se desfăşoară, în fiecare duminică, concerte de muzică clasică sau de orgă. Denumirea localităţii în care ajungem are multiple semnificaţii pentru fiecare etnie care a trăit de-a lungul timpului în cetatea medievală. Cea mai cunoscută este denumirea de Preajmir, care înseamnă satul cu 1.000 de izvoare, datorită numărului mare de izvoare care străbat comuna. De asta, în zonă s-au dezvoltat foarte mult păstrăvăriile.



    Mihaela Sima, din cadrul Primăriei Prejmer: Cu siguranţă, localitatea Prejmer este una dintre localităţile de referinţă ale judeţului Braşov. Şi infrastructura ne ajută, avem două drumuri de legătură cu municipiul Braşov, deci nu e greu deloc să se ajungă la noi. Odată ajunşi la Prejmer, turiştii se vor bucura de un patrimoniu istoric deosebit. Mă refer la biserica fortificată, monument UNESCO. Este obiectivul central al localităţii noastre, construită începând cu anul 1211 de către cavalerii teutoni. De asemenea, un alt obiectiv este biserica ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi aceasta aflată în patrimoniul naţional.



    La Prejmer însă, pe lângă biserica cetate s-au păstrat şi reţetele culinare. La fel de vechi, după cum am aflat de la Mihaela Sima, din cadrul Primăriei: Dacă ar fi să facem o referire la beneficiile naturale ale localităţii noastre, se poate practica un turism de recreere, deoarece aerul este foarte curat, apele sunt de asemenea curate şi, ca argument pentru acest lucru, stau cuiburile de berze despre care se spune că nu se amplasează decât acolo unde aerul este deosebit de curat.


    Bucătăria din Prejmer este un amestec foarte interesant al bucătăriei tradiţionale săseşti şi al celei romţâneşti. Cu siguranţă sunt foarte multe feluri de mâncare, iar pensiunile agroturistice îşi admenesc turiştii cu aceste bunătăţi. Dintre acestea aş putea să vă enumăr o gamă variată de clătite: clătite cu carne, clătite pe bază de brânzeturi şi clătite cu dulceţuri.



    Străzile comunei Prejmer sunt acum aproape la fel de liniştite ca întotdeauna, sunt ferite de aglomeraţia marilor oraşe, iar pensiunile vin în fiecare sezon, în fiecare an, cu noi oferte, greu de refuzat. Preţurile de cazare sunt cuprinse între 70 şi 150 de lei pentru o cameră dublă, pe noapte, de persoană, într-o pensiune de trei stele. În preţ este inclus şi micul dejun, de care vă puteţi bucura admirând pădurea Prejmer, o rezervaţie naturală care se întinde pe o suprafaţă de 300 de hectare.


    Aşadar, dacã vă doriţi un sejur cu un aer medieval şi boem, cu siguranţã cã micuţa localitate Prejmer este destinaţia perfectă.

  • O capodoperă de arhitectură pe lista UNESCO

    O capodoperă de arhitectură pe lista UNESCO

    Situată la zece kilometri de municipiul Brașov într-una dintre cele mai frumoase zone ale Țării Bârsei, cetatea din Harman — Muntele mierii” trebuie să se regăsească pe itinerariul oricărui turist în Transilvania. Construită în urmă cu aproape 800 de ani, cetatea este una dintre cele mai bine păstrate monumente de acest fel din Romania.



    Fotografii: Valentin Țigău