Radio România Internațional

Tag: Biserica Ortodoxa Romana

  • Biserica și oamenii, bilanț centenar

    Biserica și oamenii, bilanț centenar

    2025 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române. O lege în acest sens a fost adoptată și de Parlamentul de la București. În fapt, aniversarea este dublă! S-au împlinit 100 de ani de la ridicarea BOR la rangul de Patriarhie (în 4 februarie 1925), nu înainte de a-i fi fost recunoscută Autocefalia acum 140 de ani (în 25 aprilie 1885). Este, ca urmare, prilej de mare bucurie și sărbătoare, dar și de bilanțuri centenare.

    Pe lângă activitatea liturgică curentă ori asistența religioasă pe care o acordă în spitale, orfelinate, penitenciare sau case de bătrâni, Biserica Ortodoxă desfășoară și o imensă activitate social-filantropică în sprijinul oamenilor defavorizați sau cu probleme dintre cele mai diverse. Și aceasta, nu de ieri, de azi. Evocă, pe scurt, trecutul acestei activități Consilierul pe probleme sociale al Patriarhului Daniel al României, preotul Ciprian Ioniță:

    ʺEste porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos de a iubi pe aproapele și pe cei care au nevoie de ajutor, iar noi, ca Biserică, întotdeauna am avut pe lângă mânăstiri centre socio-medicale, iar în ultima perioadă unele dintre ele au fost acreditate, autorizate și oferă servicii de calitate persoanelor vulnerabile. Imediat după 1990, s-au înființat fundații care au fost pe lângă Biserică: vorbim de Asociația Diaconia a Patriarhiei Române, de Fundația Sfânta Macrina, de Solidaritate și Speranță – o altă fundație la Iași, care are și cel mai mare spital pe care îl are Biserica Ortodoxă… Sunt foarte multe!

    Noi avem o hartă cu toate serviciile sociale, actualizată, pe social-filantropic.patriarhia.ro. Acolo găsim absolut toate serviciile pe care Biserica le dezvoltă în momentul de față. Fiecare eparhie are cel puțin un sector social-filantropic unde există un consilier și inspectori eparhiali, dar și ONG-uri, iar preotul care dorește să dezvolte o activitate la nivelul parohiei dânsului poate să apeleze ori la eparhie pentru a primi îndrumare ori la noi, la Patriarhie. Avem și o Federație, a Patriarhiei Române, care reunește cele mai importante ONG-uri pe care Biserica le are și sunt, în momentul de față, 27 de ONG-uri.ʺ

    Acțiunile Federației Filantropia, prin asociațiile și fundațiile care o alcătuiesc, nu ocolesc nici mediul urban, nici pe cel rural. Doar că, dat fiind că la sat numărul oamenilor în nevoie este mai mare, și sprijinul pentru cei de acolo este ceva mai consistent, în proporție de circa 60%. Dar să îl ascultăm tot pe părintele Ciprian Ioniță:

    ʺPot să vă dau un exemplu chiar de astăzi? Federația Filantropia are o campanie, se numește ʹAjută un bătrân să zâmbeascăʹ – ajutăm vârstnici vulnerabili. Și am primit o solicitare dintr-o parohie undeva la granița între județul Bacău și județul Harghita… Avem o campanie să oferim consult oftalmologic, dar și ochelarii gratuit. Ce facem? Mergem cu voluntarii noștri, facem consultul persoanelor vârstnice, iar după aceea venim la București, le facem pe comandă fiecăruia ce tip de ochelari îi trebuie și mergem și le dăm înapoi sau merge părintele. Chiar astăzi am avut o asemenea solicitare pentru 70 de persoane. Preotul a venit… noi avem activități pe care le derulăm și care sunt pe pagina noastră de Facebook, în mediul online… a văzut acolo, m-a sunat, i-am spus să ia legătura întâi cu consilierul social al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, împreună cu dânsul am făcut o solicitare, o prezentăm părintelui Patriah și evident că nu se pune problema să nu ne lase.ʺ

    Biserica ajută vârstnici – ei sunt cei mai numeroși beneficiari. Ajută, însă, și circa 130 de mii de copii greu încercați de soartă, mame singure, femei pradă violenței conjugale, oameni bolnavi care nu își permit să apeleze la servicii medicale contracost, care nu au ce pune pe masă sau care au nevoie de consiliere – de exemplu, care se află în perioadă de șomaj sau sunt pradă adicțiilor. Din nou, Consilierul Patriarhului României:

    ʺFederația Filantropia este furnizor de formare și avem un curs de specializare în consiliere în domeniul adicțiilor. Inițial, ne-am gândit că ar fi util pentru colegii noștri preoți să cunoască partea aceasta, dar între timp am primit foarte, foarte multe solicitări și din partea profesorilor ori din partea persoanelor care lucrează în anumite centre cu adicții și abordăm, în acest curs, toată partea de adicții – alcool, adicții digitale, adicție de droguri… Și să știți că este un curs care, în ultima perioadă, este foarte apreciat. Cursurile se fac de către cei care vor să ajute persoanele care sunt într-o situație de adicție, dar am avut la Târgu Mureș, acum vreo doi ani, și un curs în care au fost persoane care au trecut de zona de dependență și au vrut să facă acest curs, pentru a putea să-i ajute pe cei care se află în situații de genul acesta.ʺ

    Cursul destinat combaterii adicțiilor există din 2022 și grație lui au fost formate, până acum, circa 500 de persoane. De mare interes sunt, de asemenea, cursurile de specializare ori de formare profesională. De pildă, în viitor, Biserica Ortodoxă vrea să-și dezvolte propria rețea de îngrijitori la domiciliu. Despre acest proiect, dar și despre altele, preotul Ciprian Ioniță:

    ʺNoi considerăm că persoanele vârstnice sunt foarte vulnerabile și au nevoie de ajutor și de aceea ne dorim ca la nivelul întregii Patriarhii să formăm o rețea de îngrijire la domiciliu, mai ales că, pe timp ce trece, și statisticile arată că România devine o țară destul de îmbătrânită și, cumva, să venim în sprijinul acestor persoane. Este unul dintre proiectele, să spunem, pentru un viitor apropiat. De asemenea, pentru copii s-au depus diferite proiecte! Am avut proiecte și urmează să mai avem pe zona de ecologie! Am avut inițiative în Biserica Ortodoxă Română împreună cu Republica Moldova! Eu chiar ieri m-am întors de la un curs privind violența domestică, am participat în calitate formator pentru preoți din Republica Moldova. Avem foarte multe proiecte!ʺ

    Să nu le uităm și să le adăugăm, aici, pe cele extrem de numeroase destinate românilor din diaspora!

    Secolul de existență și de activitate bogată a Patriarhiei Române – spunea Patriarhul Daniel – a fost marcat de multe binecuvântări, dar și de unele încercări dificile.ʺ Ce este cel mai greu din punctul de vedere al activității social-filantropice? Consilierul patriarhal Ciprian Ioniță:

    ʺCel mai greu, câteodată, este atunci când, din lipsă de fonduri, pentru că suntem limitați, ni se închide un centru și ne gândim cum să facem ca persoanele care sunt în centrul respectiv sau care depind de serviciile pe care le avem în acel centru să le arondăm la alt centru. Dar, slavă lui Dumnezeu, și dacă s-a închis un centru, probabil că s-au deschis două. Adică dacă, de exemplu, în anul 2022 am avut 767 de servicii, anul acesta avem cu 100 mai multe – 867.ʺ

    Consilierul pe probleme sociale al Patriarhului României, părintele Ciprian Ioniță, este co-autor al unei cărți-bilanț despre munca socială-filantropică de un secol a Bisericii Ortodoxe. Va apărea în luna octombrie, când Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române va culmina cu marea sfințire a Catedralei Naționale de la București.

  • Centenarul Patriarhiei Ortodoxe Române

    Centenarul Patriarhiei Ortodoxe Române

    În 2025, Biserica Ortodoxă Română marchează împlinirea a două vârste rotunde ale istoriei sale. Prima este împlinirea a 140 de ani de autocefalie, din 1885, iar a doua este centenarul Patriarhiei, din 1925. Pentru a detalia semnificația simbolică a celei de-a doua aniversări, a centenarului, am discutat cu istoricul Dragoș Ursu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. ”După unirile din 1918, a Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei, ne aflam într-un alt registru bisericesc în care Biserica Ortodoxă Română, ortodoxia românească, era cea mai relevantă.

    Cel puțin așa era sub aspect cantitativ și nu numai la acel moment, pentru că știm că în Rusia Sovietică era un plin proces de reprimare a Bisericii, Biserica Rusă fiind cvasidesființată. Astfel, ortodoxia românească era cea mai puternică la acel moment și se punea, întâi de toate, problema unificării bisericești. Aveam, la momentul 1918, după formarea României Mari, aveam patru tradiții bisericești diferite: Regatul, Mitropolia Transilvaniei, Mitropolia Bucovinei, care ținea de partea austriacă a dualismului austro-ungar, și Mitropolia Basarabiei, supusă vreme de mai bine de 100 de ani rusificării. Cumva, toate aceste patru tradiții trebuia aduse împreună. A fost un proces care s-a derulat cu succes vreme de șase ani, s-a încheiat în 1925.

    Odată cu unificările bisericești s-a pus și problema proclamării Patriarhiei Române, o biserică de asemenea amploare, cu mai bine de 15 milioane de credincioși, care, la acel moment, era, aș zice evident și ținând cont de patriotismul nostru local, cea mai viguroasă biserică ortodoxă. Patriarhia ecumenică era sub presiunea turcilor, a noii republici turce, iar Biserica rusă era sub presiunea statului sovietic. Astfel că ortodoxia românească era cea mai puternică și merita acest statut de Patriarhie.”

    În cele din urmă, anul 1925 avea să fie cel al finalizării unui proces care consfințea simbolic, politic și administrativ noua entitate, România Mare. Dragoș Ursu. ”Anul începe cu ședința de Sinod din 4 februarie 1925 când, la propunerea mitropolitului Nectarie al Bucovinei, e aprobată Decizia de ridicare la rang de Patriarhie. Apoi, ea trece prin Senat fiind aprobată de Parlament. În vara și toamna lui 1925, în august și septembrie, Patriarhia ecumenică dă tomosul sau legea de recunoaștere din punctul ei de vedere, al Bisericii care până atunci tutelase Biserica Ortodoxă Română. Iar pe 1 noiembrie 1925 are loc ceremonia simbolică a întronizării mitropolitului primat Miron Cristea drept patriarh al României. În ceea ce numim ridicarea la rang de Patriarhie, acest proces acoperă două elemente: pe de o parte, unificarea bisericească a celor patru tradiții instituționale ortodoxe după unirile politice din 1918 ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României, și pe de alta, implicit, recunoașterea acestei noi Biserici, mult mai mari și mult mai puternice, la nivelul întregii ortodoxii europene și globale prin ridicarea la rangul de Patriarhie.”

    L-am întrebat pe Dragoș Ursu cum s-ar putea rezuma meritele celor șase patriarhi ortodocși români de până acum? ”Dacă facem o scurtă trecere în revistă, cu o singură frază, a patriarhilor putem spune că Miron Cristea a fost patriarhul unificării și cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe care pune bazele dezvoltării instituționale și teologic-educaționale a Bisericii. Nicodim Munteanu, cel de-al doilea patriarh, e patriarhul războiului și al dictaturilor. A avut această neșansă patriarhatul lui de 9 ani, între 1939-1948, el s-a suprapus tuturor dictaturilor, cea a lui Carol al II-lea, a legionarilor, a lui Antonescu, a războiului și comunizării, comunizarea a venit odată cu sfârșitul lui. Avem figura controversată a lui Iustinian Marina, pe de o parte văzut drept Patriarhul Roșu care a colaborat cu regimul comunist, pe de cealaltă parte, din perspectiva Bisericii văzut drept cel care a reușit să salveze Biserica în sensul consolidării instituționale pentru a face față presiunii regimului comunist.

    Apoi, îl avem pe patriarhul Iustin cu un Patriarhat scurt, de asemenea de 9 ani, în care el a avut inițiative mai degrabă teologic-culturale, inițiind proiecte ce țin de teologia Bisericii. Dar a avut și neșansa presiunii regimului Ceaușescu, a începutului sistematizării Bucureștiului și demolării bisericilor.

    Iar apoi avem figura patriarhului Teoctist, tot așa, într-o lumină ambivalentă, într-o poziție ambivalentă: pe de o parte, el își leagă numele de sfârșitul comunismului și de apropierea de regimul Ceaușescu, dar, în același timp, a fost și patriarhul tranziției, al integrării europene. Dacă stăm să ne gândim, el a fost patriarhul în timpul căruia a venit papa Ioan Paul al II-lea în România, acea vizită simbolică din 1999, prima vizită a unui papă într-o țară majoritar ortodoxă.

    Nu în ultimul rând, avem figura actualului patriarh. E greu de evaluat cineva care e încă în viață, pentru istoric e mai greu să evalueze prezentul. Dar putem vedea figura patriarhului Daniel drept cel care susține dezvoltarea Bisericii, mai ales în diaspora, Biserica i-a urmat pe români în diaspora. Lui i se mai poate atribui dezvoltarea Bisericii din Basarabia, mai ales în contextul actual al războiului. Vedem ortodoxia românească din Basarabia că se consolidează și acesta e un lucru de bun augur. Nu în ultimul rând, el este patriarhul Catedralei Naționale, acest proiect început, preconizat, încă de Miron Cristea din 1925, de la înființarea Patriarhatului, și care are șansele să se împlinească sub actualul patriarh.”

    Istoria centenarului Patriarhiei Ortodoxe Române este cea a secolului XX, cum l-au trăit oamenii și cercetat istoricii. Vor urma, cu siguranță, alte provocări la care răspunsurile vor fi date de cei care se vor confrunta cu ele.

  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    19 ani de la reîntoarcerea Bisericii Ortodoxe Române în Timoc, Serbia.
    Interviu cu părintele Boian Alexandrovic, paroh de Malainița și Remesiana,
    protopop iconom stavrofor al Daciei Ripensis și vicar administrativ al
    Timocului.


  • Klaus Iohannis: Staţi acasă. Altfel, după sărbători vom avea înmormântări

    Klaus Iohannis: Staţi acasă. Altfel, după sărbători vom avea înmormântări

    Staţi acasă. Altfel, după sărbători vom avea înmormântări, a declarat președintele României, Klaus Iohannis, miercuri, înaintea ședinței de la Palatul Cotroceni, la care participă premierul şi mai mulţi miniştri. El a spus că le va solicita acestora să revină asupra acordului încheiat între Ministerul Afacerilor Interne şi Biserica Ortodoxă Română privind sărbătoarea Paştelui.


    Este regretabil să observăm şi în viaţa noastră şi în viaţa publică că, de multe ori, cele mai bune intenţii creează cele mai mari complicaţii, aşa se pare că se întâmplă şi cu un aşa-zis acord încheiat între Ministerul de Interne şi Biserica Ortodoxă. Probabil intenţiile sunt foarte bune, dar nu s-a înţeles foarte bine ce se doreşte acolo. Mulţi români au înţeles că este cazul să ne relaxăm.

    Nu este cazul să ne relaxăm, iar explicaţiile care s-au dat au fost prea optimiste. Peste câteva minute, voi începe o şedinţă cu premierul Orban, ministrul Vela, alţi miniştri şi consilieri. În cadrul acestei şedinţe, voi solicita premierului Orban şi ministrului de Interne să revină asupra acestui acord, să găsească dacă vor o formulă care respectă principiul ‘Staţi acasă’, care se încadrează perfect în solicitările din decretul care prelungeşte starea de urgenţă şi care, evident, respectă toate ordonanţele militare, a anunţat şeful statului, la Palatul Cotroceni.

    Președintele României a făcut apel la români să stea acasă, subliniind că nu există niciun motiv de relaxare.

    Astăzi suntem în prima zi din starea de urgenţă prelungită şi, din păcate, nu avem niciun motiv de relaxare. Avem între timp peste 7.200 de cazuri de persoane infectate, avem de ieri până azi 20 de persoane care au murit, avem de ieri până azi 340 de persoane în plus infectate cu coronavirus. Deci, nici vorbă de relaxare şi, ca să fie foarte, foarte clar ce am spus ieri şi poate încă nu a ajuns foarte limpede la toată lumea, repet: cuvântul de ordine este staţi acasă!.



    Șeful statului are miercuri, la Palatul Cotroceni, o şedinţă privind măsurile care se impun în contextul prelungirii stării de urgenţă cu prim-ministrul Ludovic Orban, ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, ministrul Finanţelor Publice, Vasile Cîţu, ministrul Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, ministrul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, Virgil Popescu, ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Violeta Alexandru, şi şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat.

    sursa: agerpres

  • Acord între MAI și BOR cu ocazia Sfintelor Paști

    Acord între MAI și BOR cu ocazia Sfintelor Paști

    • Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Biserica Ortodoxă Română (BOR) au semnat un acord cu privire la desfășurarea evenimentelor care vor avea loc cu ocazia Sfintelor Paști. Astăzi am semnat împreună cu Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un acord de susținere și sprijin din partea tuturor forțelor coordonate în starea de urgență de către MAI, pentru stabilirea unor acțiuni comune cu ocazia sărbătorilor pascale din acest an,, a spus ministrul Marcel Vela, într-o declaraţie făcută, marți, la sediul MAI.

    • Astfel, s-a stabilit că pâinea binecuvantată (prescuri) să fie distribuită credincioșilor vineri și sâmbătă, în intervalul orar 07.00-17.00, în toate parohiile. Credincioșii trebuie să aibă asupra lor declarația pe proprie răspundere, în care vor preciza numele lăcașului de cult la care se vor deplasa;

    • Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim va fi distribuită de catre voluntarii parohiilor si de catre echipajele de ordine publica, sâmbătă seara, începînd cu ora 20.00.

    • Angajatii parohiei și voluntarii, în calitate de organizatori, vor asigura respectarea distanței sociale în timpul distribuirii paștilor. Aceștia vor purta, ca semn distinctiv, o banderolă albă pe braț. Credinciosii pot să iasă în apropierea casei, în afara curții sau a imobilului în care locuiesc, însă cu respectarea măsurilor de protecție:
    Credincioşii vor putea ieşi în proximitatea casei, în afara curţii sau a imobilului în care locuiesc, respectând regulile de distanţare socială, astfel încât să fie evitată aglomeraţia şi formarea grupurilor mai mari de trei persoane. În acest sens, doi sau trei locatari dintr-o scară de bloc pot oferi Sfânta Lumină primită de la voluntari tuturor vecinilor.

    Lumina Sfântă va ajunge în zonele carantinate cu ajutorul personalului MAI, de la centrele episcopale la Parohiile din zonele respective;

    • În noaptea de Înviere este permisă circulația tuturor preoților care distribuie Sfânta Lumină în casele credincioșilor, cât și a voluntarilor. Aceștia trebuie să aibă la ei cartea de identitate, ecusonul nominal din partea parohiei, mască și mănuși de protecție.

    În noaptea de Înviere este permisă circulaţia tuturor preoţilor care distribuie Sfânta Lumină în casele credincioşilor, cât şi a voluntarilor care vor avea asupra lor cartea de identitate, ecusonul nominal din partea parohiei, mască şi mănuşi de protecţie, a spus ministrul de interne.
    • Echipajele de poliție aflate pe drumurile publice sau la punctele de frontieră, vor oferi Lumină persoanelor aflate în trafic, în baza excepțiilor de circulație prevăzute în ordonanțele militare anterioare, sau persoanelor care tranzitează frontiera.
    • Cadrele aflate sub coordonarea MAI, care vor fi în misiune în noaptea de Înviere, vor distribui Sfânta Lumină inclusiv spitalelor, centrelor sociale și centrelor de carantină.
    Cadrele existente sub coordonarea MAI aflate în misiune în noaptea de Înviere vor oferi Sfânta Lumină inclusiv spitalelor, centrelor sociale şi centrelor de carantină, a mai precizat Marcel Vela.

  • Biserica Ortodoxă Română şi Holocaustul

    Biserica Ortodoxă Română şi Holocaustul

    Relaţiile
    dintre Biserică şi evrei a fost una rece în decursul istoriei. Dar în anii
    1930-1940 ea a atins limitele respingerii atunci când majoritatea bisericilor
    creştine europene au avut atitudini contradictorii legate de populaţia
    evreiască trimisă în lagăre şi nimicită. Nici Biserica Ortodoxă Română nu a
    făcut excepţie de la regulă, ea trecând prin toate atitudinile faţă de evreii
    din România.


    Ion Popa
    este autorul volumului The Romanian Orthodox Church and the Holocaust în care inventariază
    toate tipurile de antisemitism şi de atitudine ale Bisericii Ortodoxe Române în
    anii Holocaustului: Primul
    patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea a făcut în 1936-1937 unele
    dintre cele mai virulente declaraţii antisemite, care i-au asigurat alegerea ca
    prim-ministru în primele guverne dictatoriale ale lui Carol al II-lea. Sunt oraşe şi ţinuturi întregi, spunea el în
    1937, unde nimic nu mai este românesc decât sărăcia, mizeria cea neagră şi
    umbra spinului. Îţi vine să-i plângi de milă bietului popor român căruia evreii
    îi storc şi măduva din oase. A ne apăra este o datorie naţională şi patriotică
    iar nu antisemitism. A nu reacţiona, a nu activa spre a scăpa de această plagă
    înseamnă a fi nişte laşi, indolenţi şi a ne duce de vii la groapă şi la pieirea
    ce ne aşteaptă. Sfântul Sinod al Bisericii îşi declarase încă din 1937
    susţinerea pentru orice politici care ar duce la eliminarea străinilor, prin
    care se înţelegea în proporţie de 99% evrei. În martie 1938, acelaşi Sfânt
    Sinod a decis să interzică oricărui evreu care nu-şi putea dovedi cetăţenia
    română să se convertească la ortodoxie, într-un context în care cetăţenia
    evreilor români era contestată.



    Anii
    1940 au însemnat trecerea dela rău la mai rău. În timpul guvernării
    patriarhului Miron Cristea câteva sute de mii de evrei şi-au pierdut cetăţenia
    română. Dar şi succesorul acestuia a urmat linia antisemită generală a epocii.
    Ion Popa: După alegerea lui
    Nicodim Munteanu ca patriarh, Sfântul Sinod a votat din nou în 1939
    interzicerea convertirii evreilor care nu-şi puteau dovedi cetăţenia şi a
    introdus măsuri draconice pentru orice convertire a evreilor. Semnalul era
    clar, Bisericii nu-i păsa de evrei şi îi voia cât mai repede eliminaţi din ţară.
    Deşi patriarhii Miron Cristea şi Nicodim Munteanu au fost din raţiuni politice
    împotriva asocierii cu Garda de Fier, alţi membri ai conducerii Bisericii, sute
    şi chiar mii de clerici ortodocşi au susţinut deschis Legiunea Arhanghelului
    Mihail. Sunt de notorietate legăturile pe care mitropoliţii Nicolae Bălan al
    Ardealului şi Visarion Puiu al Bucovinei le aveau cu Garda de Fier. Cât
    priveşte clerul, un exemplu este suficient. La alegerile generale din 1937, 33
    din cei 103 candidaţi ai partidului Totul pentru Ţară erau preoţi ortodocşi,
    deci aproape o treime. După invazia Uniunii Sovietice din 1941 şi începutul
    distrugerii fizice a comunităţii evreieşti din România, Biserica Ortodoxă a
    fost, în acelaşi timp, indiferentă, activă în distrugerea comunităţii evreieşti
    şi în câteva cazuri salvatoare a evreilor.


    În
    anii 1940 antisemitismul Bisericii Ortodoxe Române s-a manifestat deplin cu
    argumente teologie răspândit mai ales prin presă. Ion Popa: Presa
    Bisericii a devenit un vehicul de propagare a antisemitismului virulent. În
    reviste ale Bisericii din Bucovina, Basarabia şi Transnistria, teritoriile în
    care s-au înregistrat cele mai multe victime, moartea evreilor era întâmpinată
    cu bucurie. În diferite articole publicate în 1941-1943, evreii erau descrişi
    drept blestemaţi
    de Isus, fii ai Satanei, rătăcitori şi fără o patrie întrucât ispăşesc o pedeapsă
    divină ca unii care au violat legământul cu Dumnezeu. În alte articole
    îndemnul era clar de a lua sabia
    în mână şi de a nimici pe evrei. Aceste articole erau în presă bisericească,
    ele nu erau marginale. În aprilie 1942, patriarhul Nicodim însuşi a dat frâu
    liber unui antisemitism feroce atunci când a spus într-o predică intitulată Cuvânt pentru post, oştire şi ogor că
    evreii sunt suflete ticăloase, mercenari ai bolşevismului, soldaţi ai Satanei,
    popor care a chemat singur blestemul asupra lui şi a fiilor lui de când a
    spânzurat pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre. Acele
    cuvinte au fost publicate în revista oficială a Sfântului Sinod, cea mai
    importantă revistă a Bisericii Ortodoxe, exact când zeci de mii de evrei erau ucişi
    de autorităţile române în Transnistria.


    Dar atât
    comportamentul ierarhiei superioare ortodoxe cât şi a clericilor de rând a fost
    şi în direcţia salvării unora dintre nefericiţi. Ion Pop: Chiar patriarhul Nicodim a trimis în anul 1942 către diverse
    instituţii ale statului câteva scrisori din partea unor evrei convertiţi care
    îi fuseseră adresate. Nicodim însă nu a insistat în niciun fel pentru ca
    drepturile acestor oameni să fie respectate, cu atât mai puţin nu a apărat
    drepturile evreilor neconvertiţi. Alexandru Şafran, şef-rabinul comunităţii
    evreieşti, îl menţionează pe Nicodim de mai multe ori în memoriile sale şi de
    fiecare dată este critic punând inactivitatea patriarhului în contrast cu
    eforturile nunţiului papal Andrea Casulo care a oferit un ajutor constant
    comunităţii evreilor în timpul Holocaustului. În memoriile sale, Şafran
    vorbeşte în schimb cu elogiu despre mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan.
    Şafran spune că Bălan a vorbit cu Antonescu pentru stoparea deportării celor
    aproximativ 230.000 din Vechiul Regat către lagărul de exterminare de la Belzec
    (pronunţie: Beljeţ) în vara anului 1942.

    Comportamentul
    Bisericii Ortodoxe Române în timpul Holocaustului a fost unul sinuos, de la
    antisemitism deschis şi violent până la salvare şi calcule politice.

  • S-a încheiat vizita în Irlanda a ministrului pentru românii de peste hotare

    Vizita în Irlanda a ministrului delegat pentru românii de peste hotare, Angel Tîlvăr, s-a încheiat, sâmbătă 3 octombrie, la Centrul Misionar Sf. Ioan Botezătorul, aflat sub tutela bisericii ortodoxe Înălțarea Sfintei Cruci din Dublin. În cadrul întâlnirii cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române și cu enoriașii, ministrul delegat a declarat: Subliniez importanța pe care biserica o are în coagularea și păstrarea identității românești. Este instituția cea mai credibilă, de-a lungul istoriei a reprezentat elementul de stabilitate și echilibru care i-a ajutat întotdeauna pe români să-și găsească propria cale”.



    Totodată, ținând seama de situațiile întâlnite în alte țări, ministrul delegat a încurajat creșterea importanței coagulării comunitare și rolul de centru educațional pe care biserica îl poate avea, angajându-se să sprijine demersurile legate de organizarea de cursuri de limbă română și a unei biblioteci încă de săptămâna viitoare. Din discuțiile purtate în cadrul întâlnirii cu comunitatea românească s-a desprins necesitatea unui nou lăcaș de cult pentru românii din Dublin, cu atât mai mult cu cât membrii acesteia văd în biserică un element important al identității lor.