Radio România Internațional

Tag: bronz

  • David Popovici, bronz la Europenele de înot în bazin scurt

    David Popovici, bronz la Europenele de înot în bazin scurt

    David Popovici a cucerit medalia de bronz în proba de 100 de metri liber, duminică seara, la Campionatele Europene de înot în bazin scurt (25 de metri) de la Otopeni.



    Popovici a fost devansat de francezul Maxime Grousset şi de italianul Alessandro Miressi. Popovici a început foarte slab, fiind pe ultimul loc după prima lungime de bazin, apoi a fost pe 7 la 50 şi 75 de metri, dar a avut un finiş impresionant, reuşind să câştige bronzul.



    Robert-Andrei Badea s-a clasat pe locul 5 în finala probei de 400 de metri mixt masculin. Victoria a revenit italianului Alberto Razzetti, cu un nou record al Campionatelor Europene în bazin scurt.



    Vineri seara, Andrei Ungur câştigase prima medalie pentru România la Europenele de la Otopeni, bronz în proba de 100 de metri spate. Sâmbătă, David Popovici s-a clasat pe patru la 200 de metri liber.



    România a participat la Europene cu un lot de 21 sportivi (7 fete şi 14 băieţi) şi a încheiat cu două medalii de bronz.

  • Muzeul tirbuşoanelor

    Muzeul tirbuşoanelor

    Istorie, cultură, artă, toate se
    îngemănează atunci când vorbim despre o colecţie profesionistă de tirbuşoane. O
    colecţie pentru strângerea căreia s-a umblat prin toată lumea, după piese rare,
    şi a cărei alcătuire a durat 11 ani.


    Evoluţia istorică a tirbuşonului
    poate fi înţeleasă de vizitatorii celei mai mari colecţii de tirbuşoane din
    lume, atestată de Guinness World Records în 2015 şi găzduită de Muzeul
    recordurilor româneşti, din Bucureşti.


    Iar faptul că avem de a face cu
    un act de cultură este certificat şi de faptul că acestei colecţii
    Romfilatelica i-a dedicat o emisiune filatelică în seria Colecţii Româneşti:
    Tirbuşoane 1, constând în timbre cu 7 valori diferite.


    Colecţia impresionează nu numai
    prin numărul mare de exemplare, cât în special prin varietatea materialelor din
    care sunt făcute, pornind de la fier, alamă, bronz, până la materiale
    preţioase, aur, argint sau cu mânere încrustate cu pietre preţioase.


    Colecţionarul însuşi, Ion
    Chirescu, ne-a mărturisit: N-a ajuns nimeni la această performanţă,
    dar nu performanţa am căutat-o. Am pornit de la această colecţie şi de la acest
    hobby şi ,greu de crezut, dar fără să îmi dau seama, am ajuns la un număr de
    peste 30 de mii de tirbuşoane diferite, real diferite, efectiv datorită
    pasiunii şi plăcerii de a le colecţiona, de a le căuta.


    Mari, ca pentru restaurante,
    mici, ca pentru sticluţe de colonie sau chiar minuscule, de studiat cu lupa,
    numărul tirbuşoanelor a crescut pe nesimţite, după cum ne-a spus colecţionarul: A fost o creştere pas cu pas. Am încercat, e adevărat, la început, să
    cumpăr cărţi despre această pasiune. Nu sunt singurul colecţionar, bineînţeles.
    În lume există cluburi care se ocupă de acest tip de colecţie, sunt mulţi
    colecţionari de tirbuşoane, sunt câteva mii, organizaţi pe ţări, pe continente,
    toţi cu această pasiune. Cea mai mare
    colecţie care apărea în Guinness Book era undeva la 1700 de piese. În momentul
    când am văzut la ce nivel a ajuns colecţia mea a fost şi pentru mine o
    surpriză.


    Găsim aici piese decorative din
    a doua jumătate a secolului XVII, ce puteau servi la deschiderea călimărilor de
    pe biroul unui gentleman. Găsim tirbuşoane de deschis şampania, după obiceiul
    timpurilor în care şampania era medicament prescris în depresii. Pe atunci
    dopului i se făcea doar o gaură pentru ca nicio picătură de licoare miraculoară
    să nu se piardă, şampania fiind
    foarte scumpă. Există tirbuşoane mignone, cu incrustaţii ori mânere de sidef,
    pentru sticlele de parfum ale doamnelor, tirbuşoane mici, simple, cu inel, care
    rămâneau în dopurile sticluţelor de la spiţerie, pentru întrebuinţări repetate,
    şi o infinitate de tirbuşoane de artist, în care creativitatea tehnică e
    înlocuită de cea estetică. Găsim secţiunea premium, cuprinzând piese ce nu pot
    fi văzute nicăieri în lume, unele patente de invenţie. Dar vom găsi şi,
    amuzaţi, tirbuşoane de târg, ornate cu motociclete, ancore, avioane, pisici sau
    Homer Simpson, kitsch-oase.


    Şi totuşi atunci când se
    gândeşte la modul în care a organizat colecţia, proprietarul ei se gândeşte mai
    întâi la oamenii pe care i-a strâns pentru susţinerea acestui vis: Cel mai important lucru a fost echipa care m-a ajutat. Am organizat un
    colectiv pornind de la prieteni şi persoane care s-au ocupat de acest lucru.
    Obiectele achiziţionate au fost curăţate, reparate, refăcute şi am început
    organizarea acestui muzeu, în primul rând prin modul de aranjare a lor. Sigur
    că am mers în mod evolutiv, de la primele tirbuşoane care au apărut în lume,
    până în ziua de astăzi. Dar cel mai important lucru, mi se pare, a fost modul
    de expunere a lor şi modul de iluminare. Eu cred că într-un muzeu este
    important ca lumina să fie foarte bine orientată către obiect, să-l scoată în
    evidenţă şi să nu îţi bată în ochi.


    Piesa de rezistenţă a colecţiei
    româneşti este unul dintre cele două tirbuşoane existente în lume făcute din
    piciorul de fier al fostului Pod al Londrei, construit la 1176 şi dezafectat în
    1831. Pe el sunt gravate cuvintele a stat 656 de ani la baza Podului Londrei.
    Cea mai veche piesă datează din 1740, din perioada lui Ludovic al XV-lea.


    Gabriel Soare, curatorul
    muzeului, ne-a tentat să vizităm colecţia: Vizitatorii care vor veni vor vedea faptul că piesele sunt organizate
    urmând două principii. La nivel internaţional, tirbuşoanele sunt împărţite în
    funcţie de modul în care ele reuşesc să scoată dopul dintr-o sticlă. Noi având
    un număr mult mai mare de tirbuşoane în colecţie decât în alte locuri, a
    trebuit să apelăm şi la un alt criteriu şi anume acela al aspectului lor.
    Astfel încât vizitatorii vor putea vedea tirbuşoane cu mâner din lemn,
    tirbuşoane cu mâner os sau fildeş sau din pietre preţioase, vor vedea
    tirbuşoane mecanice, cu dublu levier, cu simplu levier sau cu diferite
    mecanisme de blocare a tijei, cu diferite mecanisme care să uşureze scoaterea
    dopului de pe spiră chiar. E o diver    sitate foarte mare de patente şi de
    tirbuşoane cu un design foarte interesant.



    Întreaga colecţie e păstrată la umiditate şi căldură
    controlate, ca să nu se deterioreze şi este deschisă grupurilor de vizitatori
    ce se anunţă în prealabil.

  • România, argint şi bronz la Rio

    România, argint şi bronz la Rio

    Tenismenii români Florin Mergea și Horia Tecău au câștigat medaliile de argint în proba masculină de dublu, vineri, la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, după ce au fost învinși în finală de spaniolii Marc Lopez și Rafael Nadal cu 6-2, 3-6, 6-4.



    Mergea și Tecău au adus României prima medalie olimpică la tenis. Cei doi români au cedat la capătul unui meci echilibrat, care a durat două ore și 26 de minute, presărat cu multe momente de dramatism.



    Pe de altă parte, halterofilul român Gabriel Sîncrăian a cucerit medalia de bronz, vineri, la categoria 85 kg, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro. Sîncrăian a totalizat 390 kg, după 173 kg la stilul smuls și 217 kg la aruncat. Sportivul român a reușit toate cele șase încercări, reușind să obțină bronzul după ce unii favoriți au ratat.



    Bronzul cucerit de Sîncrăian este a treia medalie a delegației României la Rio, după aurul cucerit de echipa feminină de spadă și medalia tenismenilor Florin Mergea și Horia Tecău (argint).

  • Sportivul sǎptǎmânii – Judoka Andreea Chiţu

    Sportivul sǎptǎmânii – Judoka Andreea Chiţu

    Sǎptǎmâna trecutǎ a avut loc, în Germania, la Düsseldorf, un important turneu de judo de categoria Grand Prix. La întreceri au luat startul 546 de sportivi din 86 de ţări, mai exact 339 la masculin şi 207 la feminin. România a fost reprezentatǎ la concurs de 9 judoka. Din pǎcate, rezultatele sportivilor români au fost sub aşteptǎri. Corina Cǎprioriu, de pildǎ, vicecampioana mondialǎ a categoriei 57 de kilograme, a fost eliminatǎ încǎ din optimile de finalǎ, de columbianca Yadinys Amaris.



    Cel mai bine s-a comportat Andreea Chiţu, care a a ocupat locul al treilea în limitele categoriei 52 de kilograme. Pentru acest motiv, Radio România Internaţional a desemnat-o Sportivul Sǎptǎmânii.


    La Düsseldorf, Chiţu a învins-o în optimile de finalǎ pe Hela Ayari, din Tunisia, iar în sferturi a dispus de Da Sol Park, din Coreea de Sud. A fost învinsǎ însǎ semifinale de franţuzoaica Priscilla Gneto. În meciul pentru locurile 3-5, Chiţu a câştigat prin waza ari lupta cu sportiva mongolǎ Bundmaa Munkhbaatar.



    Andreea s-a nǎscut pe data de 7 mai 1988, în localitatea Bolintin-Vale, nu departe de Bucureşti. Este legitimatǎ la Clubul Sportiv al Armatei Steaua. A cucerit medalii de argint la ultimele douǎ campionate mondiale, şi anume în 2014, la Celiabinsk, în Rusia, şi în 2015, la Astana, în Kazahstan. La acestea se adaugǎ patru medalii la Europene: aur în 2012 la Celiabinsk şi în 2015, la Baku, în Azerbaidjan, apoi argint în 2013, în Ungaria, la Budapesta şi bronz în 2014 la Montpellier, în Franţa.

  • Bronz mondial pentru handbalul feminin românesc

    Bronz mondial pentru handbalul feminin românesc

    In ultimii ani, sporturile de echipǎ n-au adus mari rezultate României. Singura disciplinǎ în care echipele noastre au concurat la nivel înalt a fost handbalul feminin, în special în competiţiile cluburilor. La nivel de echipe naţionale, cea mai mare peformanţǎ din noul mileniu a fost medalia de argint câştigatǎ de handbaliste la Campionatul Mondial din 2005, din Rusia.



    Dupǎ un deceniu de la acel rezultat, Naţionala femininǎ a României a reuşit acum o nouǎ mare performanţǎ: bronz la Campionatul Mondial din Danemarca. In finala micǎ a competiţiei, duminicǎ, fetele au trecut categoric de Polonia, cu 31 la 22. Cea mai bunǎ jucǎtoare a echipei române a fost Cristina Neagu, autoare a 63 de goluri. Ea a fost şi cea mai eficientǎ marcatoare a Campionatului, iar în final, a fost declaratǎ cea mai bunǎ handbalistǎ a competiţiei.



    Cristina Neagu, cu o declaraţie acordatǎ unui pentru Dolce Sport: “Este, cred, o mare performanţǎ pentru handbalul românesc. Dupǎ zece ani, vine o nouǎ medalie la un campionat mondial, chiar dacǎ e de bronz şi nu de argint, cum a fost acum zece ani. Le mulţumesc oamenilor care au fost astǎzi în tribunǎ, oamenilor care ne susţin din faţa televizoarelor şi oamenilor care ne susţin întotdeauna, indiferent de rezultate”.



    O componentǎ de bazǎ a echipei a fost portǎriţa Paula Ungureanu, ale cǎrei parade au fǎcut diferenţa în multe momente importante ale competiţiei. In vârstǎ de 35 de ani, Paula se aflǎ la cea mai mare peformanţǎ din cariera sa: “Pentru asta m-am antrenat an de an şi zi de zi. Acesta e visul oricǎrui sportiv — sǎ joace o finalǎ. Chiar am crezut şi sunt atât de mândrǎ de tot ceea ce am realizat noi aici. Nimeni nu ne dǎdea absolut nici o şansǎ şi am demonstrat cǎ suntem o adevǎratǎ echipǎ”.



    România a fost foarte aproape de a se califica în finala mare. Vineri, fetele antrenate de suedezul Thomas Ryde au pierdut însǎ, în semifinale, dupǎ prelungiri, în faţa Norvegiei, cu 33 la 35. Duminicǎ, în ultimul act al competiţiei, nordicele s-au impus în faţa Olandei cu 31 la 23.



    Antrenorul secund al echipei române, Costicǎ Buceschi, comenteazǎ: “Noi trebuia sǎ jucǎm cealaltǎ finalǎ. Am demonstrat asta în special în meciurile de dupǎ grupǎ, în care am arǎtat cǎ avem un handbal foarte bun, atât în apǎrare, cât şi în atac. Dacǎ treceam de Norvegia, eu zic cǎ astǎzi aveam şanse mari sǎ luǎm aurul. Dar ne mulţumim cu ce am realizat. Am jucat foarte bine în finala micǎ, fetele au fost extraordinare, au ştiut sǎ se mobilizeze şi nu e puţin lucru sǎ reuşeşti sǎ iei o medalie de bronz la un campionat mondial. Cred cǎ, cel mai mult, echipa României a câştigat la mentalitate. Cred cǎ acolo era problema cea mare, pentru cǎ toatǎ lumea recunoaşte cǎ avem jucǎtoare foarte bune, dar nu reuşeam sǎ formǎm o echipǎ”.



    Urmǎtorul obiectiv, pentru echipa românǎ, este reprezentat de Jocurile Olimpice de la Rio, de anul viitor. Locul 3 ocupat la Mondiale asigurǎ României prezenţa la unul dintre turneele preolimpice. Mai mult, este posibil chiar ca România sǎ gǎzduiascǎ un astfel de turneu, ceea ce ar spori semnificativ şansele fetelor pentru un loc la Olimpiadǎ.