Radio România Internațional

Tag: bucatarie roamneasca

  • Raci fierţi în vin

    Raci fierţi în vin

    Racul (Astacus astacus) este o delicatesă care, în mod tradiţional, se pune la fiert şi se consumă cu mujdei de usturoi. Racii care urmează a fi preparaţi trebuie să fie, obligatoriu, vii, cei inerţi fiind îndepărtaţi. Racii trebuie spălaţi sub jet de apă pentru a li se curăţa urmele de mâl de pe ei. Se pune la fiert o oală cu apă, cu una-două linguri de sare, iar după ce apa clocoteşte, acolo sunt aruncaţi racii. Se ţin pe foc între 5 şi 10 minute până ce capătă culoarea roşie, fiind lăsaţi apoi să se răcească în apa în care au fiert.

     

    În afară de varianta populară, racii pot fi fierţi şi în vin. Se curăţă o ceapă, un morcov, care se taie felii, o ţelină mică, de asemenea, tăiată felii şi se pun la fiert într-o oală în care am turnat un litru de vin alb, de preferinţă demidulce. După ce dă în fiert şi se îndepărtează spuma, în mod similar se pun şi racii la fiert. La final se adaugă puţin cimbru măcinat şi se mai dă într-un clocot. După ce se lasă să se răcească în vinul în care au fiert, racii pot fi consumaţi, de asemenea, cu mujdei de usturoi.

    De la raci este consumată carnea din coadă şi cea din cleştii mari, bineînţeles trecută prin mujdei de usturoi sau prin alte sosuri. Este o carne bogată în proteine şi cu foarte  puţine grăsimi.

     

    O variantă îmbunătăţită faţă de racii cu mujdei de usturoi este aşa-numita „scordolea de raci”. Scordolea este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, amestecat cu usturoi pisat şi ornat cu jumătăţi de miez de nucă, care acoperea, pe un platou, bucăţi de peşte afumat. Altfel, are acelaşi sens, de sos de usturoi, combinat cu rasol, legume fierte şi, mai ales, raci fierţi.

    Pentru a-l pregăti, avem nevoie de două felii de pâine, de nuci, de o căpăţână de usturoi, de ulei, oţet şi sare. Înmuiem feliile de pâine, fără coajă, după care le stoarcem şi şi le frecăm cu puţin oţet până obţinem o pastă. Adăugăm ulei, exact ca la maioneză, precum şi câteva nuci mărunţite, potrivim de sare şi amestecăm până când capătă consistenţa unei smântâni mai groase, care este servită împreună cu cozile de raci.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    La 25 martie este marcată Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie la alimentele de origine animală.



    O masă pe bază de peşte începe, desigur, cu un platou de aperitive. Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o specialitate care se obţine cu multă muncă. La aperitive pot fi servite chifteluţe sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte, însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum este somnul.



    Tot la aperitive poate fi servită plăcinta din carne de peşte. Avem nevoie de câteva bucăţi de file de ştiucă sau de şalău pe care le trecem prin maşina de tocat. Această plăcintă se realizează doar cu carne de peşte alb, precum ştiuca sau şalăul. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare.



    Spargem două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute, după care plăcinta poate fi servită.



    După ciorba de peşte acrită cu oţet sau după storceag, un preparat specific Deltei Dunării, la care se folosesc legume rădăcinoase şi care, la final este dres cu gălbenuş de ou şi cu smântână, vă propunem, ca fel principal, rasolul de ştiucă sau de şalău. Pentru o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg, de 4 morcovi, de 4 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4 bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi.



    După circa 20 de minute adăugăm peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim 20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel, după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.




  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    La 25 martie este marcată Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie la alimentele de origine animală.



    O masă pe bază de peşte începe, desigur, cu un platou de aperitive. Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o specialitate care se obţine cu multă muncă. La aperitive pot fi servite chifteluţe sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte, însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum este somnul.



    Tot la aperitive poate fi servită plăcinta din carne de peşte. Avem nevoie de câteva bucăţi de file de ştiucă sau de şalău pe care le trecem prin maşina de tocat. Această plăcintă se realizează doar cu carne de peşte alb, precum ştiuca sau şalăul. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare.



    Spargem două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute, după care plăcinta poate fi servită.



    După ciorba de peşte acrită cu oţet sau după storceag, un preparat specific Deltei Dunării, la care se folosesc legume rădăcinoase şi care, la final este dres cu gălbenuş de ou şi cu smântână, vă propunem, ca fel principal, rasolul de ştiucă sau de şalău. Pentru o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg, de 4 morcovi, de 4 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4 bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi.



    După circa 20 de minute adăugăm peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim 20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel, după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.




  • Salam de biscuiţi

    Salam de biscuiţi

    Salamul de biscuiţi este un desert extrem de popular în România. Carnea nu se află, nici pe departe, printre ingrediente, denumirea având legătură doar cu forma acestui desert care seamănă cu un salam. Pare că acest desert ar fi fost inventat în Sicilia, el regăsindu-se nu numai în bucătăria italiană, ci şi în cea portugheză. Putând fi pregătit foarte uşor, din ingrediente accesibile chiar şi în perioade de criză alimentară, specifice economiilor centralizate, de tip comunist, salamul de biscuiţi a devenit un desert popular nu numai în România, ci şi în spaţiul sovietic.



    Avem nevoie de jumătate de kg de biscuiţi simpli, de ceai, de 100 de grame de unt, de 200 de grame de rahat, de 200 de grame de nuci, de 100 de grame de zahăr, de 100 de grame de stafide, de un sfert de litru de lapte, de 3 linguri de cacao, cu vârf, adică aproape 100 de grame şi de esenţă de rom.



    Punem laptele la fiert şi adăugăm zahărul şi untul care se vor topi. În continuare, punem cacao şi stafidele. Într-o altă variantă de reţetă, stafidele, dacă sunt foarte uscate, sunt lăsate la înmuiat în puţină apă sau în esenţă de rom. După ce omogenizăm, punem rahatul, tăiat în cubuleţe şi miezul de nucă, de asemenea, mărunţit. Miezul de nucă poate fi înlocuit cu alune sau cu fistic. Se adaugă biscuiţi sfărâmaţi până când compoziţia se îngroaşă. În continuare, compoziţia se modelează sub forma unui salam, pe care îl ambalăm într-o folie de platic sau într-o folie de aluminiu, folie pe care o strângem bine la capete. Folia se pune apoi la rece, în frigider, iar în următoarea zi salamul de biscuiţi poate fi servit după ce este tăiat în felii.



    Există foarte multe variante de reţete pentru salamul de biscuiţi. Lucrul comun este acela că nu trebuie copt în cuptor. Pe lângă ingrediente, să le spunem, obligatorii, precum biscuiţi, lapte şi cacao, poate fi folosit lichior în loc de esenţă de rom, fructe confiate în loc de stafide sau, atunci când punem laptele la fiert, poate fi adăugate şi două gălbenuşuri de ou.



  • Salam de biscuiţi

    Salam de biscuiţi

    Salamul de biscuiţi este un desert extrem de popular în România. Carnea nu se află, nici pe departe, printre ingrediente, denumirea având legătură doar cu forma acestui desert care seamănă cu un salam. Pare că acest desert ar fi fost inventat în Sicilia, el regăsindu-se nu numai în bucătăria italiană, ci şi în cea portugheză. Putând fi pregătit foarte uşor, din ingrediente accesibile chiar şi în perioade de criză alimentară, specifice economiilor centralizate, de tip comunist, salamul de biscuiţi a devenit un desert popular nu numai în România, ci şi în spaţiul sovietic.



    Avem nevoie de jumătate de kg de biscuiţi simpli, de ceai, de 100 de grame de unt, de 200 de grame de rahat, de 200 de grame de nuci, de 100 de grame de zahăr, de 100 de grame de stafide, de un sfert de litru de lapte, de 3 linguri de cacao, cu vârf, adică aproape 100 de grame şi de esenţă de rom.



    Punem laptele la fiert şi adăugăm zahărul şi untul care se vor topi. În continuare, punem cacao şi stafidele. Într-o altă variantă de reţetă, stafidele, dacă sunt foarte uscate, sunt lăsate la înmuiat în puţină apă sau în esenţă de rom. După ce omogenizăm, punem rahatul, tăiat în cubuleţe şi miezul de nucă, de asemenea, mărunţit. Miezul de nucă poate fi înlocuit cu alune sau cu fistic. Se adaugă biscuiţi sfărâmaţi până când compoziţia se îngroaşă. În continuare, compoziţia se modelează sub forma unui salam, pe care îl ambalăm într-o folie de platic sau într-o folie de aluminiu, folie pe care o strângem bine la capete. Folia se pune apoi la rece, în frigider, iar în următoarea zi salamul de biscuiţi poate fi servit după ce este tăiat în felii.



    Există foarte multe variante de reţete pentru salamul de biscuiţi. Lucrul comun este acela că nu trebuie copt în cuptor. Pe lângă ingrediente, să le spunem, obligatorii, precum biscuiţi, lapte şi cacao, poate fi folosit lichior în loc de esenţă de rom, fructe confiate în loc de stafide sau, atunci când punem laptele la fiert, poate fi adăugate şi două gălbenuşuri de ou.