În 1988 britanicul Mark Percival sosea în România pentru prima oară. O
țară din blocul comunist pe atunci necunoscută și deopotrivă fascinantă pentru
multă lume. Acea călătorie i-a schimbat viața, iar Mark este acum cetățean
român. Ascultăm în continuare povestea stabilirii sale în România: Eu sunt de mult în România, de vreo 15 ani
și am devenit oficial cetățean român în decembrie 2017, când am depus jurământul.
Mă gândeam oricum să fac acest pas, dar m-am mobilizat după ce s-a votat
Brexit-ul. Acum am dublă cetățenie, sunt mândru să fiu cetățean român, mândru
să fiu cetățean britanic și cetățean european, evident. Când am depus
jurământul am purtat costum național.
Mark Percival este britanic, a urmat la Universitatea din Londra Studii
Europene și de Drept, cu specializare în istorie est și central-europeană.
Cunoaște mai multe limbi străine, printre care româna, germana și latina. Acum
este business writer în București la o companie multinațională de audit și
consultanță financiară. Experiența românească de peste 15 ani l-a marcat
profund, iar acum se simte pe jumătate român. Cum a fost experiența obținerii
cetățeniei aflăm în minutele care urmează: Nu
mi s-a parut chiar așa de greu. Eu sunt deja
destul de integrat, știam limba română, nu era o problemă să o învăț. Am facut
un doctorat în istorie la Londra despre relațiile dintre Anglia și România,
așadar cunoșteam și istorie. Totuși, era de studiat, pentru că trebuie
să știi cam tot. Autoritatea pentru Cetățenie are un manual pe site și trebuie
să înveți și istorie, și geografie și cultură, civilizație, patru strofe din
imn, trebuie să știi Constituția, așadar era destul de mult de învățat. Nu era
totul nou pentru mine, dar totuși aveam de învățat, ca să fiu sigur pe mine și
pregătit.
Nu pot să spun că a fost foarte greu nici pe partea administrativă. A
durat cam patru luni ca să strâng actele după ce m-am hotărât să fac cerere de
cetățenie. Am depus dosarul prin noiembrie 2016, am așteptat, am așteptat, eram
nerăbdător să dau interviul și mă duceam la ei din lună în lună. În cele din
urmă, am dat interviul și a mers bine. A început cu dictarea, adică trebuia să
dovedesc că știu să scriu în română. Au citit dintr-o lege, sau din
Constituție, nu mai țin minte. Au verificat că știu să scriu corect în limba
română, cu diacritice și asta a fost prima fază. Apoi au pus întrebări din
Constituție, de istorie, de geografie, ce pești găsești în Delta Dunării, întrebări
de acest fel. Au terminat cu imnul. Culmea este că eram pregătit să cânt imnul
și m-am ridicat în picioare. Mi-au spus nu, nu, stați jos, nu e ceremonia, doar
trebuie să recitați. Apoi am avut ceremonia de jurământ, când am purtat costum
național. Mi s-a părut un gest drăguț. Am luat niște ore de pregătire înainte
de examinare. M-am dus la o profesoară ca să mă pregătesc cu oameni care au
luat examenul de cetățenie. O prietenă a ei e pasionată de costumele naționale
românești și am vorbit cu ea. I-am spus: vă rog, am ceremonia de jurământ,
vreau să port costum național. E a găsit o cămașă foarte frumoasă din perioada
interbelică, din zona Hunedoarei.
Mark a călătorit de-a lungul și de-a latul României, o țară pe care a
ajuns nu doar să o cunoască, ci și să o iubească profund. A cunoscut-o în diferite
perioade istorice și în diverse etape de dezvoltare. Iată cum era România
comunistă prin ochii lui Mark Percival. E
o țară foarte frumoasă. Eu am venit prima oară aici în 1988, chiar pe timpul
lui Ceaușescu. Am venit pentru că îmi plac aventurile, îmi place să călătoresc.
Lumea vorbea atunci de România ca de cel mai groaznic regim comunist din blocul
de Est și eram curios să văd cum este. În mod ciudat, nu era chiar așa de greu
de vizitat ca turist atunci. Puteai să vii cu trenul international, cu bilete
de tren pentru tineri. Nici cu viza nu era așa dificil, puteai să o obții la
graniță, în tren. Am venit atunci și țin minte ce am descoperit. Am văzut
sloganele peste tot: Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul
său general, tovarășul Nicolaie Ceaușescu! Când am venit în București țin minte
că ce m-a frapat era aglomerația din troleibuze, autobuze și nu aveam hartă, nu
aveam nimic. Am fost și la Constanța cu trenul într-o zi. Orașul care m-a impresionat cel mai mult a fost
Brașovul. În noiembrie ’87
auzisem la radio, la știrile BBC, despre evenimentele de la Brașov din 15
noiembrie 1987 și m-am dus acolo, în acea primă vizită în România. M-am gândit
atunci: wow, ce oraș superb cu acest regim comunist și toată această nebunie!
Wow, ce țară frumoasă, nedescoperită este România! Și cred că de atunci a
pornit curiozitatea pentru această țară.
Mark a
revenit în anii ’90 pe meleagurile noastre, unde a studiat mai întâi cu
ajutorul unei burse relațiile româno-iugoslave la Institutul de Istorie Nicolae
Iorga din București. A învățat la perfecție limba română, și-a făcut prieteni
și s-a intregat în noul lui cămin. Viața lui Mark se desfășoară între Anglia și
România, dar el se simte profund atașat de valorile și cultura românească. Cum
este acum realitatea de aici și ce înseamnă România pentru Mark Percival?
Eu m-am integrat, am mulți prieteni și m-am integrat
cultural. Este o țară foarte frumoasă. Problema este cu sistemul politic, asta
e partea proastă. Vedem cât de slabă e infrastructura, de exemplu, acestea sunt
lucrurile care nu merg bine. Dar, dacă vedeți ce se întâmplă în Marea
Britanie acum, nu e grozav nici acolo. Mă bucur, totuși, că există un partid
nou, că totuși văd progres, chiar pe planul acesta politic. Încet- încet facem
progres. Ce îmi place aici este mâncarea, peisajul, cultura, îmi plac foarte
mult obiceiurile de sărbători. Sunt minunate obiceiurile de Paște din România.
Când prind un Paște aici îmi plac mesele tradiționale, cu miel. Și slujbele
sunt foarte frumoase. Eu stau aproape de biserica Elefterie în Cotroceni, care
are un cor superb. Am fost de mai multe ori acolo. Îmi place spiritualitatea în
tradițiile românești, iar Paștele este deosebit. Din păcate, în Vest a devenit
pentru mulți doar un fel de weekend prelungit, dar aici este ceva special și
apreciez acest lucru foarte mult.