Tag: Cabaret

  • Răzvan Mazilu et le cabaret

    Răzvan Mazilu et le cabaret

    Răzvan Mazilu, danseur, chorégraphe et depuis quelque temps metteur en scène aussi, a réalisé, il y a deux ans, au Théâtre allemand de Timişoara, une comédie musicale, en partant des partitions « Cabaret » et « Money, Money ». Le spectacle, intitulé « Cabaret », sur le livret de Joe Masteroff, a joui d’un immense succès tant auprès du public que de la critique. Daniela Török et Georg Peetz ont été nominés pour les Prix de l’UNITER 2015, dans la catégorie « Meilleur comédien dans un rôle principal » pour le rôle de Sally Bowles, et respectivement dans la section « Meilleur comédien dans un rôle secondaire » pour le rôle de conférencier. Une année après la mise en scène de cette comédie musicale sur l’univers du cabaret, plus précisément à l’automne 2015, Răzvan Mazilu a monté à Bucarest le spectacle de cabaret burlesque, « Mon Cabaret Noir ». Cette production, de moindre envergure, a été accueillie par le théâtre indépendant Teatrelli.

    Răzvan Mazilu : « Je crois avoir vécu, dans une vie antérieure, à l’entre-deux-guerres, car je me reconnais un certain sens et une certaine intuition du spectacle. C’est la raison pour laquelle j’ai été attiré par le célèbre Cabaret, que j’ai monté à Timişoara. C’est un genre qui m’intéresse beaucoup et sur lequel je ne cesse de me documenter. Ma première expérience dans ce domaine remonte à 2001, quand j’ai mis en scène le spectacle L’ange bleu, d’après le roman de Heinrich Mann et le film qui a valu la célébrité à Marlene Dietrich. C’était au Théâtre Odeon. Ma deuxième rencontre avec le cabaret a été le one-man show intitulé Sell me, réalisé avec le chorégraphe Florin Fieroiu. Ce spectacle d’une demi-heure, où je dansais sur la musique de cabaret interprétée par Eartha Kitt, je l’ai également présenté dans des espaces non conventionnels. Je me suis promis alors de revenir sur cet univers. Je souhaite faire de la comédie musicale, car ce genre, qui a fait ses preuves face au public, me représente le mieux. Ce type de spectacle repose sur le mélange entre danse, théâtre et musique, en harmonie avec la sensibilité des spectateurs de nos jours. C’est ce dont le public a besoin, à savoir une sorte de divertissement intelligent et culturel, un spectacle capable de soulever des questions. J’en ai fait de même avec le spectacle The Full Monty, du Théâtre national de Timişoara ou encore Cabaret, que j’ai monté au Théâtre allemand d’Etat de Timişoara et qui sont en fait des histoires avec une morale. »

    Dans un monde où la télévision entend promouvoir massivement le divertissement léger, ce danger guette aussi le théâtre. Răzvan Mazilu et tous les comédiens avec lesquels il a collaboré ont travaillé avec professionnalisme : « La problématique que j’ai choisi de traiter ne vous laisse pas glisser vers le divertissement léger ou d’un goût douteux. Les titres pour lesquels j’ai opté sont des propositions aussi courageuses que profondes, des chefs-d’œuvre du genre. Les livrets et la musique sont des meilleurs. Ensuite, le fait que j’ai très bien su, à chaque projet, ce que j’avais l’intention de faire, a lui aussi contribué à rehausser la valeur de l’interprète, à enrichir les moyens d’expression artistique mis à sa disposition. Jouer dans une comédie musicale c’est évoluer, du point de vue du comédien, car il s’agit d’un genre de spectacle complexe et élaboré, qui demande beaucoup de travail. Moi, personnellement, j’ai toujours cherché à hausser la barre de la performance et de la virtuosité ».

    La mise en scène du spectacle « Mon Cabaret Noir » est étroitement liée à la réalisation de la comédie musicale « Cabaret ». Avant d’entamer le travail à sa nouvelle production, Razvan Mazilu est parti se documenter à Berlin. Et puis un jour, en cherchant des traces du cabaret de jadis, d’avant la deuxième guerre mondiale, Razvan Mazilu découvre Anita Berber, danseuse, chorégraphe et actrice, une star des années ’20 dotée d’un fort esprit avant-gardiste et rebelle qui a inspiré les célèbres Marlene Dietrich et Greta Garbo.

    Razvan Mazilu: « Mon Cabaret Noir est un cabaret parce qu’il parle de l’univers des spectacles de variétés du Berlin de l’entre deux-guerres et parce que la protagoniste en est Anita Berber, une danseuse et chorégraphe à l’affiche des spectacles clandestins de cabaret de ces années-là. C’est un spectacle que j’ai imaginé comme une sorte de juke-box qui offre toute sorte de chansons plus ou moins célèbres depuis les années 20 jusqu’à présent. J’ai choisi des chansons qui soutiennent et complètent l’histoire que je raconte sur scène. Et puis, mon cabaret est noir parce qu’il renvoie à des zones plutôt noires de la personnalité humaine et parce que la protagoniste, Anita Berber, a un côté plein d’ombres. D’ombres et de lumières à la fois. Deux facettes très intéressantes ».

    Pour son Cabaret noir, Razvan Mazilu a choisi quatre actrices de talent, chacune à forte personnalité artistique, très différentes l’une de l’autre: Alina Petrică, Anca Florescu, Ana Bianca Popescu et Ilona Brezoianu. Pour jouer dans une comédie musicale, le talent ne suffit pas. Il faut également de la discipline et de la rigueur, deux traits de caractère qui définissent la troupe du Théâtre allemand de Timisoara avec laquelle Razvan Mazilu a collaboré pour son spectacle.

    Le chorégraphe Razvan Mazilu: « Un artiste de cabaret doit chanter, danser, jouer, réciter, avoir la disponibilité de comprendre qu’il s’agit d’un genre artistique tout à fait différent qui implique un autre type de discours sur scène. Le comédien doit avoir la conscience de son esprit ludique, il doit se prêter à tout: à jouer, à se tenir sur la tête pendant qu’il récite son texte. Il doit avoir du courage, de l’audace, du charisme. Il doit faire de beaux sourires et s’ouvrir tout le temps vers le public. Car, le spectacle de cabaret implique une relation permanente et directe entre les acteurs et les spectateurs ». (Trad. Ioana Stancescu, Mariana Tudose)

  • Răzvan Mazilu şi cabaretul

    Răzvan Mazilu şi cabaretul

    Dansatorul, coregraful şi, de ceva vreme, şi
    regizorul Răzvan Mazilu aducea în urmă cu doi ani pe scena Teatrului German din
    Timişoara partituri celebre precum Cabaret sau Money, Money, printr-un
    spectacol care a avut mare succes la public, dar şi în rândul criticilor:
    musicalul Cabaret de Joe Masteroff. Daniela Török şi Georg Peetz au fost
    nominalizaţi la Premiile UNITER 2015: Daniela Török, la categoria Cea mai bună
    actriţă în rol principal pentru rolul Sally Bowles, iar Georg Peetz la
    secţiunea Cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Conférencier. La un
    an după producţia Cabaret, un musical despre lumea cabaretului, în toamna lui
    2015, Răzvan Mazilu a venit pe scena bucureşteană, cu un spectacol de cabaret
    burlesc, Mon Cabaret Noir, o producţie de dimensiuni mult mai mici, creată
    într-un spaţiu independent, Teatrelli.


    Răzvan Mazilu: Într-o viaţă
    anterioară, cred că am trăit în epoca interbelică. Cred că am un simţ, o
    intuiţie către zona de spectacol. De aceea m-a atras şi celebrul titlu
    Cabaret, pe care l-am montat la Timişoara. Mă interesează genul, mă informez,
    mă documentez permanent. Am început genul acesta de cabaret odată cu Îngerul
    albastru, proiectul meu de la Teatrul Odeon din 2001. Spectacolul este după
    romanul lui Heinrich Mann şi după filmul cu Marlene Dietrich, care a făcut-o
    celebră. Atunci am simţit că poate să îmi placă zona aceasta. Apoi, m-am mai
    întâlnit cu cabaretul odată cu one-man show-ul Sell me, realizat împreună cu
    coregraful Florin Fieroiu, un spectacol de o jumătate de oră, în care dansam pe
    muzica de cabaret a interpretei Eartha Kitt şi pe care l-am jucat în spaţii
    neconvenţionale. De atunci, mi-am promis să revin asupra acestui univers. Îmi
    doresc să fac musical, pentru că este genul care mă reprezintă pe mine cel mai
    bine, pentru că este un gen probat la public. Musicalul este o formă ce
    sincretizează dansul, teatrul şi muzica în armonie cu sensibilitatea publicului
    de azi. Este un gen de care publicul are nevoie, un gen de entertainment
    inteligent, cultural, nu doar divertisment, ci şi un tip de spectacol care
    poate ridica întrebări, probleme. Aşa cum am făcut-o cu The Full Monty, la
    Teatrul Naţional din Timişoara sau Cabaret la Teatrul German de Stat din
    Timişoara, care sunt nişte poveşti cu tâlc, poveşti din care publicul învaţă
    ceva.


    Într-o lume în care televiziunea promovează masiv
    divertismentul facil, există acest pericol şi în zona teatrului. Răzvan Mazilu
    a reuşit să stabilească împreună cu toţi actorii cu care a lucrat o direcţie
    profesionistă. În primul rând, problematica pe care am ales-o
    nu te lasă să cazi într-un divertisment facil sau de un gust îndoielnic.
    Titlurile pe care mi le-am ales sunt nişte propuneri, pe cât de curajoase, pe
    atât de profunde, sunt nişte capodopere ale genului. Fiind şi foarte bine
    scrise, şi foarte bine compuse şi eu ştiind foarte bine ce vreau de la fiecare
    proiect, acestea ridică interpretul, îi îmbogăţesc mijloacele de experesie
    artistică, un actor evoluează atunci când lucrează într-un musical, pentru că
    este un gen de spectacol complex şi foarte elaborat, la care se munceşte foarte
    mult, la care am încercat să ridic tot timpul ştacheta performanţei şi a
    virtuozităţii.


    Povestea
    spectacolului Mon Cabaret Noir este strâns legată de cea a punerii în scenă a
    musicalului Cabaret. Pentru că înainte de a începe lucrul la celebra producţie,
    a plecat să se documenteze la Berlin. Căutând umbre din cabaretul de altădată,
    dinaintea celui de-al doilea război mondial, Răzvan Mazilu a descoperit-o pe
    Anita Berber, dansatoare, coregrafă, actriţă de mare succes din anii 20,
    personalitate avangardistă, rebelă, care le-a inspirat pe mult mai celebrele
    Marlene Dietrich şi Greta Garbo. Răzvan Mazilu: este un
    musical cabaret, pentru că este vorba despre lumea cabaretului interbelic, din
    Berlinul anilor 20, pentru că personajul principal, Anita Berber, a fost o
    dansatoare şi coregrafă ce activa în cabaretul underground berlinez din acei
    ani. Este un musical, pentru că l-am gândit asemenea unui musical de tip
    jukebox, în care am preluat anumite melodii, mai mult sau mai puţin celebre din
    întreaga istorie a muzicii, din anii 20 până la muzica contemporană. Am preluat
    cântece potrivite şi care întregesc dramaturgic povestea pe care am construit-o
    tot eu. Noir, pentru că accesează nişte zone foarte noir, foarte dark ale personalităţii
    umane şi pentru că personalitatea centrală, Anita Berber, a fost plină de
    umbre. De lumini, dar şi de umbre foarte interesante.


    Pentru Mon Cabaret Noir, Răzvan Mazilu a ales
    patru actriţe foarte talentate, cu personalităţi puternice şi foarte diferite:
    Alina Petrică, Anca Florescu, Ana Bianca Popescu şi Ilona Brezoianu. Pentru a
    juca cu succes într-un musical sau un spectacol de cabaret este nevoie de
    talent, dar şi de disciplină şi rigoare, calităţi ce definesc şi trupa
    Teatrului German din Timişoara, cu care Răzvan Mazilu a lucrat pentru
    Cabaret. Coregraful Răzvan Mazilu: Un actor de cabaret
    trebuie să ştie să cânte, să danseze, să fie actor, să spună proză, să aibă
    disponibilitatea de a înţelege că este un alt gen, un alt tip de rostire pe
    scenă. Trebuie să aibă o stare ludică permanentă, să fie apt să facă orice, să
    se joace, să stea în cap, să spună şi să cânte textul stând în cap. Să aibă
    curaj, să nu fie pudic, să fie provocator, să fie carismatic, să ştie să
    zâmbească şi să fie deschis, într-o permanentă relaţie cu publicul. Pentru că
    este clar, face parte din legea spectacolului de cabaret, că există o relaţie
    permanentă şi directă între actori şi public.