Absolvent al Academiei de Artă din Iaşi în 1939, Constantin
Antonovici părăseşte anul următor ţara, lucrând şase luni în
atelierul lui Ivan Mestrovici, la Zagreb. În toamna anului 1941, este admis la
Akademie der Bildenden Kunste din Viena, pentru ca, în 1947, să se stabilească
la Paris, unde îl cunoaşte pe Brâncuşi, în atelierul căruia petrece patru ani.
În 1951, emigrează în Canada şi în 1954, se stabileşte la New York, devenind
cetăţean al Statelor Unite în 1959. Criticul Mihai Plămădeală ne vorbeşte
despre arta lui Constantin Antonovici şi despre şansa sculptorului de a întâlni
artişti celebri: Motivul bufniţei apare recurent în creaţia
lui Antonovici, de fapt, el este şi cunoscut drept sculptorul bufniţelor.
Faptul că a stat patru ani alături de părintele sculpturii moderne nu avea cum
să treacă fără a lăsa urme în conştiinţa lui Antonovici. Dar, cum afirma cândva
Brâncuşi, în urma marilor arbori, nici iarba nu creşte. Documentul semnat de
Constantin Brâncuşi la 9 mai 1951 în care scrie Subsemnatul atestă că domnul Constantin Antonovici are mult talent
la sculptură şi o lucrează cu înverşunare este atipic şi nu cred că poate sta
în picioare privind recunoaşterea sau omologarea. Altfel, nici o influenţă din
gândirea lui Brâncuşi în creaţia lui Antonovici, din punctul meu de vedere.
Antonovici este un sculptor animalier. Este, de asemenea, un sculptor care şi-a
căutat maeştri, iar în atelierele pe care le-a frecventat a căutat să afle, să
înveţe, să se desăvârşească. Important este că nu l-a copiat pe Brâncuşi, a
refuzat pastişa, iar aceasta este o dovadă de bun simţ, de bun simţ şi de
măsură, fapt care este demn de luat în consideraţie.
Cele mai importante expoziţii şi creaţii purtând
semnătura Constantin Antonovici sunt trecute în revistă
de criticul Mihai
Plămădeală: Expoziţiile mai importante ale lui Constantin
Antonovici au fost organizate în câteva galerii din Paris. Le-aş aminti şi pe
cele din Galeria Corcoran Arts din New York, de
asemenea, a expus şi la Philadelphia. În palmaresul său am putea menţiona şi
premiul decernat de Accademia Italia. Una dintre lucrările expuse este statuia
monumentală realizată pentru mormântul episcopului William T. Manning. În
România, sculptorul realizase un bust al lui Voltaire şi altarul catedralei din
Jimbolia, nu ştiu dacă acestea sunt înregistrate în patrimoniu. Lucrările
semnate de Antonovici se găsesc mai ales în colecţii private, dar multe dintre
ele apar şi în galerii din SUA.
O carte-catalog care ne introduce în
universul artistic al lui Constantin Antonovici a fost realizată de Doina
Uricariu în colaborare cu Vladimir Bulat. Volumul intitulat, Antonovici:
1911-2002: Sculptor on Two Continents / Sculptor pe două continente, este
ediţie bilingvă, engleză-română, şi a apărut la Universalia Publishers USA.
Mihai Plămădeală, critic de artă: Primul merit al monografiei
redactate de Doina Uricariu şi Vladimir Bulat, cu largul concurs al lui Steven Benedict, este că îşi propune să aducă acasă un
sculptor internaţional de origine română, puţin cunoscut publicului larg.
Cartea, în fapt un catalogue raisonne, face posibilă într-o primă fază
cunoaşterea vieţii şi a activităţii sculptorului Constantin Antonovici, căruia
ar fi salutar ca posteritatea să-i acorde un loc în arta românească, în deplină
cunoştinţă de cauză cu arta sa. Până atunci, în carte, care rămâne principalul
instrument de cunoaştere a lui Constantin Antonovici în ţara noastră, se
disting trei niveluri de abordare. Cel al biografiei artistice, cel al
prezentării operei, şi, în fine, al relaţionării cu nume celebre şi curente
recunoscute la nivel internaţional. Este discutabil dacă există legături între
bufniţele lui Antonovici şi Picasso, Henry Moore sau Juan Miro. Dincolo de
acest aspect, Antonovici este unul dintre sculptorii care merită şi trebuie să
fie cunoscuţi în România.
Chiar dacă motivul central al operei sale a fost bufniţa, pe care a
reprezentat-o în diferite înfăţişări şi ipostaze, Constantin Antononici a
realizat şi alt gen de creaţii, precum crucea de piatră de doi metri
înălţime aflată pe faţada de vest a catedralei newyorkeze St. John The Divine,
de pe Amsterdam Avenue. De asemenea, Constantin Antonovici este autorul
bustului preşedintelui Dwight Eisenhower, aflat la Casa Albă.