Tag: Breb

  • Civilizația lemnului în România

    Civilizația lemnului în România

    Maramureșenii au fost dintotdeauna credincioși lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul din care mâncau, până la acoperământul de deasupra capului și la bisericile în care se închinau. Iar turiștii se opresc mereu și se minunează de frumusețea vechilor case, porți si biserici. Acestea pot fi văzute accesând o rută cultural-turistică dedicată, „Civilizația lemnului în România”, despre care aflăm de la Edit Pop, managerul destinației de ecoturism Eco Maramureș.

    „Pădurile întinse ale Maramureșului istoric au furnizat materie primă pentru așezările umane, din care au fost construite atât casele și acareturile, cât și porțile sculptate maramureșene și gardul împletit. Uite așa s-a născut povestea civilizației lemnului, care continuă și astăzi în Maramureș, dar, bineînțeles, la o altă scară.

    Din perspectiva turistică, bisericile de lemn, din secolele XVI-XVIII, care sunt monumente istorice și din care avem câte una în fiecare sat în destinația Eco Maramureș, sunt cele care atrag cel mai mult iubitorii de cultură în ziua de azi. Ruta „Civilizația lemnului” s-a născut în 2021 ca un instrument pentru promovarea turismului cultural.

    Noi am propus o rută în destinația Eco Maramureș, dar această rută, în luna următoare, după atestarea ei a fost inclusă într-o rută culturală mult mai vastă civilizația lemnului în România, alături de civilizația lemnului în Bucovina și „Lada de zestre” a județului Neamț.”

    Cunoașterea Maramureșului începe chiar din satul autentic, acolo unde turiștii pot să descopere tradiția, dar și partea culinară, care este una ancestrală, cu rețete venite din bătrâni. Tot de acolo, mai exact din destinația de ecoturism Eco Maramureș, începe și ruta „Civilizația lemnului în România”.

    „Această rută face un traseu prin satele cele mai reprezentative și cu obiectivele cele mai reprezentative din lemn din destinația noastră. Ruta noastră pornește din Budești, dar poate fi făcută ca un circuit și poate fi începută din oricare dintre celelalte sate.

    În comuna Budești, propunem spre vizitare bisericile de lemn din Josani, care este monument UNESCO, și cea din Susan, care este monument istoric. Apoi, traseul continuă în satul Vecini, din comuna Sârbi, unde turiștii pot să viziteze instalațiile de tehnică populară care sunt construite și ele din lemn.

    Aceste instalații sunt acționate de apa râului Cosău și deservesc și în ziua de astăzi nevoile satului. Vom găsi vâltoarea cu care se spală țesăturile grele din lână, moara cu roată orizontală pentru măcinarea cerealelor, piua utilizată pentru îndesarea țesăturilor de lână și instalațiile care produc licoarea atât de mult vestită a Maramureșului, horinca. Fără aceste instalații de tehnică populară, practic, portul popular de iarnă maramureșean nu ar putea să continue.

    În sate, când turiștii vor ajunge în Eco Maramureș, vor vedea foarte multă lume îmbrăcată pe timp de iarnă în portul popular țesut din lână.”

    Satul maramureșean Breb, inclus și el în ruta noastră, a fost selectat în luna noiembrie în Programul „Upgrade” al competiției „Best Tourism Villages 2024”. Programul, derulat de Organizația Mondială a Turismului, reprezintă un demers la nivelul întregului glob de evidențiere a satelor lumii unde turismul constituie un instrument de conservare a patrimoniului cultural, de celebrare a diversității și de protejare a biodiversității.

    Satul Breb este renumit pentru casele sale tradiționale din lemn, unele dintre ele vechi de sute de ani. Aici se pot vedea  porți maramureșene sculptate manual, garduri din nuiele, acoperișuri ascuțite din șindrilă și o atenție remarcabilă la detalii, toate în stilul tradițional maramureșean. Călătoria noastră continuă, alături de Edit Pop, managerul destinației de ecoturism Eco Maramureș.

    „Urmează comuna Călinești cu alte două biserici de lemn biserica din Căeni și biserica din Susani, după care mergem în vestitul Breb, satul care și-a clădit faima pe tradiție și cultura. Aici putem vizita biserica bătrână și foarte multe gospodării țărănești, tradiționale, din lemn. Foarte multe case vom vedea aici.

    În plus, putem să vizităm și meșteșugarii, cei care fac ca tradiția și cultura lemnului să continue. Sunt foarte mulți meșteri și în ziua de astăzi în satele din Eco Maramureș. Apoi, ultima destinație, ultima localitate, Desești, unde se vizitează biserica monument UNESCO.”

    Pentru informații detaliate cu privire la obiectivele din această rută, Edit Pop, managerul destinației de ecoturism Eco Maramureș, recomandă accesarea site-ului ecomaramures.com.

    „Noi avem un website foarte bine gust la punct, cu foarte multe informații. Destinația Eco Maramureș are foarte multe obiective culturale de oferit. Toată informația este disponibilă acolo și, în momentul în care turiștii își planifică vacanța, este bine să-și aloce un pic mai mult timp. Această rută culturală, despre care am vorbit, poate fi parcursă școlărește, foarte strâns, în opt ore. Totuși, eu aș recomanda alocarea de timp pentru o vizită mai lejeră, în mai multe zile, pentru că destinația chiar are ce să povestească.”

     

    Așadar, vacanța în Maramureș este, de fapt, o călătorie continuă și complexă. Tot mai mulți turiști au aflat despre această experiență unică.

    „Sunt din ce în ce mai mulți turiști străini care vin, mai nou, după pandemie. Am avut o perioadă destul de grea din perspectiva sosirilor, dar, acum, lucrurile se așază. Sunt chiar mai mulți turiști străini ca în 2019. Ei sunt fascinați, sunt captivați pur și simplu de această viață a satelor, pentru că satele din Eco-Maramureș nu sunt pregătite pentru turism artificial.

    Acolo, viața se desfășoară în ritmul ei, oamenii își văd de animalele lor, își văd de gospodăriile lor, iar turistul, în momentul în care pășește în aceste sate și le parcurge pe jos, într-un mod mai lent, are un sentiment de integrare. El găsește ceva care în afara României și în afara zonelor rurale este deja de mult pierdut.

    Deci, există acea atmosferă autentică, adevărat, pe care ei o trăiesc și o regăsesc.”

    Destinația Eco Maramureș este atestată din 2014 și parte face parte dintr-o rețea de destinații ecoturistice la nivel național. Încă de la fondare, se pune accent pe transformarea turismului ecologic într-un motor de dezvoltare locală pentru comunități. Scopul e ca fiecare sătean să-și găsească un loc al său, prin care familia sa poate să prospere și să aducă, practic, o valoare și experiențe noi, pe care turiștii să le poată trăi în România.

  • Guy Le Louët (France) – Propriétés du prince Charles de Galles en Roumanie

    Guy Le Louët (France) – Propriétés du prince Charles de Galles en Roumanie

    En fait, lintérêt de lhéritier de la Couronne britannique pour la Roumanie ne date pas d’hier, puisqu’il créait une fondation déjà en 1987, pour aider les intellectuels roumains à être en contact avec des universités occidentales — notamment Oxford et Cambridge. En avril 1989, à Londres, il a tenu un discours sur la situation dramatique des villages roumains — vous vous souvenez peut-être, pour Ceauşescu, l’heure était à la systématisation. Les villages étaient rasés pour faire des terrains agricoles ou les maisons des gens étaient démolies pour céder la place à des immeubles collectifs.



    Le prince de Galles est venu pour la première fois en Roumanie en 1998 et il est tombé sous le charme de la Transylvanie, cette région du centre du pays, de sa nature, de l’habitat, des traditions et des gens de l’endroit. Il déclare avoir pour ancêtres Vlad l’Empaleur, mais aussi la comtesse Claudine Rhédey de Kis-Rhéde, née sur le territoire de notre pays au XIXe siècle. Depuis lors, il vient chaque année, même plusieurs fois par an en Roumanie pour y séjourner, mais ce n’est pas tout.



    On ne sait pas exactement combien de propriétés le prince Charles a acquises en Roumanie, mais il s’agit d’au moins une dizaine. Et quand je parle de propriétés, il faut entendre des maisons traditionnelles, anciennes, certaines plus que centenaires, qu’il a achetées. Ainsi, à Valea Zălanului, un hameau de 150 habitants du département de Covasna (centre), où le temps s’est arrêté et les gens vivent au rythme de la nature, il achète une, puis deux, puis trois et, selon certains, même une quatrième maison de plus de cent ans. Préoccupé par la conservation du patrimoine, des traditions et par la promotion du tourisme durable, il les a rénovées avec les mêmes matériaux que ceux qui avaient été utilisés à l’origine et les mêmes techniques, les a aménagées avec des objets traditionnels authentiques, mais les a aussi équipées de salles de bains tout confort et elles peuvent être louées. Le magazine Vanity Fair a fait un classement des plus belles maisons du monde parmi lesquelles figure une de ces propriétés. Le prince Charles a aussi quelques maisons à Breb, un village traditionnel du Maramureş (nord).



    Il a créé une fondation pour soutenir les communautés rurales du pays. En 2015, l’héritier de la Couronne britannique a créé une autre fondation avec pour mission de protéger le patrimoine architectural du pays et de soutenir le développement rural et le développement durable. Cette fondation offre des programmes gratuits de formation aux métiers traditionnels qui avaient quasiment disparu.



    Le prince a également acheté des maisons traditionnelles aussi dans le village de Viscri, listé au patrimoine mondial de l’UNESCO. Ce village a une église fortifiée saxonne dont la construction a commencé au XIIe s. Il entendait ainsi sauver le patrimoine architectural transylvain, mais aussi le style de vie et les métiers traditionnels. Viscri est maintenant hautement touristique, et son église a été listée parmi les plus belles du monde par la publication The Telegraph.



    Il s’est beaucoup investi dans la conservation des monuments historiques, dans des villages saxons de Transylvanie, fondés au XIIe siècle, dont certains figurent aujourd’hui sur la liste du patrimoine mondial de l’UNESCO, mais non seulement. Ainsi, en trois ans, la fondation a investi dans ces activités un million de livres sterling, rénovant des édifices représentatifs avec les mêmes matériaux et les mêmes techniques. Un exemple, c’est l’Eglise de la Dormition de la Mère de Dieu de Strei, un monument historique de l’art roman du XIVe s.



    Lorsqu’il vient en Roumanie, l’héritier de la Couronne britannique aime se balader en pleine nature, rencontrer les villageois, et se donne pour tâche de promouvoir les produits traditionnels de ces villages. L’idée, c’est de créer un circuit économique autour de ces monuments pour permettre aux habitants d’avoir des emplois. Ainsi, les chaussettes traditionnelles tricotées par les femmes de Viscri sont exportées en Allemagne et de là, ailleurs en Europe occidentale.



    La fondation du prince se propose de sauver une église vieille de 800 ans, celle de Drăuşeni, au département de Braşov ; à cet effet, un plan a été élaboré. Il prévoit la rénovation de l’église, la construction d’un café, de places d’hébergement et d’ateliers de métiers traditionnels. C’est un projet pilote. S’il fonctionne, il sera étendu à d’autres monuments médiévaux en péril. Il finance par ailleurs la rénovation d’une église en bois du département d’Arad, celle de Luncşoara, mais aussi de deux autres dans le département de Mureş : celles de Curtelnic et celle de Bălăuşeri.



    Nombre de ces projets sont sélectionnés par l’Association L’Ambulance des monuments, dont nous vous avons déjà parlé sir nos ondes, et qui bénéficie du soutien financier du prince Charles. Une maison fortifiée du département de Gorj a également été restaurée ainsi. Ce ne sont que quelques exemples des activités des fondations du prince de Galles en Roumanie.



    En 2011, le prince Charles commente le documentaire Wild Carpathia, du réalisateur britannique Charlie Ottley — un documentaire fabuleux sur la Roumanie. Pour la petite histoire, entre temps, Charlie Ottley a acheté une maison traditionnelle et a emménagé en Transylvanie ! En 2020, en pleine pandémie, dans un autre film commenté par lui, le prince Charles a exhorté les Roumains à passer leurs vacances en Roumanie et à y découvrir « les richesses incroyables » de ce pays. Il avoue être venu pour la première fois en Roumanie une vingtaine d’années auparavant et y avoir découvert un pays « étonnant », qui occupe depuis lors une place à part dans son cœur, et qu’il « se sent chez lui ici » à chaque visite. « La Roumanie est un pays étonnamment divers, dit-il, du delta du Danube, la zone humide la plus grande et la plus sauvage d’Europe, aux forêts, aux sources et aux monastères de Bucovine, de Moldavie et du Maramureş, aux collines des Apuseni ou aux étendues inhabitées de Harghita, aux précieuses collections des musées de Bucarest ou à la beauté sauvage du défilé des Portes de fer, aux châteaux, aux montagnes et aux villages saxons de Transylvanie ou aux vallées reculées du Banat et de la Crişana. Une si riche diversité naturelle et culturelle réunies sous le même drapeau est remarquable et c’est une des caractéristiques qui font de la Roumanie un coin à part de l’Europe. »



    Et le prince Charles déclare qu’il regrette que la pandémie ne lui ait pas permis de voyager en Roumanie, mais il continuera à plaider pour la protection des « trésors uniques » de la Roumanie. Bien entendu, la presse roumaine parle de chaque voyage ou séjour du prince en Roumanie, et de toutes ses activités.

  • Săpânţa

    Săpânţa


    Ne îndreptăm azi către nordul României şi ajungem în Maramureş. Regiunea a fost lăudată de-a lungul anilor de către multe publicaţii de prestigiu din toată lumea. A fost descrisă ca fiind o lume veche, în care persistă tradiţii de mult uitate în alte părţi ale Europei. În anul 2015, National Geographic Traveler a inclus Maramureşul într-o listă de destinaţii turistice recomandate. De asemenea, publicaţia franceză LExpress a realizat în 2012 un top al celor mai frumoase 10 locuri de odihnă veşnică de pe glob. Iar aici a fost inclus Cimitirul Vesel din Săpânţa, Maramureş. Este faimos pentru crucile de lemn viu colorate, pe care sunt scrise epitafuri vesele. Iar, nu departe de Săpânţa, la doar 45 de km, turiştii pot înnopta în satul Breb, de unde se spune că pot admira “cea mai frumoasă Cale Lactee” pe care au văzut-o vreodată.



    Noi revenim însă la Săpânţa, alături de preotul Grigore Luţai, parohul celebrului Cimitir Vesel. “La Săpânţa, primul obiectiv turistic ar fi Cimitirul Vesel. La nici un kilometru de acesta, se află mănăstirea Săpânţa Peri, pe malul Tisei, o lucrare de proporţii, din stejar. Biserica are 75 de metri înălţime. Este structurată pe trei nivele. Este o lucrare impresionantă, aşezată într-un parc dendrologic cu o suprafaţă de 21 de hectare, acoperite cu peste 30 de specii de arbori şi arbuşti. Este o construcţie impresionantă, realizată de meşterii maramureşeni de la Bârsana. Eu slujesc aici din anii 90. Rămân mereu impresionat câţi turişti vin aici de peste hotare, de pe toate continentele. Să nu uităm că Săpânţa este una dintre frumoasele localităţi din vechiul Maramureş, cu o întindere foarte mare, de 40 de hectare şi avem în zonă mii de hectare de pădure cu izvoare. Ne bucurăm că suntem vizitaţi nu numai vara şi iarna, ci în toate anotimpurile. Vin turişti şi din străinătate. Am apărut într-unul dintre cele mai mari cotidiane americane, The New York Times, pe prima pagină, de două ori. În 1998 şi în 2003. De multe ori, intru în cimitir îmbrăcat în haine laice şi mă amestec printre turişti îi văd stând cu orele printre cruci şi scriind amuzaţi pe carneţele epitafurile. Aici, la Săpânţa se râde.”



    La Săpânţa se râde, dar se mănâncă şi foarte bine. Grigore Luţai, parohul Cimitirului Vesel. “Sunt maramureşan şi cunosc bine bucătăria noastră. La noi, în Ardeal, toate mâncărurile sunt foarte dulci. Se foloseşte foarte multă smântână. De multe ori, se evită ardeiul iute, iar mâncărurile nu sunt foarte piperate. Avem ciorbe foarte bune, ne mândrim cu mămăliga preparată în straturi cu brânză şi cu cârnaţi. Sunt feluri de mâncare care nu se mai găsesc în alte zone ale ţării.”



    În Maramureş există câteva case tradiţionale în care se şi locuieşte, dar care sunt pregătite să primească şi turişti români sau străini. Interiorul este specific unei case ţărăneşti, pereţii sunt albaştri, iar ferestrele mici, din lemn. Au tot ceea ce presupune o cameră ţărănească, decorate cu obiecte de interior lucrate de meşteri din localitatea respectivă sau colectate pentru a completa recuzita existentă în casa respectivă. “Muzee vii”, după cum le numesc localnicii, în care pot fi văzute aceste obiecte, dar în care se poate pregăti şi o cină ţărănească.



    Părintele Grigore Luţa: “Fiecare casă şi-a păstrat hainele ţărăneşti. Iar la Săpânţa mai există ceva specific, extraordinar. Fiecare casă are o cameră ţărănească, căreia îi spune “camera de cinste”. Acolo au loc evenimente de suflet. Nu se doarme niciodată. Paturile sunt foarte înalte şi foarte înguste. Acolo sunt cele mai frumoase covoare, farfurii şi icoane foarte vechi. Este altarul familiei. Acolo se ţine şi masa de cinste la botezul copilului. Camerele, pridvoarele şi casele tradiţionale sunt colorate în albastru, simbolul cerului pe pământ. Portul săpânţenilor este tot albastru intens.”