Tag: brad

  • Bradlu di Cărciun

    Bradlu di Cărciun

    Unu di nai ma importanti ritualuri di Cărciun, deadunu cu tăllearea-a porcului, cântatlu a colindiloru și durusearea a dhoarăloru easti armătusearea a bradlui. Easti un ritualu ahât ghini intrat tru sinidisea a românilor căţe easti aproapea imposibil ca sărbătoarea a Cărciunlui s’hibă minduită fără brad. Bradlu di Cărciun intră ama nu di multu kiro tru bana a românilor și el easti un semnu a năului pi cari occidentalizarea lu-feaţi tru secolu al 19-lea.



    Modernizarea a spațiului românesc, ahurhinda cu anul 1800, nsimnă thimilliusearea-a statlui român tru 1859 pritu unirea a Moldovăllei cu Muntenia, ndridzearea-a economiillei pi baze capitaliste și importul di idei și urneki ditu Occidentu. Eale fură lugursiti repere a znuearillei. Iara unu ditu vehiculele ti znuearea a societatillei românești fu monarhia constituțională reprezentată di dinastia di Hohenzollern-Sigmaringen. Bradlu di Cărciun ș’feaţi apariția la București tru anul 1866, adus di protlu văsille ali Românie, Carol I di Hohenzollern-Sigmaringen.



    Deadunu cu Ștefania Dinu, muzeograf la Muzeul Național Cotroceni di București, feaţimu ună şcurtă istorie a bradluui di Cărciun tru România.


    “Unăoară cu yinearea a domnitorului Carol I, lucrurile s’alăxescu puțăn și ahurhescu s’mpiltească tradițiile locale cu ateali germane. Ma amănatu, pritu apariția la Curte a prinţipesăllei Maria di Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha, ahurhescu s’hibă promovate și tradițiile englezești. Bradlu di Cărciun yine ditu spațiul scandituav, sunt ma multe legendi anvărliga a lui, tru spațiul german. Emu, Carol I hiinda ditu spațiul german, ditu Sigmaringen, aleapsi s’armătusească protlu brad di Cărciun tru iarna anlui 1866, atumţea cându avea priloată tronlu a Principatelor Unite, tru meslu mai.”



    Prinţipele și ma amanatu văsillelu Carol I agiundzi București și, deadunu cu elitele române și cu societatea, ahurheaşti construirea grandioslui proiect a Româniillei moderne. Tru proiectul Româniillei moderne, bradlu di Cărciun ditu Germania a lui natală avea un loc multu importantu.


    Sunt ma multi pirmituseri ligate di armătusearea a aluştui brad, desi el fu armătusitu la Cotroceni ică la Pălatea Regală ditu Calea Victoriillei. Eara casili Golescu tu aţea oară, aclo dănăsi domnitorul atumţea când vini. Moda ti armătusearea a bradluui fu priloată di mărle familii boierești ditu București și tru casili aluştoru ahurhi s’alăncească bradlu armătusitu. Tutunăoară, bradlu armătusitu ahurhi s’alăncească și tru locurile publiţi. Armătusitlu a bradlui ahurheaşti s’hibă ună adeti di measă multu ma amănatu, anamisa di ateali dauă polimi mondiale, tru añilli 1930.”



    Globuri di tuti turliili, kipita, beteala și tuti dicorațiunile s’vedu tru bradlu di Cărciun di adză. Ama cum eara unu brad di Cărciun aoa şi 155 di ani? Eara tuti aesti lucre prezenti și atumţea?


    Ștefania Dinu: “Tu ahurhită, eara zborlu ma puțăn di ahtări lucri. Eara ma multu bamboani, yimişi, culaţ, eale eara principalele armăsături. Nu eara agărşiti luminițele ică ţerli originale. Preayalea ayalea, bomboanele, yimişili și culaţlli fură alăxiţ cu obiecte artizanale gen globuri, anghilli, steluți, ași cum s’făţea la curtea principilui Ferdinand, la Cotroceni. Aesti podoabe ti brad eara adusi di Nuremberg, ditu Germania. Șeflu ali cancelarie a palatlui Cotroceni Eugen Buchman scria tru memoriile a lui că eara nai ma muşeati ţi li avea vidzută vărăoară.”



    U ntribămu Ștefania Dinu cum apruke societatea românească năutatea a bradluui di Cărciun pe cari dinastia germană u avea adusa tru România:


    Eara ună haraua ti tută lumea, daima Casa Regală fu ună urneki. Automat, atelli cari eara tru anturajlu a familiillei regale minduia ss’imite ică s’aducă tru prim-plan aţeali lucruri cari eara niheamă altă luyie andicra di atea ţi avea bănată până la aţel moment. Haraua ti adunarea a familiillei anvărliga a bradlui easti tut ună priloari ti atea ţi s’făţea la Curtea Regală. La Cotroceni și la Pălatea Regală ditu Calea Victoriillei familia regală aduna anvărliga a bradluui tut personalu. Eara membrilli a familiillei regale tru prota arădăriki, personalu superior și inferior a palatelor, membrilli a suitălleei, deadunu cu casili ţivile și militare, născănti ori și membri a guvernului și ai parlamentului. Eara ună adunare tu ahurhită niheamă oficială, după cari oaspiţlli s’trădzea și anvărliga a bradlui armânea familia regală și atea princiară. Daima aesta s’făţea aprindu Cărciunlu, iara dupu ţeremonia ti ampărțarea a dhoarăloru di sumu bradlu di Cărciun s’ţănea unu dineu di gală.”



    Bradlu di Cărciun fu ună prezență ahât di uidisită a spiritlui românesc căţe fu adoptat și di ţerclliurli conservatoare a Bisericăllei și lumillei di pritu hori.


    Ștefania Dinu: “Easti adoptat di itia că nica ditu perioada secolelor 17-18 avea tru societate ritualuri mutrinda prezența bradluui. Eara bradlu di numtă și bradlu di ngrupari, existând și bradlu di Cărciun el nu altu ţiva că maş aţea ţi s’adăvgă aluştoru ritualuri. Ritualu a bradlui avea semnificație di pom a banăllei hiinda totna veardi. Easti ună simbolistică ligată di prezența a bradlui tru cadrul a comunitățlor. Tru zona a hoarăllei, bradlu ma largu eara prezentu ditu secolu al 17-ea, tru zona urbană prezența lui s’nregistra aproapea di Cărciunu.”



    Bradlu di Cărciun moderniză mentalu românesc și s-andămusi cu ună ma veaclle adeti românească. Fu ună ditu naia ma hărăcoapi andamusi di cari s’hărseaşti iţi insu adză.



    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala





  • Bradul de Crăciun

    Bradul de Crăciun

    Unul dintre cele mai importante ritualuri de Crăciun,
    alături de tăiatul porcului, de cântatul colindelor și de dăruitul cadourilor
    este împodobitul bradului. Este un ritual atât de bine intrat în conștiința
    românilor încât este aproape imposibil ca sărbătoarea Crăciunului să fie
    imaginată fără brad. Bradul de Crăciun a intrat însă destul de recent în viața
    românilor și el este un semn al noului pe care occidentalizarea l-a produs în
    secolul al 19-lea.


    Modernizarea
    spațiului românesc, începând cu anul 1800, a însemnat crearea statului român în
    1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia, așezarea economiei pe baze capitaliste
    și importul de idei și mode din Occident. Ele au fost considerate repere ale
    înnoirii. Iar unul dintre vehiculele înnoirii societății românești a fost
    monarhia constituțională reprezentată de dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen.
    Bradul de Crăciun și-a făcut apariția la București în anul 1866, adus de primul
    rege al României, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.


    Împreună
    cu Ștefania Dinu, muzeograf la Muzeul Național Cotroceni din București, am
    făcut o scurtă istorie a bradului de Crăciun în România.

    Odată cu venirea domnitorului Carol I, lucrurile se schimbă
    puțin și încep să se împletească tradițiile locale cu cele germane. Mai târziu,
    prin apariția la Curte a principesei Maria de Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha,
    încep să fie promovate și tradițiile englezești. Bradul de Crăciun vine din
    spațiul scandinav, sunt mai multe legende în jurul lui, în spațiul german. Or,
    Carol I fiind din spațiul german, din Sigmaringen, a ales să împodobească
    primul brad de Crăciun în iarna anului 1866, atunci când preluase tronul
    Principatelor Unite, în luna mai.


    Principele
    și mai târziu regele Carol I sosește în București și, împreună cu elitele
    române și cu societatea, începe construirea grandiosului proiect al României
    moderne. În proiectul României moderne, bradul de Crăciun din Germania sa
    natală avea un loc foarte important.

    Sunt mai multe povești legate de împodobirea acestui brad, dacă el a fost
    împodobit la Cotroceni sau la Palatul Regal din Calea Victoriei. Erau casele
    Golescu la acel moment, acolo a poposit domnitorul atunci când a venit. Moda
    împodobirii bradului a fost preluată de marile familii boierești din București
    și în casele acestora a început să apară bradul împodobit. De asemenea, bradul
    împodobit a început să apară și în locurile publice. Împodobitul bradului
    începe să fie un obicei de masă mult mai târziu, între cele două războaie
    mondiale, în anii 1930.


    Globuri
    de toate felurile, vârful, beteala și toate decorațiunile se regăsesc în bradul
    de Crăciun de azi. Dar cum arăta un brad de Crăciun în urmă cu 155 de ani? Erau
    toate aceste obiecte prezente și atunci?

    Ștefania Dinu: La început, a fost vorba mai puțin de asemenea obiecte.
    Erau mai mult bomboane, fructe, covrigi, ele erau principalele podoabe. Nu
    lipseau luminițele sau lumânărelele originale. Treptat, bomboanele, fructele și
    covrigii au început să fie înlocuite cu obiecte artizanale gen globuri,
    îngerași, steluțe, așa cum se întâmpla la curtea principelui Ferdinand, la
    Cotroceni. Aceste podoabe pentru brad erau aduse de la Nuremberg, din Germania.
    Șeful cancelariei palatului Cotroceni Eugen Buchman scria în memoriile sale că
    erau cele mai frumoase pe care le văzuse vreodată.


    Am
    întrebat-o pe Ștefania Dinu cum a primit societatea românească noutatea
    bradului de Crăciun pe care dinastia germană o adusese în România:

    Era o bucurie pentru toată
    lumea, întotdeauna Casa Regală a reprezentat un model. Automat, cei care erau
    în anturajul familiei regale încercau să imite sau să aducă în prim-plan acele
    lucruri care erau puțin diferite față de ceea ce trăiseră până la acel moment.
    Bucuria strângerii familiei în jurul bradului este tot o preluare a ceea ce se
    întâmpla la Curtea Regală. La Cotroceni și la Palatul Regal din Calea Victoriei
    familia regală strângea în jurul bradului tot personalul. Erau membrii familiei
    regale în primul rând, personalul superior și inferior al palatelor, membrii
    suitei, alături de casele civile și militare, uneori și membri ai guvernului și
    ai parlamentului. Era o adunare la început puțin oficială, după care invitații
    se retrăgeau și în jurul bradului rămânea familia regală și cea princiară.
    Întotdeauna aceasta se întâmpla în seara de Ajun, iar ceremonia împărțirii
    darurilor de sub bradul de Crăciun era urmată de un dineu de gală.


    Bradul
    de Crăciun a fost o prezență atât de potrivită spiritului românesc încât a fost
    adoptat și de cercurile conservatoare ale Bisericii și lumii rurale.

    Ștefania
    Dinu: Este adoptat deoarece
    încă din perioada secolelor 17-18 existau în societate ritualuri privind
    prezența bradului. Erau bradul de nuntă și bradul de înmormântare, existând și
    bradul de Crăciun el n-a fost altceva decât ceea ce s-a adăugat acestor
    ritualuri. Ritualul bradului avea semnificație de pom al vieții fiind mereu
    verde. Este o întreagă simbolistică legată de prezența bradului în cadrul
    comunităților. În zona satului, bradul a continuat să fie prezent din secolul
    al 17-ea, în zona urbană prezența lui se înregistra în preajma Crăciunului.


    Bradul
    de Crăciun a modernizat mentalul românesc și s-a întâlnit cu o mai veche
    tradiție românească. A fost una dintre cele mai fericite întâlniri de care
    oricine se bucură azi.


  • Povestea “bradului de Crăciun”

    Povestea “bradului de Crăciun”

    Povestea bradului de Crăciun. Crăciunul este sărbătoarea bucuriei, a naşterii, este momentul din an cel mai aşteptat de fiecare dintre noi, dar mai ales de copii.


  • Protejarea pădurilor seculare din România

    Protejarea pădurilor seculare din România

    România
    încă mai are păduri virgine, adică păduri neumblate, fără drumuri sau poteci,
    cu specii autohtone de arbori de toate vârstele, de la un an la sute de ani.
    Copacii prăbuşiţi, în aceste ecosisteme stabile, se reintegrează în circuitul
    natural prin abundenţa de viaţă creată de putrezirea lor. In aceste păduri
    nimeni nu vânează, nimeni nu culege fructe de pădure sau plante de leac.
    Pădurile cvasivirgine sunt acele păduri în care s-au făcut tăieri, însă s-a
    intervenit foarte puţin, încât pădurea s-a regenerat rapid. Până nu
    demult, 80% din pădurile României erau necălcate de picior de om. Astăzi,
    doar două treimi din acestea sunt virgine şi cvasivirgine. Chiar şi
    aşa, România deţine cea mai mare suprafaţă de păduri seculare din
    Europa. Făgetele din bazinul Nerei, amestecurile de brad-fag de la Sinaia,
    amestecurile de fag-brad-molid din Bucovina, co­drul secular Slătioara, gorune­tele
    din Munţii Zarandului sau din Cozia, sunt doar câteva din pădurile cele
    mai bine conservate din România. O parte din acestea sunt nominalizate pentru
    patrimoniul UNESCO.

    Iată ce ne-a declarat Valentin Sălăgeanu, coordonator de
    campanii al Greenpeace: In 2005, un studiu făcut la nivel naţional ne-a arătat că avem
    undeva la 218.000 de ha şi nici nu era un studiu complet. In următorii 10 ani
    de zile, cel mai probabil, s-au distrus cam jumătate dintre aceste păduri. Din
    păcate, o mare parte din această distrugere a avut loc în mod legal, pentru că
    până în 2012 nu a existat nici o prevedere legală care să recunoască valoarea
    acestor păduri. Si atunci, aceste ecosisteme extrem de valoroase au fost tăiate
    sau distruse cu legea în faţă. Din 2012, s-au introdus un
    set de criterii şi indicatori pentru ca aceste păduri să fie uşor de
    identificat şi s-a introdus şi o măsură de protejare, dar doar parţială, total
    insuficientă. Şi atunci, inclusiv
    după 2012, când a existat recunoaşterea legală a acestor păduri, s-a mai
    distrus o parte din acestea. Ajungem astăzi, în 2017, în situaţia în care avem,
    cel mai probabil, după estimările optimiste ale ONG-urilor de mediu, inclusiv
    Greenpeace, undeva la 120 de mii de hectare. Deci jumătate au fost distruse.


    Pentru ca aceste păduri seculare,
    care ne-au mai rămas, să fie protejate pe termen lung, la sfârşitul anului
    trecut, s-a hotărât înfiinţarea unui Catalog National al Pădurilor Virgine şi
    Cvasivirgine. Acest proces necesită mai multe etape de lucru, spune Valentin
    Sălăgeanu: Primul
    lucru care trebuie făcut este ca legea de anul trecut, în baza căreia se
    instituie o formă legală de protecţie şi anume acest Catalog Naţional al
    Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, să fie îmbunătăţită. Există anumite blocaje
    în procedura de identificare şi de recunoaştere a acestor păduri care fac ca
    eforturile benevole ale ONG-urilor să nu fie încununate de succes. Al doilea
    lucru, care trebuie neapărat făcut, trebuie ca banii pe care îi avem puşi deoparte
    din Fondul de Mediu, şi anume 2,5 milioane de euro pentru cartarea şi
    identificarea acestor păduri, să fie folosiţi printr-o licitaţie publică, ca să
    existe un proces rapid şi să inventariem ce a mai rămas. Al treilea lucru,
    extrem de important este ca toţi cei interesaţi, de la Ministerul Apelor şi
    Pădurilor, Romsilva, proprietarii privaţi, ONG-urile, toată lumea, să ajungă la
    concluzia că e nevoie de cooperare şi colaborare. Altfel, pierdem un patrimoniu
    pentru întreaga Europa. Si este păcat, pentru că asemenea ecosisteme odată
    pierdute nu se mai pot reface.


    Marea
    majoritate a acestor păduri sunt în proprietatea statului, dar şi în
    proprietate privată, motiv pentru care proprietarii de păduri vor fi
    despăgubiţi, ne asigură Valentin Sălăgeanu: Până acum au
    existat opoziţii din partea proprietarilor privaţi, pentru că odată intrate în
    Catalog, aceste păduri nu mai pot fi valorificate economic. Deci, proprietarii
    privaţi nu mai aveau nmic de câştigat după ce pădurile lor intrau în Catalog.
    In schimb, avem de la finalul anului trecut o decizie a Comisiei Europene prin
    care se acordă compensaţii pentru aceşti proprietari care şi-ar pierde
    veniturile potenţiale de pe urma acestor păduri. Deci, e nevoie ca actualul
    guvern să aplice această decizie a Comisiei Europene, astfel încât proprietarii
    privaţi să primească despăgubiri şi să nu mai existe această piedică în calea
    salvării pădurilor. Aceste despăgubiri ar fi în cuantum de până la 500 de euro
    pe hectar pe an.


    Pădurile
    incluse în Catalog vor fi supuse unei protecţii stricte, nu vor fi permise nici
    un fel de lucrări sau activităţi umane. Singurele activităţi permise vor fi
    cele de cercetare, educaţie şi de vizitare. Valentin Sălăgeanu: Practic, Catalogul acesta este o
    bază de date, disponibilă
    public în care sunt trecute toate informaţiile legate de aceste păduri. Odată
    intrate pădurile aici, statutul lor se schimbă, nu se mai intervine asupra lor
    cu nici o măsură de ordin silvic. Deci sunt trecute hectar cu hectar, cu
    locaţie, în format GPS, cu nume, toate pădurile care au statut de păduri
    virgine şi cvasivirgine. Până în momentul de faţă s-au trecut în Catalog
    13 000 de hectare. Urmează faza a doua în care ar trebui ca cele 24 de
    mii de hectare de păduri intacte de fag, propuse pe lista patrimoniului
    mondial UNESCO, să fie reevaluate şi incluse în Catalog pentru că şi ele
    dispar cu rapiditate. Apoi urmează faza a treia în care printr-un efort comun
    toţi factorii interesaţi să înceapă cartarea pădurilor virgine pe care le mai aveam
    şi despre care nu stim încă unde se află.



    Se estimează că înt-un an de zile Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine
    şi Cvasivirgine va fi complet şi disponibil pe site-ul
    ministerului de resort.