Radio România Internațional

Tag: Bucharest International Dance Film Festival

  • The 4th Bucharest International Dance Film Festival

    The 4th Bucharest International Dance Film Festival

    For the fourth consecutive year, Romania’s capital city played host
    to the popular Bucharest International Dance Film Festival. Unique in Romania,
    the Festival is produced by the TangajDance Association and offers film
    screens, performances, workshops and exhibitions.


    Every year the festival revolves around a core theme. This year it
    is called RETRACING. Choreographer Simona Deaconescu, the festival’s artistic
    director, told us more:


    2018 is the year of the
    Great Union Centennial, and we’ve given this event due consideration. To me and
    my team the last 100 years are very important. Hence we’ve tried to represent
    it from the point of view of people who’ve experienced this period, whether
    we’re talking about generations of people who lived in this period, the way
    they endured and the perseverance with which they tried to live their lives and
    fulfil their dreams… Even if the festival has this historic theme, it very
    much refers to the way people conceive history, their personal interpretation
    of it. It focuses on people’s perception of history through the lens of their
    modern life, looking out to the future as well.


    On the first day of the festival, organisers screened Midnight
    Specials, A selection of Romanian archive films, a program curated in
    cooperation with the Bucharest National Dance Centre, which hosted the
    screening. Here is Corina Cimpoieru, a consultant with the Research Department
    of the National Dance Centre with more details:


    Dance film does not have an
    official or unofficial history, in the sense of a systematic approach to dance
    or setting up a film genre as such. It is rather a retrospective and
    retroactive outlook on the history of Romanian dance, an effort that the
    National Dance Centre started a few years back by means of a series of projects
    in cooperation with the National Film Archive. As a result, we have identified
    scattered dance sequences in difference film genres, from silent films to dance
    reports, newsreels from the 50s, documentary art films produced by the
    Alexandru Sahia Film Studios and so on…


    The Festival’s agenda also included film screenings outside the
    official competition. One such film is the Romanian 3D feature My life
    rehearsed in one leg, directed by Bogdan Mustata, with choreography by Iulia
    Weiss. It is an experimental 3D film, says film director and script writer
    Bogdan Mustata, the recipient of the Golden Bear Award for best short film at
    the 2008 International Berlin Film Festival for A Good Day for a Swim.


    I started out from a series
    of technicalities that have to do with film directing… I wanted to work without
    a narrative and have characters stripped of psychological and social substance
    and just use the tools at my disposal, engage in a simple dialogue with them,
    without touching on human psychology and knowledge of life… Then I started to
    build on that, discussing what we can do with our bodies, and how we can use it.


    Bogdan Mustata also wrote the script, which is an analysis of the
    relation between memory and personal identity. Bogdan Mustata:


    There were two relations.
    One was based on quotes from the films, the other on quotes from theatre plays,
    and I selected the films and the plays from memory. I was interested to see how
    these memories, many of them false and fabricated, help define a person’s
    identity… The films do not all belong to the same genre and are easy to recognize:
    Hiroshima, Last Year at Marienbad, but also Armageddon or Before
    Sunrise. In the case of Before Sunrise, I for one was interested in the kind
    of feeling you get when you meet a stranger and you can redefine yourself,
    telling him everything about yourself. This is what makes meeting new people
    special. Anything you hate about yourself can change, because you are telling
    the story and only you can chose what you say to him. You start making new
    memories. And these feelings and memories create a new identity for us.


    Since 2016, the Bucharest International Dance
    Film Festival has channeled a substantial part of its resources into creating a
    market for the film dance in Romania, by encouraging artists in putting
    together such productions. This is how the National Competition section of the
    Festival was created. Two years later, the number of applications for this
    section has tripled. States Uprooted, the stage direction and choreography of
    which belong to Ioana Turcan, was chosen the best Romanian short film, out of
    the 10 productions shortlisted this year. The film tackles different identities
    and perceptions, different transition rituals, and uprooting in Romania and the
    US. Ioana Turcan says the scenes were shot during her travels in 2012-2017, but
    not especially for this short film:


    This
    is how I work. I have created a personal audiovisual archive, which I keep
    updating every time I travel. I started doing that when I left for the US, in
    2012. I was on a ‘Work and Travel’ programme. I would spend 3 months in the US
    and the rest of the year in Romania. And I noticed social differences, as well
    as differences in terms of outlook, approaches, identity and perceptions. Since
    I was spending a lot of time there, this issue affected me. I no longer knew
    how to look at myself. So the idea was to make a film suitable for screening
    not only in cinema halls, but one that expresses my desire to experiment with
    the environment. Because it has dance scenes, fight scenes, various types of
    video performances, so it is pretty experimental, interdisciplinary I’d say.


    The winner of the International Competition,
    out of the 20 entries, was Night Dancing, a Romanian-British co-production
    directed by Barney Cokeliss, with choreography by Louise Tanoto, Jacob Ingram-Dodd
    and Jason Thorpe.

  • Bucharest International Dance Film Festival, la a patra ediţie

    Bucharest International Dance Film Festival, la a patra ediţie

    Pentru al patrulea an consecutiv, şi cu un interes foarte mare din partea
    publicului, la început de septembrie s-a desfăşurat în Capitală Bucharest
    International Dance Film Festival (BIDFF). Eveniment unic în România, produs de
    Asociaţia TangajDance, BIDFF înseamnă filme, dar şi spectacole, ateliere,
    expoziţii.


    În fiecare an, festivalul se
    dezvoltă pe baza unei teme. Anul acesta, tema a fost (RE)TRACING. Coregrafa
    Simona Deaconescu, director artistic al festivalului Ne aflăm în Anul
    Centenarului şi ne-am gândit destul de mult ce înseamnă acest centenar pentru noi.
    Pentru mine şi pentru echipa cu care lucrez e foarte important procesul
    ultimilor 100 de ani. Şi am încercat să ne raportăm la el din punctul de vedere
    al oamenilor care au trecut prin acest proces, pentru că e vorba despre nişte
    generaţii care au trecut prin acest proces şi felul în care ele au rezistat,
    perseverenţa cu care au încercat să-şi ducă viaţa şi să-şi îndeplinească
    dorinţele… Şi chiar dacă festivalul are această temă istorică, ea se referă
    foarte mult la felul în care oamenii au văzut istoria, felul în care percepţia
    lor a alterat-o. Cum văd această
    istorie prin filtrul prezentului, dar şi cu un ochi în viitor.


    În prima zi a festivalului, organizatorii au propus, în contextul Anului
    Centenarului, proiecţia MIDNIGHT SPECIALS ‘ O selecţie de filme româneşti
    de arhivă, un program curatoriat în parteneriat cu Centrul Naţional al
    Dansului Bucureşti, în curtea căruia a şi avut loc proiecţia. Corina Cimpoieru,
    consultant artistic CNDB – compartiment Cercetare Filmul de dans nu are
    o istorie oficială şi nici neoficială, în sensul abordărilor constante pe
    tematica dansului sau în sensul creării unui gen cinematografic. Este mai
    degrabă o privire retrospectivă şi retroactivă a recuperării istoriei dansului
    românesc, un demers pe care CNDB l-a început deja de ceva ani printr-o serie de
    proiecte în care se înscrie şi această colaborare cu Arhiva Naţională de Filme,
    în urma căreia am identificat aceste apariţii efemere ale dansului în diferite
    genuri cinematografice, de la filmul mut la reportajele despre dans, la
    jurnalele de actualităţi din perioada anilor 50, la filmele documentare de
    artă, realizate la Studioul Alexandru Sahia….


    Din programul BIDFF au făcut parte şi filme proiectate în afara
    competiţiilor. Printre acestea, lungmetrajul românesc de ficţiune 3D My life
    rehearsed in one leg, regia Bogdan Mustaţă, coregrafia Iulia Weiss. Un film
    experimental 3D, după spusele regizorului şi scenaristului Bogdan Mustaţă,
    câştigător al Ursului de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj, O zi bună de
    plajă, în 2008, la Festivalul de Film de la Berlin. Eu am pornit de la
    nişte lucruri foarte tehnice, care ţin de film, regie… Am pornit de la
    dorinţa asta de a lucra cu actorii fără naraţiune şi fără psihologia
    personajului şi fără relevanţă socială şi am vrut să văd cum şi ce unelte pot
    să am, ce mod de a discuta cu ei cât mai simplu, care să nu ţină de cunoaşterea
    psihologiei umane sau a vieţii… După aceea am început să lucrez. Cum facem cu
    corpul, ce putem să lucrăm cu corpul nostru, cum putem să folosim lucrurile
    astea….


    Scenariul, semnat tot de Bogdan Mustaţă, este o analiză a relaţiei dintre
    memorie şi identitatea unei persoane:
    Aveam două relaţii. O relaţie a fost
    construită pe citate din filme, cealaltă relaţie, pe citate din piese de
    teatru, iar filmele şi piesele le-am ales dintr-o zonă a memoriei. M-a
    interesat cum definesc identitatea unei persoane toate amintirile astea – o mulţime
    de amintiri false, o mulţime de amintiri construite ca să ne definim într-un
    anumit fel… Nu sunt filme dintr-o anumită zonă. Sunt foarte uşor de
    recunoscut Hiroshima, Anul trecut la Marienbad, dar şi filme precum
    Armageddon sau Before Sunrise. La Before Sunrise, de exemplu, pe mine mă
    interesa senzaţia aceasta când întâlneşti pe cineva pe care nu îl cunoşteai, şi
    atunci te poţi redefini, poţi să-i povesteşti absolut orice despre tine. Acesta
    e şi farmecul de a te întâlni cu cineva nou. Orice nemulţumire faţă de tine se
    poate schimba, pentru că îi povesteşti şi alegi numai ce vrei tu să îi
    povesteşti. Începi să-ţi creezi noi amintiri… Şi dorinţele acestea şi
    amintirile ne dau o nouă identitate.


    Începând cu 2016, BIDFF a concentrat o parte importantă a resurselor
    festivalului pentru formarea unei pieţe a filmului de dans în România, prin
    încurajarea artiştilor în crearea unor astfel de producţii. A luat naştere
    astfel secţiunea Competiţia naţională. Doi ani mai târziu, numărul de aplicaţii
    la acest concurs s-a triplat. Cel mai bun film românesc dintre cele 10
    scurtmetraje selectate pentru competiţie a fost ales anul acesta STATES
    UPROOTED, regia și coregrafia Ioana Țurcan. Un film despre dezrădăcinare,
    ritualuri în tranziţie, identitate şi percepţii diferite: România şi SUA.
    Filmările sunt realizate în timpul călătoriilor artistei din perioada 2012-2017.
    Ioana Ţurcan povesteşte că filmările din cei cinci ani nu au fost făcute
    special pentru acest scurtmetraj Eu aşa lucrez. Mi-am creat o arhivă
    audiovizuală pe care tot o actualizez din diferite călătorii. Am început să fac
    asta mai ales când am plecat în State, în 2012. Mergeam cu Work and travel.
    Am stat 3 luni în State şi în restul anului eram aici. Apoi, s-a schimbat.
    Stăteam restul anului acolo şi cam 3 luni în afara SUA. Şi am observat nişte
    diferenţe sociale, de mentalitate, de abordări, identitate şi percepţii. Stând
    acolo foarte mult, m-a măcinat asta. Nu ştiam cum să mă privesc. Din nevoia
    asta am creat aceste un fel de du-te, vino-uri, pentru că asta făceam în
    fiecare an. Veneam-plecam, veneam-plecam… Am pornit de la a realiza un film
    care să poată fi expus nu doar în cinematografe şi care exprima dorinţa mea de
    a experimenta cu mediul. Pentru că are scene de dans, scene de luptă, diferite
    tipuri de performance-uri pe partea de video… Adică e destul de experimental,
    interdisciplinar, aş zice.



    Câştigător al Competiţiei internaţionale a fost
    ales, din cele 20 de filme intrate în competiţie, scurtmetrajul NIGHT DANCING,
    o coproducţie România/ Marea Britanie, regia Barney Cokeliss, coregrafia Louise
    Tanoto, Jacob Ingram-Dodd şi Jason Thorpe.

  • The International Dance Film Festival in Bucharest

    The International Dance Film Festival in Bucharest

    Three years ago the Bucharest International Dance Film Festival was set up out of a desire to lay the foundations of a creative industry in the field of dance film. It is an event that rapidly managed to gather a numerous public. Choreographer and dance film creator Simona Deaconescu is the initiator of the festival.



    Simona Deaconescu: “The whole undertaking started off with myself making films. I made dance films that were highly appreciated in international festivals. One of these films is still appreciated as we speak. Being invited to one of these festivals, I realized what a fine community we had here. You see very many things, films are so different among themselves, and audiences are very large. I expected the festivals to be niche events, but I happened to be in cinema halls with hundreds, almost a thousand people. It is a faithful public, people were casually chatting about this kind of film and were also very passionate about it, they were, like, fans of the genre. I found that very interesting and I said we surely can do something like that in Romania as well, as our audiences are very eager to watch something like that. As long as the public is eager, we, as a creative industry, can also offer products capable of satisfying our audiences”.



    The Age of Strange is the concept under which this year, at its 3rd edition, the festival put together a series of events that came up with the idea of return to the natural. There were 35 short-reels, of which 20 entered the international competition, 7 the Romanian competition, while 8 of them entered the Midnight Special series, a visual arts, performance and workshop exhibition.



    Speaking about that, here is the festival’s artistic director Simona Deaconescu once again: “We live in an age of suspense, it is an age when we feel the danger, although it may not happen next to you. All the time you feel threatened, one way or another. I sometimes feel we live in some sort of paranoia. We tried to build this edition around this contradiction, that is how the body succeeds to remain natural, does it want to remain natural in our age, or could it alter itself, whether willingly or unwillingly and eventually gets caught up in the context?”



    20 films from 14 countries have been selected out of 300 applications for the international competition. Here is Simona Deaconescu with more details: “We have movies about the body politic. For instance, the movie 2-28, which got a special award, talks about General Changs dictatorship in Taiwan. We have movies about the notion of freedom as applied in Israel, movies about the rights and situation of women in Ireland. These are films that have treated contemporary societal issues. We had films that treated in an artistic way the idea of a system. At the same time, we presented films about what dance means in a society, its power, the ability to change , and also movies about strong personalities, strange events or aesthetic experiments, which seemed innovative in terms of dance movies.”



    The most daring proposal for this years edition of the International Dance Film Festival was to launch a national competition: “We realized that we dont have enough Romanian dance movies, but that we could put out a call for domestic projects, in order to encourage films like this. We are seeking dance movies with a strong central idea, with an interesting language. We are encouraging Romanian choreographers to collaborate with directors. We selected seven films, very different in style and approach, both in terms of choreography and directing. It is interesting that the award for Best Romanian Film was won by ‘Golden Boi’, a film by two very young female choreographers. The decision of the jury was unanimous, for the fact that it was new and fresh, maybe not perfect, but something that had not been seen before. It is a film with imperfect bodies set in an imperfect scenery. The other films were also well integrated into the context. It seems to me that it is a precedent for future dance movies in Romania.”



    The two feature-length movies screened at the festival, though very different one from the other, sold out. La Danseuse, by Stephanie Di Giusto, premiered in 2016 at Cannes, in the Un Certain Regard section. It tells the story of Loie Fuller, a darling of cabaret shows at the Folies Bergere Theater in the first years of the 20th century, who inspired both Toulouse-Lautrec and the Lumiere brothers. The second film, Wim, was made by Lut Vandekeybus, the sister of famous performer, choreographer and director Wim Vandekeybus. Lut’s movie explores the unsettling creativity of her brother.



    The third edition of the Bucharest International Dance Film Festival took place over September 7 and 10 at the Elvira Popescu Cinema Hall, the National Contemporary Art Museum, and the Bucharest National Dance Center.

  • Festivalul Internaţional al Filmului de Dans Bucureşti

    Festivalul Internaţional al Filmului de Dans Bucureşti

    Din dorinţa de a pune bazele unei industrii creative de film de dans, în urmă cu trei ani s-a născut Bucharest International Dance Film Festival, eveniment care a reuşit rapid să adune un public numeros. Iniţiatoarea festivalului este Simona Deaconescu, coregrafă, dar şi creatoare de filme de dans. Tot acest demers a început de la mine realizând filme. Am făcut filme de dans care au mers foarte bine în festivalurile internaţionale. Unul merge foarte bine şi acum. Fiind invitată la unele dintre aceste festivaluri, mi-am dat seama ce comunitate faină este acolo. Vezi foarte multe lucruri noi, filmele sunt atât de diferite între ele, iar publicul e foarte numeros. Mă aşteptam să fie festivaluri de nişă, dar am ajuns în săli de cinema cu sute, aproape o mie de oameni. Un public fidelizat, oamenii vorbeau foarte lejer despre acest tip de film şi erau şi pasionaţi, un fel de fani ai genului. Mi s-a părut foarte interesant şi am zis că sigur este posibil să faci şi la noi aşa ceva, pentru că publicul de la noi este foarte curios. Atâta timp cât există curiozitate, şi noi, ca industrie creativă, putem oferi produse care să o satisfacă”.



    The Age of the Strange este conceptul sub care festivalul a adunat anul acesta, la a treia ediţie, o serie de evenimente care propun o întoarcere la starea de natural: 35 de filme scurte, dintre care 20 în competiţia internaţională, 7 în competiţia românească şi 8 în seria Midnight Specials, o expoziţie de artă vizuală, performance-uri şi ateliere. Simona Deaconescu, directorul artistic al festivalului Ne aflăm într-o epocă cu suspans, o epocă în care simţi pericolul, cu toate că nu se întâmplă, poate, lângă tine. Tot timpul te simţi ameninţat, într-un fel sau altul. Câteodată, chiar am impresia că trăim într-un fel de paranoia. Am încercat să construim această ediţie în jurul acestei contradicţii: cum mai reuşeşte corpul să rămână natural, mai vrea să rămână natural în această epocă sau alege să se altereze sau se alterează fără voia sa şi rămâne prins în acest context?”.



    20 de filme din 14 ţări au fost selectate din peste 300 de aplicaţii pentru a intra în competiţia internaţională. Simona Deaconescu: Am avut filme care vorbesc despre un corp politic… De exemplu, filmul 2-28”, care a luat o menţiune specială şi care vorbeşte despre efectul pe care l-a avut dictatura generalului Chang în Taiwan. Am avut filme care vorbesc despre conceptul de libertate aplicat în Israel, filme în care se vorbeşte despre situaţia femeii şi drepturile femeii în Irlanda… Adică au fost filme care au tratat foarte clar anumite probleme care există în societatea contemporană sau care au atras cumva atenţia asupra lor. Am avut filme care la nivel de propunere artistică abordau ideea de sistem — ce înseamnă un sistem. Dar, pe de altă parte, am prezentat şi filme care vorbesc despre ce înseamnă dansul într-o societate, care este puterea lui, ce poate schimba, filme despre oameni cu personalităţi puternice, evenimente inedite sau experimente la nivel de estetică, în care ni s-a părut că se inovează genul filmului de dans prin abordarea artistică a creatorilor”.


    Cea mai îndrăzneaţă propunere pentru ediţia din acest an a Festivalului Internaţional al Filmului de Dans a fost lansarea unei competiţii naţionale, crede Simona Deaconescu: “Ne-am dat seama că poate nu sunt neapărat foarte multe filme româneşti de dans acum, dar, dacă noi lansăm un call” care este dedicat special creatorilor autohtoni, poate impulsionăm comunitatea artistică să realizeze filme. Căutăm filme de dans care au o idee puternică, care propun un limbaj interesant. Încurajăm coregrafii din România să colaboreze poate cu regizori sau să îşi asume rolul de regizori şi să facă filme de dans. Am selectat şapte filme, foarte diferite şi ca stil, şi ca propunere, şi ca abordare cinematografică, dar şi coregrafică. E interesant faptul că premiul pentru Cel mai bun film românesc a fost câştigat de filmul Golden Boi”, realizat de două coregrafe foarte tinere. Toţi membrii juriului l-au votat şi explicaţia a fost că e ceva nou, proaspăt, e ceva care poate nu e perfect, dar nu a mai fost văzut înainte, se simte că s-ar putea inova. E un film cu corpuri imperfecte, puse într-un spaţiu imperfect. Dar şi celelalte filme au fost foarte bine integrate în context. Mi se pare că este un precedent şi că o să existe filme de dans în România în viitor”.



    Cele două filme de lungmetraj invitate în festival, deşi diferite ca gen, au umplut sala cinematografului. La Danseuse/Dansatoarea”, lungmetraj de ficţiune, regia Stéphanie Di Giusto, a avut premiera în 2016 la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, secţiunea Un certain regard. Pelicula spune povestea lui Loïe Fuller, o răsfăţată a celebrelor spectacole de cabaret de la Folies Bergère (Paris) la începutul secolului al XX-lea şi sursă de inspiraţie pentru Toulouse-Lautrec, dar şi pentru fraţii Lumière. Al doilea lungmetraj proiectat, Wim”, este realizat de Lut Vandekeybus, sora celebrului performer, coregraf şi regizor Wim Vandekeybus. Pornind de la pe spectacole, repetiţii, interviuri şi arhive familiale, Lut explorează creativitatea neliniştită a fratelui ei.


    A treia ediţie a Bucharest International Dance Film Festival s-a desfăşurat în perioada 7 — 10 septembrie la Cinema Elvira Popescu, MNAC – Muzeul Naţional de Artă Contemporană, CNDB – Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi în spaţii neconvenţionale.

  • „La Danseuse” deschide a III-a ediție Bucharest International Dance Film Festival

    „La Danseuse” deschide a III-a ediție Bucharest International Dance Film Festival

    Cea de-a treia ediție a Bucharest International Dance Film Festival (7-10 septembrie) aduce în Bucureşti cele mai noi filme de dans realizate de coregrafi, regizori de film și artiști din întreaga lume, premiere mondiale și europene, o competiție dedicată exclusiv filmelor de dans românești, o expoziție de artă vizuală, performance-uri și workshopuri.



    Festivalul va fi deschis de lungmetrajul La Danseuse”, în regia lui Stéphanie di Giusto. Pelicula a avut premiera mondială în 2016, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes, fiind inclusă în secțiunea Un certain regard”.



    Tema ediției din acest an, THE AGE OF THE STRANGE, își propune o întoarcere la starea de natural, căutând modalități de expunere “techno-surealiste”, îmbrățișând contradicția și fragilitatea, spun oganizatorii.



    Cele 35 de filme scurte prezentate în Festival, dintre care 20 în competiţia internaţională, 7 în competiţia românească şi 8 în seria «Midnight Specials» explorează, printre altele, libertatea şi limitările ei ori sistemul informaţional şi reîntoarcerea la gândirea intuitivă.



    Bucharest International Dance Film Festival este dedicat producțiilor de dans realizate de coregrafi, regizori de film și artiști din întreaga lume. Din programul festivalului nu vor lipsi conferințe sau masterclass-uri.