2015 a fost decretat,
de către oficialii UE, Anul European al Dezvoltării, pentru a pune în evidenţă
şi mai mult modul în care blocul comunitar ajută societăţile şi statele din
afara lui să se dezvolte. Fiecare lună a anului este dedicată unui set de activităţi
circumscrise unei teme. Printre ele se află şi siguranţa alimentară, cu
accentul pus pe eradicarea subnutriţiei care, printre altele, ucide peste 3 milioane de copii în fiecare an.În România, însă,
siguranţa alimentară pune alte probleme: cât de sigure pentru sănătatea
consumatorilor sunt alimentele care se găsesc atât în magazine, cât şi în
pieţele ţărăneşti, prezente în fiecare oraş?
Există, evident, mai multe instituţii guvernamentale care
veghează ca în rafturi şi, ulterior, pe masa românilor să se afle alimente
sigure şi hrănitoare. Printre acestea, se numără Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor. Toate instituţiile abilitate îi verifică pe producători şi
comercianţi ca aceştia să ofere consumatorilor produse sigure, ne garantează,
la rândul său, Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin: Legat de siguranţa
alimentului, cred că azi, în România anului 2015, având în vedere şi legislaţia
pe care o avem, nu mai sunt mulţi consumatori sceptici cu privire la calitatea
şi siguranţa alimentară, mai ales dacă ne referim la spaţiile autorizate.
Acesta este mesajul pe care mereu am încercat să-l transmitem: orice iese de pe
poarta unui abator, de pildă, sau a unei unităţi de procesare este sigur din
punctul de vedere al alimentaţiei. Tot ce înseamnă magazin autorizat deţine
marfă sigură. Există, de asemenea, multe instituţii ale statului care au rolul
de a certifica dacă un aliment este sigur sau nu. Eu, în calitate de
consumator, dacă merg azi într-un magazin să cumpăr un produs, ştiu foarte clar
de unde vine marfa respectivă. Însă, într-o piaţă ţărănească, era o problemă
legată de provenienţa brânzei sau de alte produse, cum ar fi merele. Nu puteam
să verific dacă un măr chiar provine de la Voineşti. Până la 1 mai, când s-a
introdus carnetul de comercializare, nu puteam verifica trasabilitatea acelor
produse. Azi, producătorul atestat prin carnetul de producător şi comerciant, e
obligat să afişeze provenienţa merelor.
Cu toate acestea nu
toţi cumpărătorii sunt siguri că produsele alimentare din magazine sau pieţe
sunt sănătoase şi naturale. Într-un supermarket, l-am întâlnit pe Nicu şi l-am
întrebat cât de sigure i se par produsele alimentare: Sincer, nu mi se par
sigure, având în vedere chimicalele care se pun în ele. Apoi, sunt şi E-urile
prezente în unele produse. Sfatul autorităţilor este să verificăm eticheta, dar
mi se pare a fi un proces foarte greu. Oamenilor în vârstă sau celor care n-au
o pregătire corespunzătoare le e greu să citească etichete. Pe de altă parte,
se simte în gustul produsului că nu mai este cel pe care-l ştiam înainte.
Produsele nu mai sunt naturale, nici legumele nu mai sunt naturale: nici cele
din magazine, nici cele din piaţă.
Ar prefera, aşadar,
alimentele obţinute din agricultura ecologică, aşa-numitele produse BIO? Sunt scumpe pentru că sunt greu de obţinut. Ideal ar fi să consumăm cu
toţii produse BIO, dar, pe de o parte, nu ni le permitem, iar, pe de altă
parte, toate produsele din comerţ ar trebui să fie BIO.
Şi Cătălina este
sceptică atât faţă de produsele BIO, cât şi faţă de cele obişnuite: Nu sunt sigure nici cele BIO, nici celelalte care sunt, nu neapărat
pline de chimicale, dar deviate de la normele fireşti. Compoziţia lor este
total modificată. Una scrie pe etichetă, alta se pune în produs. Un cumpărător
n-are cum să verifice adevărul celor scrise pe etichetă. Aici e vorba de toate
alimentele: mezeluri, conserve, legume, fructe.
Faptul că produsele nu
mai sunt 100% naturale poate cauza probleme de sănătate, consideră Cătălina. Chiar dacă nu sunt vizibile pe loc probleme de digestie sau alte
probleme de sănătate cauzate de alimente, în timp, totuşi, se fac simţite. Mă
refer la probleme ale tractului digestiv, ale dentiţiei, etc. La noi, legumele
şi fructele din magazine sunt ionizate pentru a rezista cât mai mult la raft.
În plus, sunt tratate cu pesticide.
Printre bolile care se
strecoară insidios şi pe nesimţite se numără şi cancerul, favorizat – cred unii
consumatori – de aditivii sau E-urile din alimentele procesate pe cale
industrială, care se găsesc din belşug în orice magazin şi de care multă lume
se fereşte, în ultima vreme. Medicul Corina Zugravu, din cadrul Institutului
Naţional de Sănătate Publică, ne linişteşte însă: Absolut tot ce e
permis în Europa e permis şi la noi şi viceversa. Noţiunea de cancerigen
alăturată unor substanţe care sunt introduse în alimente este falsă prin
definiţie. Atunci când se fac experienţe pentru introducerea unor aditivi în
alimente, prima bariera peste care nu trece nimic este tocmai acţiunea
cancerigenă. În momentul în care un aditiv pare a avea, fie şi vag, acţiune
cancerigenă, el nu este admis sau acceptat. Nu ajunge în nici un caz să fie
prezent în alimente. Publicul, însă, are
o mare problemă, din punctul meu de vedere. Este mult mai uşor să crezi că un
aditiv te-a îmbolnăvit de vreo boală gravă şi, astfel, să pasezi
responsabilitate în loc să recunoşti că ai un stil de viaţă nesănătos şi o alimentaţie
necorespunzătoare ţi-au provocat vreo boală cardiacă.
Cu
toate acestea, specialiştii în nutriţie atrag atenţia că o alimentaţie
echilibrată şi sănătoasă trebuie să conţină şi fructe şi legume neprocesate.
Corina Zugravu: Pe de altă parte, este la fel de adevărat că
alimentele procesate nu sunt nici pe departe ideale în alimentaţie sănătoasă.
Se găsesc alternative mai sănătoase chiar în comerţ. Iar multe din ele sunt atât de mult procesate
pentru că aşa le doresc mulţi consumatori. Consumatorii noştri sunt mari amatori de produse foarte dulci, foarte
sărate şi foarte grase.
Aşadar,
când vine vorba de siguranţa alimentară, atât instituţiile guvernamentale, cât
şi consumatorii au partea lor de responsabilitate în privinţa verificării şi alegerii
produselor care nu creează probleme de sănătate.