Radio România Internațional

Tag: boabe

  • Mâncăruri cu mazăre

    Mâncăruri cu mazăre

    Originară din Asia, mazărea a fost cultivată de greci şi romani în sudul
    Europei, răspândindu-se apoi pe tot continentul. Se pare că în spaţiul românesc
    mazărea a pătruns în secolul al 17-lea. Pentru că acum poate fi păstrată uşor
    fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită pe tot
    parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum ciorbele de legume
    şi ghiveciurile, cu sau fără carne.


    Mazărea proaspătă
    reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.

    În această perioadă, un
    popular fel de mâncare în bucătăria românească este mazărea cu carne, fie ea de
    pasăre, de porc sau de vită. De obicei se pun 2 kg la mazăre păstăi la jumătate
    de kg de carne de porc sau de vită sau la un kg de carne de pasăre, piept sau
    pulpe. Ne mai trebuie suc de roşii, bulion sau două roşii foarte coapte, două
    cepe mari şi o legătură de mărar. Dacă mazărea este abia culeasă, atunci şi
    tecile sunt mai cărnoase, iar unele gospodine păstrează în mâncare şi câteva
    dintre ele. La început punem la fiert carnea şi o spumăm uşor. Dacă folosim
    carne de porc sau de vită, trebuie să o tăiem în cubuleţe, înainte de a o pune
    la fiert. Există şi varianta de a prăji carnea uşor în ulei, alături de ceapa
    pe care în prealabil am tocat-o, după care turnăm nişte apă şi o lăsăm să fiarbă
    la foc mic, însă mâncarea va ieşi ceva mai grasă. Scoatem carnea de pe oase şi
    în acelaşi vas adăugăm atât carnea mărunţită, cât şi mazărea boabe, ceapa tăiată
    solzişori şi lăsăm să fiarbă la foc mic circa 30 de minute. Spre final adăugăm
    suc de roşii, bulion sau roşiile tocate mărunt, sărăm după gust, însă, înainte
    de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un gust
    deosebit.

  • Mâncăruri cu mazăre

    Mâncăruri cu mazăre

    Originară din Asia, mazărea a fost cultivată de greci şi romani în sudul
    Europei, răspândindu-se apoi pe tot continentul. Se pare că în spaţiul românesc
    mazărea a pătruns în secolul al 17-lea. Pentru că acum poate fi păstrată uşor
    fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită pe tot
    parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum ciorbele de legume
    şi ghiveciurile, cu sau fără carne.


    Mazărea proaspătă
    reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.

    În această perioadă, un
    popular fel de mâncare în bucătăria românească este mazărea cu carne, fie ea de
    pasăre, de porc sau de vită. De obicei se pun 2 kg la mazăre păstăi la jumătate
    de kg de carne de porc sau de vită sau la un kg de carne de pasăre, piept sau
    pulpe. Ne mai trebuie suc de roşii, bulion sau două roşii foarte coapte, două
    cepe mari şi o legătură de mărar. Dacă mazărea este abia culeasă, atunci şi
    tecile sunt mai cărnoase, iar unele gospodine păstrează în mâncare şi câteva
    dintre ele. La început punem la fiert carnea şi o spumăm uşor. Dacă folosim
    carne de porc sau de vită, trebuie să o tăiem în cubuleţe, înainte de a o pune
    la fiert. Există şi varianta de a prăji carnea uşor în ulei, alături de ceapa
    pe care în prealabil am tocat-o, după care turnăm nişte apă şi o lăsăm să fiarbă
    la foc mic, însă mâncarea va ieşi ceva mai grasă. Scoatem carnea de pe oase şi
    în acelaşi vas adăugăm atât carnea mărunţită, cât şi mazărea boabe, ceapa tăiată
    solzişori şi lăsăm să fiarbă la foc mic circa 30 de minute. Spre final adăugăm
    suc de roşii, bulion sau roşiile tocate mărunt, sărăm după gust, însă, înainte
    de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un gust
    deosebit.

  • Supă cremă de fasole boabe

    Supă cremă de fasole boabe

    Fasolea boabe
    reprezintă un ingedient important în alimentaţia românilor,
    mai ales în perioada sezonului rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor,
    dar, la fel de bine, poate fi transformată în
    aperitiv, atunci când facem fasole bătută.


    Cel mai popular fel de mâncare este iahnia de fasole al cărei mod
    de preparare este foarte simplu. Cu o zi înainte, fasolea trebuie pusă într-un
    vas cu apă, la înmuiat. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, de 2 …
    3 cepe, de un morcov, de o foaie de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion,
    sare şi piper. Fasolea trebuie pusă la fiert şi, după ce este lăsată să
    clocotească vreo 10 minute, apa este aruncată. Operaţiunea trebuie repetată de
    două ori. După ultima schimbare a apei, se lasă fasolea să fiarbă 30 de minute,
    apoi se adaugă bucăţi de morcov tăiat rondele. Separat, ceapa este tocată
    mărunt, călită uşor în ulei şi adăugată apoi în vasul în care fierbe fasolea,
    împreună cu verdeţurile, de asemenea, tocate mărunt, şi cu condimentele. Iahnia
    este gata când boabele de fasole devin moi. Înainte de a fi luată de pe foc
    trebuie să adăugăm o lingură de bulion şi să amestecăm uşor pentru a nu sfărâma
    boabele de fasole.


    Ciorba de fasole are acelaşi mod de preparare, indiferent de regiunile României, în două
    variante, una doar cu legume, cealaltă cu carne de proc afumată. La
    fel, boabele de fasole se fierb în mai multe ape, după care în oală se
    adaugămorcovii, tăiaţi rondele,
    ceapa, tăiată mărunt, două foi de dafin şi
    bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să
    fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o
    lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de
    oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu
    tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Şi pentru că am
    amintit de Transilvania, să menţionăm că aici se pregăteşte ciorba de fasole în pită, farfuria fiind
    înlocuită cu un inedit bol făcut dintr-o chiflă mai mare. Se taie chifla,
    făcând un capac, apoi se scoate miezul şi se lasă un perete cu grosimea de 2 cm. Chiflele sunt puse apoi la la
    cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi
    ciorba şi o servim alături de o ceapă.


    Un alt preparat întâlnit în partea
    sudică a Transilvaniei este supa cremă de fasole boabe. Deosebirea faţă de reţelele
    deja prezentate este că toate
    legumele, inclusiv boabele de fasole, sunt pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate pune păstârnac. Pot fi
    adăugate frunze de ştevie şi
    lobodă, trecute prin
    ulei încins, care trebuie pasate de asemenea împreună cu
    celelalte legume. În farfuria în care va fi servită la supa cremă de fasole boabe, se adaugă
    deasupra, tăiate foarte mărunt tarhon şi mărar.

  • Supă cremă de fasole boabe

    Supă cremă de fasole boabe

    Fasolea boabe
    reprezintă un ingedient important în alimentaţia românilor,
    mai ales în perioada sezonului rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor,
    dar, la fel de bine, poate fi transformată în
    aperitiv, atunci când facem fasole bătută.


    Cel mai popular fel de mâncare este iahnia de fasole al cărei mod
    de preparare este foarte simplu. Cu o zi înainte, fasolea trebuie pusă într-un
    vas cu apă, la înmuiat. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, de 2 …
    3 cepe, de un morcov, de o foaie de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion,
    sare şi piper. Fasolea trebuie pusă la fiert şi, după ce este lăsată să
    clocotească vreo 10 minute, apa este aruncată. Operaţiunea trebuie repetată de
    două ori. După ultima schimbare a apei, se lasă fasolea să fiarbă 30 de minute,
    apoi se adaugă bucăţi de morcov tăiat rondele. Separat, ceapa este tocată
    mărunt, călită uşor în ulei şi adăugată apoi în vasul în care fierbe fasolea,
    împreună cu verdeţurile, de asemenea, tocate mărunt, şi cu condimentele. Iahnia
    este gata când boabele de fasole devin moi. Înainte de a fi luată de pe foc
    trebuie să adăugăm o lingură de bulion şi să amestecăm uşor pentru a nu sfărâma
    boabele de fasole.


    Ciorba de fasole are acelaşi mod de preparare, indiferent de regiunile României, în două
    variante, una doar cu legume, cealaltă cu carne de proc afumată. La
    fel, boabele de fasole se fierb în mai multe ape, după care în oală se
    adaugămorcovii, tăiaţi rondele,
    ceapa, tăiată mărunt, două foi de dafin şi
    bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să
    fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o
    lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de
    oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu
    tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Şi pentru că am
    amintit de Transilvania, să menţionăm că aici se pregăteşte ciorba de fasole în pită, farfuria fiind
    înlocuită cu un inedit bol făcut dintr-o chiflă mai mare. Se taie chifla,
    făcând un capac, apoi se scoate miezul şi se lasă un perete cu grosimea de 2 cm. Chiflele sunt puse apoi la la
    cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi
    ciorba şi o servim alături de o ceapă.


    Un alt preparat întâlnit în partea
    sudică a Transilvaniei este supa cremă de fasole boabe. Deosebirea faţă de reţelele
    deja prezentate este că toate
    legumele, inclusiv boabele de fasole, sunt pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate pune păstârnac. Pot fi
    adăugate frunze de ştevie şi
    lobodă, trecute prin
    ulei încins, care trebuie pasate de asemenea împreună cu
    celelalte legume. În farfuria în care va fi servită la supa cremă de fasole boabe, se adaugă
    deasupra, tăiate foarte mărunt tarhon şi mărar.