Delta Dunării reprezintă una dintre
marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică este
preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de
zgomotul oraşelor, în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a
apelor şi a păsărilor.
Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o
specificitate, deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este folosită nu numai pentru
tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la fript pe plită.
La aperitive pot fi servite chifteluţe
sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte,
însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
este somnul. Tot pe platoul de aperitive, pe lângă salata de icre, putem întâlni plăcinta din carne de peşte şi rondele tăiate dintr-o specialitate care se obţine
cu multă muncă şi pentru care este nevoie de dexteritate şi anume ştiuca
umplută.
Cel mai la îndemână fel de mâncare este borşul pescăresc, pregătit acasă sau pe un grind, într-un ceaun pus pe pirostrii. Se pun în
oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar
bine spălaţi. Zeama astfel obţinută este strecurată, iar apoi sunt adăugate apă
şi legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, ardei graşi, roşii, orez.
Când
legumele sunt aproape fierte, sunt adăugate şi bucăţi mari de peşte. Se lasă la
fiert la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Zeama trebuie
acrită spre final, fie cu borş, fie cu roşii, dar cel mai des cu oţet, aşa cum
se obişnuieşte în Delta Dunării. Se lasă să mai dea un clocot, se retrage oala
de pe foc, se adaugă frunze de pătrunjel, tăiate mărunt. Zeama este servită
într-un castron şi, alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile de peşte pentru
a fi consumate împreună cu mujdei de usturoi.
De multe ori, în Delta Dunării peştele este pregătit pe o tablă încinsă de foc, pe care se
presară un strat de sare de 2 …
3 milimetri grosime. Este vorba de saramură, care se pregăteşte din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban, caras, roşioară, alţii mai mari, precum
plătica, şalăul, somnul sau crapul. Înainte de fi puşi la fript, peştii trebuie curăţaţi de intestine şi de branhii,
dar nu şi de solzi în cazul bibanului şi şalăului.
Se lasă pe plită până se rumenesc, după care bucăţile de
peşte sunt întoarse pe partea cealaltă cu grijă, pentru a nu se rupe. Acum sunt
îndepărtaţi şi solzii de pe bucăţile de peşte care sunt aşezate apoi într-un vas în care se toarnă apă fierbinte, atât cât să le acopere. Pentru
condimentare, în saramură poate fi adăugat ardei iute sau usturoi, tăiat în
feliuţe subţiri, frunze de pătrunjel, tocate mărunt, cimbru şi busuioc, bucăţi de roşie. Saramura de peşte este servită caldă, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine
răcit.