Radio România Internațional

Tag: boli

  • Pericolele stresului asupra organismului

    Pericolele stresului asupra organismului

    Stresul i-a însoțit pe oameni dintotdeauna și are, până la un punct, un rol protector. Problemele apar însă atunci când stresul devine cronic, durează de prea mult timp și ajunge să dea peste cap buna funcționare a organismului. Sistemul imunitar poate fi afectat, ceea ce ne face mai susceptibili la infecții și alte afecțiuni. Și tot stresul cronic poate duce la apariția sau agravarea unor maladii precum hipertensiune arterială, diabet, tulburări digestive sau cardiovasculare. Profesor universitar doctor Diana Păun explică repercusiunile stresului cronic:

    “Stresul continuu crește secreția de cortizol. Cortizolul este un hormon foarte bun pentru noi, e un hormon salvator de viață, numai că în momentul în care el se secretă timp îndelungat, continuu, are și reacții adverse. Induce o serie întreagă de patologii. Induce hipertensiunea arterială, induce diabet zaharat, induce obezitate pe model insulinic, obezitatea aceea pe burtă, care este asociată, de asemenea, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, crește nivelul de colesterol și de grăsimi din sânge, deci practic induce ceea ce numim sindrom metabolic. Toate aceste modificări îți scurtează viața, deci au repercusiuni în timp, motiv pentru care organismul supus stresului îndelungat trebuie să se odihnească”.

    Pentru că dacă noi supunem prea des glandele noastre stresului, la un moment dat ele își pierd busola, explică Diana Păun, amintind că acest hormon de stres, cortizolul, este produs de glanda suprarenală și eliberat în situații de pericol, în momente de stres, pentru a ajuta organismul să se adapteze la situațiile respective:

    ”E un așa-numit sindrom de disprotecție, care a fost descris chiar de endocrinologii români, și care astăzi cumva își regăsește definiția în ceea ce numim burnout. După o perioadă lungă de muncă, de stres, de preocupare, de griji, suprarenala nu mai vrea să mai răspundă și se culcă, adoarme. Or, condiția asta în care suprarenala nu mai reacționează înseamnă o oboseală cronică echivalentă sindromului burnout. În care, practic, nu mai ai chef să faci nimic, ești permanent obosit, deci, e ca o depresie.”

    Pentru a menține un nivel optim al cortizolului în organism, este important să adoptăm o abordare holistică, un stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și suficient timp pentru odihnă și relaxare. De asemenea, tehnici precum meditația, yoga sau respirația profundă pot ajuta la reducerea nivelurilor de stres și implicit la scăderea producției excesive de cortizol. Toate acestea pot ajuta la menținerea echilibrului hormonal, esențial pentru o bună sănătate și o stare de bine. Secrețiile hormonale nu sunt precum apa de la robinet, dai drumul și hormonul curge, toate au o pulsatilitate, un bioritm, explică profesor universitar doctor Diana Păun, iar cel mai evident bioritm îl are hormonul cel mai important, hormonul de stres:

    ”Cortizolul are un bioritm, zicem noi, circadian, adică nivelul cel mai mare al cortizolului este dimineața, la ora 8:00 când noi ar trebui să fim foarte activi – începe o zi de muncă, avem nevoie de resurse și ca atare secreția de cortizol este crescută. După care, de-a lungul zilei nivelul de cortizol începe să scadă, treptat, iar seara la ora 9:00 e prăbușit. Acest bioritm al cortizolului, care este foarte interesant, se instalează de obicei pe la vârsta de doi ani ai copilului, nu chiar de la naștere, și se menține toată viața, bioritmul cortizolului fiind un semn al funcționalității normale a hormonilor, a aparatului endocrin. Tot așa există un bioritm veghe-somn, un bioritm lumină-întuneric, al cărui hormon principal este melatonina – un hormon foarte mult studiat și foarte puțin cunoscut, din păcate. E un hormon care induce somnul, pentru că se descarcă în condiții de întuneric.

    Dacă dorești să adormi mai repede poți să iei o tabletă de melatonină, care e un hormon natural și care te poate ajuta să inducă somn, cu condiția ca după administrare persoana respectivă să stea în întuneric. O secreție normală a acestui hormon explică somnul liniștitor, odihnitor pe care oricare dintre noi trebuie să-l aibă.”

    Din păcate, adaugă Diana Păun, stresul cotidian, toate condițiile în care astăzi trăim și muncim ne perturbă somnul și perturbă aceste bioritmuri, motiv pentru care apar o serie de boli. Medicina stilului de viață, despre care se vorbește tot mai mult, se estimează, însă, că poate preveni 80% din bolile cronice și netransmisibile. Aceasta se bazează pe șase piloni: nutriție, activitate fizică constantă, somn reparator, managementul stresului, evitarea substanțelor riscante și conexiunile sociale pozitive.

     

     

  • Vaccinarea în UE – provocări

    Vaccinarea în UE – provocări

    100 de milioane de copii sunt vaccinați anual în întreaga lume împotriva a diverse boli. Difterie, tetanos, tuse convulsivă, tuberculoză, poliomielită, rujeolă, hepatita B… sunt o parte dintre ele. Vaccinarea previne 2-3 milioane de decese pe an și reduce costurile tratamentelor pentru anumite boli, inclusiv în ceea ce privește tratamentele antimicrobiene, prescrise pentru infecțiile virale – potrivit OMS.

    Ar putea părea că vaccinarea reprezintă o temă de dezbatere intensă mai degrabă aici, în România.



    De fapt, în ciuda progreselor la nivel mondial, mai multe țări din UE și din vecinătatea sa se confruntă în prezent cu o epidemie fără precedent de boli care pot fi prevenite prin vaccinare – și acest lucru, din cauza ratelor de vaccinare prea mici.

    Anca Păduraru, singura româncă dintre purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene, responsabilă inclusiv pentru domeniul sănătății publice, vorbește despre principalele provocări, la nivelul UE, în domeniul vaccinării.

    Deși 90% dintre români cunosc faptul că există o epidemie de rujeolă în România, doar 43% cred că această epidemie este cauzată de lipsa vaccinării. (Anca Păduraru, purtător de cuvânt al Comisiei Europene)

  • Argumente pentru vaccinare

    Argumente pentru vaccinare

    România se
    află pe primele locuri în Uniunea Europeană la capitolul deceselor înregistrate
    în rândul copiilor sub 5 ani, potrivit datelor publicate de UNICEF şi
    Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Raportul Alternativ Periodic prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile
    Copilului, în 3 octombrie, la Geneva, de organizaţia Salvaţi Copiii, arată
    că fenomenul este
    constant mai grav în mediul rural, motivele ţinând, în principal, de accesul
    mai redus la servicii medicale, de distanţa mare până la localităţile unde
    astfel de servicii pot fi accesate, de nivelul scăzut de educaţie a mamei şi de
    veniturile reduse ale gospodăriei. În ceea ce priveşte decesele copiilor mai
    mici de cinci ani, este îngrijorător faptul că aproape jumătate dintre acestea
    (48%) au cauze evitabile. Analiza Salvaţi Copiii indică şi o scădere a ratei
    vaccinărilor şi a accesului la servicii medicale, mai ales pentru copiii din
    mediul rural şi a celor de etnie romă. Statisticile arată că acoperirea vaccinală în România
    înregistrează procente sub 75% pentru mai multe tipuri de vaccin, în timp ce
    Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o acoperire vaccinală de peste 95%.

    Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii de Microbiologie din Bucureşti,
    explică importanţa vaccinării: Vaccinarea, de când se aplică pe
    scară largă, la nivel mondial, a salvat sute de milioane de vieţi, a salvat
    sute de milioane de copii care ar fi putut avea sechele grave în urma bolilor
    pe care noi le numim prevenibile prin vaccinare. În acest moment, în Europa cel
    putin, în SUA, în America de Nord, dar şi în multe alte regiuni ale lumii,
    anumite boli practic au dispărut din peisajul patologiei infecţioase. Sunt
    cazuri foarte rare sau chiar nu mai apar cazuri şi datorită acestei situaţii
    lumea a început să-şi pună problema – de ce mai trebuie să ne vaccinăm pentru
    ca boala practic nu mai există? Lumea trebuie să ştie, însă, că boala nu mai
    există şi va rămâne în această situaţie a unui număr foarte, foarte mic de
    cazuri sau chiar cazuri zero, cum spunem noi, doar dacă vaccinarea continuă.

    Vaccinarea
    salvează vieţi, explică specialiştii din sănătate, care fac un apel pentru
    respectarea programelor obligatorii de vaccinare, în condiţiile în care tot mai
    multe cazuri de rujeolă au apărut în ultimul timp în România. Este vorba de
    peste 700 de cazuri de îmbolnăvire, iar trei dintre copii chiar au murit. Cât
    de gravă este situaţia în ceea ce priveşte vaccinarea în România? Din nou, Alexandru
    Rafila: Situaţia este
    gravă în sensul că observăm de la an la an că acoperirea vaccinală scade şi
    ajungem în unele zone din ţara noastră, în centrul ţării sau în zona de vest,
    de nord-vest, la acoperiri vaccinale foarte, foarte mici, îngrijorătoare, 50 -
    60% dintre copii sunt vaccinaţi. Şi vedeţi ce s-a întâmplat în acest an când a existat,
    şi încă evoluează, o epidemie de rujeolă, se datorează exact acestei scăderi
    vaccinale. Copiii nevaccinaţi fac posibilă circulaţia virusului rujeolic în rândul lor, şi, mai
    mult, această circulaţie poate să afecteze şi copiii cu vârstă mai mică de 1
    an, care nu sunt încă recomandaţi să fie vaccinaţi. Recomandarea de vaccinare
    este la vârsta de un an. Şi atunci, datorită circulaţiei acestui virus şi
    apariţiei de cazuri la copii cu vârste mai mari de un an, şi cei cu vârsta mai
    mică de un an riscă să fie expuşi şi sunt la risc. Şi, din păcate, au fost trei
    decese înregistrate în acest an.

    Medicii de familie şi reprezentanţii Ministerului Sănătăţii condamnă
    refuzul unora dintre părinţi de a-şi vaccina copiii şi dau asigurări că
    imunizările incluse în programul Naţional de Vaccinare se fac tocmai pentru
    eradicarea unor boli care pot fi grave şi pot duce la deces. Alexandru Rafila
    insistă asupra importanţei unei bune informări : Publicul trebuie să înţeleagă că dacă vrea să ia o
    decizie respensabilă în ceea ce priveşte sănătatea copiilor trebuie să o facă
    din surse profesionale. Adică să întrebe – să întrebe medicii epidemiologi,
    medicii infecţionişti, medicii microbiologi şi, bineînţeles, medicii de
    familie, medicii pediatrii, apropo de utilitatea administrării unui vaccin. Să
    nu ia informaţii din surse întâmplătoare, de pe internet. Şi, din păcate, sunt
    chiar şi persoane care au absolvit universtităţile de medicină dar care nu
    practică medicina şi care oferă informaţii eronate. Ei nu sunt avizaţi, ei
    transmit nişte informaţii care nu sunt adevărate şi o dezabatere cu argumente
    ştiinţifice niciodată nu poate să ducă la credibilitatea argumentelor lor.

    Trebuie să schimbăm ceva, trebuie
    să găsim o soluţie legislativă ca aprovizionarea cu vaccinuri să se facă în mod
    constant, mai spune preşedintele Societăţii de Microbiologie, atrăgând atenţia
    că acea soluţie poate să ofere şi finanţarea unei campanii permanente de
    informare. Pentru că, spune Alexandru Rafila, o campanie sporadică de informare
    este insuficientă. Părinţii trebuie să înţeleagă că reacţiile adverse sunt
    extrem de rare şi, pe de altă parte, că nevaccinându-şi copiii lor îi expun pe
    aceştia, dar şi pe alţii, la problemele legate de această patologie infecţioasă
    prevenibilă prin vaccinare.