La mulţi ani! La multe experienţe frumoase şi bucurie alături de cei
dragi, vă dorim! Şi pentru că a mai trecut un an în care am căutat cele mai
inedite evenimente sau realizări din Romania, vă propunem un top al lor.
Dintre iniţiativele care ne-au reţinut atenţia la început de an, una
îşi merită locul în top, combinând dragostea de sport, cu cea a egalităţii de
şanse: este vorba despre Asociaţia Caiac Smile care a creat nişte monoschiuri,
dispozitive special create pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii, cu
ajutorul cărora aceştia se pot bucura de coborâri line pe pârtie. Am aflat
întreaga poveste de la Ionuţ Stancovici, preşedintele asociaţiei Caiac Smile:
Noi am făcut clubul Asociaţia Caiac Smile
pentru a promova sportul de performanţă
Caiac slalom şi când am pus mai mulţi copii în caiace, mi-am adus aminte de o
filmare pe care am văzut-o acum câţiva ani cu o persoană cu dizabilităţi, în
SUA, care vorbea foarte frumos despre caiac. Zicea că este singurul sport unde
el se simte perfect normal, pentru că la caiac noi folosim mai mult partea de
sus a corpului, iar partea de jos nu se vede pentru că e în caiac. Şi mi-am zis
să mă gândesc şi la aceste persoane, să le pun în caiace, să văd cum se
simt. Am pus, unul, doi, zece, se
simţeau foarte bine, au început să devină sportivii noştri, să facă parte din
club, din familia noastră. Şi după asta a început perioada de iarnă. Iar noi
eram cu tabere, cu mulţi copii la schi. Şi nu voiam să le întrerup nici lor
activitatea sportivă, pentru că le plăcea foarte mult să facă sport, aveau deja
disciplină sportivă. Şi atunci am studiat puţin, ca să văd ce înseamnă ca o
persoană cu dizabilităţi să facă schi. Am văzut aceste schiuri, care erau
destul de scumpe şi nu ne permiteam să le cumpărăm, aşa că am luat un scaun, am
dat jos roţile, am pus picioare de fier, şi l-am pus pe schiuri. Aşa a început
distracţia, ca persoanele cu dizabilităţi să poată schia.
În cu totul alt registru, dar nu de mai mic interes, este Clubul de
lectură pentru femei Mujeres Livres. Şi-a început activitatea la Iaşi, în 2020, reunind femei din diferite domenii de
activitate în jurul cărţilor. Şi pentru că se reuneau într-un restaurant cu
specific spaniol, s-au denumit în urma unui joc de cuvinte: femei, libere,
cărţi…Mujeres Livres. Lavinia Popescu, una dintre participante, ne-a
împărtăşit: Este chiar un club
de lectură, ne adunăm ca să discutăm despre cărţi, pentru că o carte nu se
termină după ce ai citit toate paginile, ea îşi continuă viaţa prin discuţiile
pe care le provoacă şi în felul acesta simţi că onorezi autorul, pentru ceea ce
ţi-a oferit, vrei să discuţi cu ceilalţi despre ceea ce ai simţit. Poate fi
plăcerea textului, duioşia poveştii sau descoperirea de sine pe care ai avut-o.
Când citeşti o carte nu te simţi singur. Simţi că vrei să împarţi şi cu ceilalţi
trăirile tale şi, mai ales, vrei să afli ce au simţit şi ceilalţi. Tocmai de
aceea a apărut necesitatea acestui club de lectură. Este foarte firesc să vrei
să faci parte dintr-o comunitate care să îţi ofere un spaţiu sigur în care să
te exprimi şi, mai ales, care să te conţină. Tocmai de aceea avem acest grup de
femei, care este ca un grup de suport şi ne bucurăm să ne ascultăm de fiecare
dată.
În luna octombrie, Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea
prin care bujorul a fost declarat Floare Naţională a României. În preajma Zilei
Bujorului Românesc, din 15 mai, discutam cu Prof.dr. Florin Stănică, profesor
la Facultatea de Horticultură a Universităţii Bucureşti, prorector al
Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, membru corespondent
al Academiei Române, exact despre acest demers de susţinere a bujorului,
simbolul veteranilor Armatei Române, pentru a deveni floare națională. Din 2013, colegul nostru, profesorul Florin
Toma, titularul disciplinei de Floricultură, a propus în cadrul unei manfestări
numite Zilele Horticulturii Bucureştene, pe care noi o realizăm, în mod
tradiţional, în fiecare lună mai, ca bujorul să devină floarea naţională a
României. Colegul nostru a prezentat vreo zece motive importante pentru care
această floare minunată ar putea să devină floare naţională. Unul dintre ele
este faptul că practic, în România, întâlnim cinci specii autohtone de bujor,
adică cinci specii de bujor care cresc în mod natural în pădurile noastre sau
pe terenurile noastre şi aceste specii se găsesc răspândite de la ţărmul Mării
Negre, în Dobrogea, până în Banat, din Oltenia, în sudul Moldovei, de asemenea,
în Ardeal, până în judeţul Bihor chiar. Înfloresc în a doua parte a lunii mai
şi sunt deosebit de frumoase, realizează poieni întregi, aşa cum se întâmplă la
Zau de câmpie, unde se găseşte Bujorul de stepă, dar şi păduri în care practic
bujorul înfloreşte în toată pădurea şi se realizează chiar festivaluri locale
sau sărbătoriri locale ale acestei flori minunate.
Şi deşi este iarnă, mai semnalăm o iniţiativă deosebită şi anume
prepararea îngheţatei la butoi, despre care am vorbit în luna noiembrie cu
Adrian Mengheş, creatorul acestui brand. A fost foarte greu pentru
că nu stăpâneam tainele înghețatei la butoi. Am alergat prin satele românești
după rețete, după poveste, dar am fost respinși. Am ajuns la nea Ion de la
Vâlcea, care ne-a spus tainele înghețatei la butoi, el fiind supărat, de
altfel, că fiul lui nu vrea să ducă mai departe tradiţia. Și a zis, tată,
uite, a venit un străin căruia îi voi spune totul dacă tot nu vrei să faci. Am
participat la cele trei ediţii la Bărbaţi pe Mătăsari, numai că este prima
oară când am făcut demonstraţii de îngheţată acolo. În general, noi veneam cu
îngheţata gata făcută, dar la rugămintea organizatorului, am fost de acord şi
trebuie să recunosc că am fost foarte bine primit în acel festival. Nu ne
aşteptam ca într-o zi de octombrie să vindem aşa de bine.
Ne propunem şi
anul acesta să vă spunem poveşti surprinzătoare!
