Radio România Internațional

Tag: Cacica

  • A tourist in Romania’s salt mines

    A tourist in Romania’s salt mines

    Tourists’ interest in salt mines has been growing in time, and the curative properties of salty air have led to the development of speleotherapy and climatotherapy, treatments that people can benefit from in the underground, in a salt mine. There are salt mines where amusement parks have been built for both children and adults, as well as relaxation areas and museums.



    Daniela Pop, a marketing representative of the National Salt Company (SALROM) presented to us some of the most beautiful salt mines in Romania: “We manage seven salt mines, and five of them are open to tourists. They have access to places which are very beautifully decorated and equipped, they are genuine national treasures. We manage Praid mine in Harghita County, Slanic in Prahova county, which is the closest to Bucharest, Ocnele Mari in Valcea county and Targu Ocna and Cacica in the eastern region of Moldavia. We cover the entire country. Tourists can visit these mines any time during the year, both in summer and in winter, because temperature in the underground is constant.”



    Most salt mines have set up special leisure facilities in the underground, to help people spend a pleasant time there. Here is Daniela Pop with more: ”Unless advised otherwise by a doctor, because there are people suffering from certain diseases who are not allowed to go down into a salt mine, visitors can spend two or three hours in the underground together with their children. In Praid, for instance, we have a beautiful adventure park with a zipline, a playground for children, so entire families can spend time there and breathe clean air, which has never been polluted and is very good for their health. The most popular of our salt mines is Praid, in Harghita county. The place also has a restaurant, a concert area and it hosts lots of events. The region of Sovata-Praid per se is quite beautiful. We intend to bring more services into the salt mine, such as audio books with presentations in several languages.”



    Romania is famous for its salt mines. According to studies conducted recently, in Romania you will find places with the purest air on the planet. Also, Romania is home to the biggest salt mine in Europe, Prahova, which is located 120 km from Bucharest.



    And, although there are similar places across Europe, the Romanian salt mines have a certain characteristic, according to the SALROM marketing representative Daniela Pop: “These are places that you won’t find everywhere in the world. There are salt mines in other countries as well, but they are not so numerous. Romanians are very keen on tradition. They keep the spirit of Christian education alive. In each salt mine from our portfolio we have an altar dedicated to saint Varvara, who is the protector of miners. We have tried to preserve as much as we could from the traditions of Romanian mining. In each salt mine visitors will find leaflets presenting a short history of mining, we want to disseminate information especially among foreign tourists. Most of them come with the purpose of discovering the history of the place, the stories related to salt extraction. I recommend everyone who happens to pass by a salt mine to go down into the mine and spend a few hours in the underground. They will surely feel the benefits of salty air. However, people with health problems should take into account the doctor’s orders.”



    We’ll now be heading to northeastern Romania, in the historical region of Bucovina, to visit the Cacica salt mine. The commune of Cacica is located 18 kms away from the town of Gura Humorului and 40 kms from Suceava where salt deposits were uncovered around 1780. The Cacica salt mine was opened to visitors starting in the 19th century.



    Ioana Croitoru, a tour guide, will make a short presentation of the salt mine next: “The entire salt mine was carved by hand with the help of hammers and chisels by expert miners from Poland and Ukraine. Everything there is made of salt. Cacica means ‘duck’ in Polish. The area was a marshland with lots of wild ducks, hence the name of the salt mine given by the Poles. Experts estimate that Cacica has a salt deposit that will be enough for another 500 years from now. Exploitation of the salt in Cacica started in 1791. The mine has a small Orthodox chapel with several sculptures made in salt. At the depth of 38 meters there is an artificial lake on whose borders one will spot salt crystals. Visitors will also notice at the lake a small boat in which miners used to take their kids and grandchildren for a ride. A ball room was carved at a depth of 41 meters where parties used to be organized. The room bears the name of the salt mine’s first director general, Agripa Popescu. At 75 meters in the underground there used to be a cheese storage area, given that temperature in the underground is constant, standing at 10 degrees C. Now a sports ground is being set up in the salt mine for those who come for treatment, people with asthma or with various respiratory diseases. There is also a playground for kids.”



    We hope we have convinced you to contact your travel agent and book a tour of Romania’s salt mines.

  • Turist prin salinele României

    Turist prin salinele României

    Interesul turiștilor
    pentru saline este tot mai crescut, iar proprietățile aerului salin au dus la
    apariția speleoterapiei și a climatoterapiei, tratamente în subteran, în minele
    de sare. Există saline în care sunt amenajate adevărate parcuri de distracție
    pentru copii și adulți, spații de relaxare și muzee. Vom cunoaște câteva dintre
    cele mai frumoase saline din România alături de Daniela Pop, reprezentantă
    marketing la Compania Națională a Sării, SALROM. Dintre cele șapte
    exploatări pe care le avem în grijă, în cinci dintre ele se practică și
    turismul. Turiștii au acces la mine de sare foarte frumos amenajate, niște
    comori naționale. Noi ne ocupăm de Salina Praid din Harghita. Mai avem Slănic
    Prahova, cea mai apropiată de București. Avem Ocnele Mari la Vâlcea, și Târgu Ocna și Cacica în Moldova. Acoperim
    întreaga țară. Așadar, turiștii care pleacă vara sau iarna în vacanțe se pot
    opri în saline pe toată perioada anului, temperatura fiind constantă, e bine
    vara pentru răcoare, iar iarna e un pic mai cald decât afară.



    Majoritatea salinelor au
    amenajat diverse spații pentru petrecerea timpului liber în subteran într-un
    mod cât mai plăcut. Cu amănunte, Daniela Pop: Oricine care nu are
    contraindicații din partea doctorilor, fiindcă sunt anumite boli care nu permit
    accesul în minele de sare, poate să meargă acolo să stea acolo două, trei ore,
    să ia și copiii, de exemplu. La Praid, de exemplu, e amenajat foarte frumos un
    parc de aventură cu tiroliană, cu loc de joacă pentru copii, astfel încât să
    stăm cât mai mult acolo și să respirăm aer curat, care nu e supus poluării și
    care ne e benefic pentru sănătate. Cea mai vizitată dintre salinele noastre
    este Salina Praid, din Harghita. Este amenajat un parc pentru copii, cu locuri
    de joacă, un restaurant unde se poate lua masa, se mai organizează și concerte
    acolo, tot felul de evenimente. Este și o zonă pitorească partea aceea de țară.
    E minunat în Sovata-Praid. Facem cât mai multe îmbunătățiri. De exemplu, vrem să
    aducem cărți audio cu prezentări în mai multe limbi străine.


    România este recunoscută
    pentru salinele sale. De exemplu, conform celor mai recente studii, aici veți
    găsi locul cu cel mai pur aer de pe planetă. Se află în cea mai mare salină din
    Europa, aflată la 120 de km de București, Salina Prahova. Și, deși saline
    există și în alte părți ale Europei, salinele românești au o caracteristică,
    spune Daniela Pop, reprezentantă marketing la Compania Națională a Sării. Sunt locuri pe care nu le găsești în toate țările. Mai există saline
    și în alte țări, dar nu sunt atât de multe. În România, se pune foarte mult
    accent pe tradiție. Se păstrează viu și spiritul educației creștine. În fiecare
    salină din portofoliul nostru avem și un altar dedicat Sfintei Varvara, care
    este ocrotitoarea minerilor. Am încercat să păstrăm cât mai mult din tradițiile
    mineritului românesc. Există în fiecare salină broșuri cu istoria mineritului
    și încercăm să nu ne uităm istoria și s-o promovăm cât de mult, mai ales în
    rândul turiștilor străini. Ei vin foarte mult ca să afle despre istoria
    locului, despre ce s-a întâmplat acolo, cum s-a extras sarea. Vă invit pe
    această cale să intrați în saline când le aveți în apropierea unei destinații
    de vacanță sau chiar în drum, iar o oră, două, petrecute acolo vă fac foarte
    bine. Atenție la contraindicațiile din partea doctorilor, dacă există. Este un
    mod foarte plăcut de a petrece puțin timp liber în niște spații deosebite.


    Ascultăm îndemnul și ne
    îndreptăm către nordul-estul României, în regiunea istorică Bucovina, la
    Cacica. Comuna se află la 18 km de orașul Gura Humorului și la 40 de km de orașul
    Suceava, loc unde, în jurul anului 1780, au fost descoperite zăcăminte de sare.
    Salina Cacica poate fi vizitată încă din secolul al XIX-lea. Ioana Croitoriu,
    ghid turistic, ne face o scurtă prezentare. Toată mina a fost
    lucrată manual cu dalta și ciocanul de specialiștii mineri din Polonia și
    Ucraina, iar totul este din sare. Cacica înseamnă în limba polonă rață. A
    fost un teren mlăștinos, cu multe rațe sălbatice, de unde și numele minei, dat
    de către polonezi. Specialiștii afirmă că avem aici rezervă de sare pentru încă
    500 de ani, iar exploatarea a început în anul 1791. Avem o capelă mică,
    ortodoxă, cu câteva sculpturi în sare. La 38 de metri adâncime avem un lac
    artificial, pe marginea căruia se formează cristale de sare. Tot acolo se vede și
    bărcuța cu care minerii își plimbau înainte copiii, nepoții. La 41 de metri
    adâncime se află sala de bal, unde se organizau petreceri. Poartă numele
    primului director general, Agripa Popescu. Apoi, coborâm la 75 de metri
    adâncime, unde aveam și un depozit de brânză datorită unei temperaturi
    constante de 10 grade. Acum este amenajat un teren de sport pentru cei care vin
    la tratament, cei bolnavi de astm sau cu afecțiuni ale aparatului respirator,
    însă avem și spații de joacă pentru copii.



    Contactându-vă agentul de turism, cu siguranță vă veți
    putea alcătui un program astfel încât să vă bucurați de aerul curativ din
    subteran și de atracțiile turistice din împrejurimile salinelor.

  • Salinas de Rumanía

    Salinas de Rumanía


    Rumanía es uno de los mayores productores de sal del mundo y la explotación de la sal es un oficio muy antiguo. Las salinas son un atractivo turístico cada vez más conocido y las propiedades del aire salino han conllevado la creación de la espeleoterapia y la climatoterapia, unos tratamientos bajo tierra, en cuevas y minas de sal. Hoy entraremos en algunas de las salinas más conocidas de Rumanía. Iniciamos nuestro viaje en el distrito de Bacău, en la localidad turística de Târgu Ocna. La explotación de la sal en su forma actual comenzó en Târgu Ocna hace mucho tiempo, alrededor del año 1967, pero el turismo tomó otro rumbo en el año 2005. Fue el año en el que se valoró la iglesia Sfânta Varvara (Santa Varvara), ha afirmado Ilie Ion, director de la salina Târgu Ocna:



    “Se había construido en el año 1992, según un proyecto de los empleados de la salina Târgu Ocna, en seis meses. En aquella época fue un monumento único, tanto en Europa como en Rumanía. Para verla, el turista desciende 240 metros bajo tierra, donde se desarrolla nuestro centro de turismo y ocio, en una superficie de 13 mil hectáreas. Ofrecemos las condiciones óptimas para la relajación, el ejercicio en los terrenos de minifútbol, baloncesto, tenis y tenis de mesa. Al mismo tiempo, se pueden tratar también las enfermedades respiratorias. El lago con agua salada que hay aquí y la catarata completan existosamente un paisaje fascinante. Para los niños hemos creado espacios de juego con cunas, toboganes y mecedoras. Además, para los pequeños visitantes hemos intentado adoptar una serie de juegos mecánicos o billar, asegurar espacios para mini bicicletas, y en el futuro aseguraremos también espacios para patinetas y patines sobre ruedas.”



    En el centro turístico se puede visitar a continuación el Museo de la Sal, según ha añadido Ilie Ion, director de la Salina Târgu Ocna:



    “En el museo se pueden ver datos sobre el inicio y la evolución de la explotación, y también sobre la elaboración de la sal. Podemos leer sobre sus virtudes terapéuticas y podemos admirar muestras interesantes, que recuerdan un pasado impresionante de las explotaciones de sal en Târgu Ocna, cuya tradición se remonta a 1380. A lo largo de los años hemos recibido visitantes de todos los continentes. Todo el mundo se queda profundamente impresionado. Pocos turistas extranjeros han tenido la oportunidad de visitar una salina. En Rumanía hay varias, por esto nos parecen muchas veces muy interesantes. Pero los turistas extranjeros comparten sus impresiones con mucha emoción tras una visita al subterráneo. Por ejemplo, he tenido la oportunidad de hablar con unos japoneses. Hablamos mediante un intérprete, y si éste no conseguía expresar totalmente la emoción que vivían aquellos visitantes de Japón, lo hacía la expresión de su cara y de sus miradas.”



    Nos dirigimos al norte de Rumanía, al distrito de Suceava, la localidad de Cacica. Ésta fue mencionada por primera vez en los documentos en el siglo XVIII. En Cacica, la administración austríaca abrió una explotación intensiva y eficiente de sal. La sal se explotaba bajo la forma de bloques, por corte manual, y la primera habitación para la explotación de la sal gema se creó a 27 metros de profundidad. Alrededor del año 1817 comenzó la explotación del yacimiento. He aquí lo que ha afirmado Ioana Croitoriu, guía en la salina Cacica:



    “Cacica significa “pato” en polaco. Fue un terreno pantanoso con muchos patos salvajes y los polacos lo nombraron así. Los especialistas estiman que aquí tenemos reservas de sal para otros 500 años. La explotación comenzó en el año 1791. Tenemos aquí una capilla pequeña, ortodoxa, con algunas esculturas en sal. A 38 metros de profundidad tenemos un lago artificial. En su margen se forman cristales de sal. Allí hay también una pequeña barca en la que los mineros, en su tiempo libre, paseaban a sus niños, a sus nietos. A 41 metros de profundidad tenemos una sala de baile, donde los mineros organizaban bailes y fiestas. Se llama Agripa Popescu, quien fue el primer director general. Después se baja a 75 metros donde al principio estaba también el almacén de queso. Como hay una temperatura constante de 10 grados, el queso se conservaba muy bien en la mina. Ahora hay un terreno deportivo para aquellos que vienen al tratamiento, los enfermos de asma, con enfermedades del aparato respiratorio. Hay también espacios de juego para los niños.”



    Nuestro último descanso será en Transilvania. Considerando que los antiguos asentamientos de aquí datan del año 1100, Praid es un asentamiento relativamente “joven”, siendo mencionado por primera vez en los documentos en el año 1564. Pero es la mayor aldea del distrito Harghita. A pesar del lindo paisaje montañoso y el aspecto arcaico, Praid se conoce sobre todo por la salina, una verdadera ciudad subterránea. Según los últimos datos comunicados por la administración de la salina de Praid, el número de turistas aumentó este año en 35 mil, frente al mismo periodo del año pasado. Y el promedio de aquellos que bajan al subterráneo es de entre 3.000 y 4.000 personas al día. El paisaje subterráneo es impresionante, ha afirmado Seprodi Zoltan, director de la salina de Praid:



    “Se entra en autobús. La ruta de este autobús bajo tierra es de 1,2 kilómetros. Baja aproximadamente 100 metros desde la superficie. De allí, los turistas van por las escaleras. Hay 240 peldaños por los que van para llegar a una habitación más antigua. Esta tiene un sistema de galerías con una longitud de aproximadamente 600 metros, con 20 metros de ancho. La altura es de 14 metros. Estas dimensiones son impresionantes. Un 80% de los turistas extranjeros son de Hungría. Los demás son turistas de todos los países de Europa, incluso hemos tenido grupos de Asia y de América. Al entrar en contacto con ellos, nos enteramos de que están asombrados de lo que hay en el subterráneo. Quiero enviar un mensaje a todos sus oyentes. Son bienvenidos aquí y si desean quedarse boquiabiertos, visiten entonces Praid y la salina.”



    Esperamos haberles convencido de lo inédito de una estancia en las salinas de Rumanía y les esperamos la próxima vez con un nuevo destino.





  • Romania’s Salt Mines

    Romania’s Salt Mines

    Romania is one of the largest salt producers in the world, boasting a long tradition in the field of salt exploitation. Salt mines are an increasingly popular tourist attraction, as the curative properties of salty air have led to the emergence of speleotherapy and climate therapy, underground treatment procedures unfolding in caves and salt mines.



    We start our journey in Targu Ocna, Bacau County. The exploitation of salt, in its current form, started in Targu Ocna a long time ago, around 1967. However, tourism took a fresh turn in the region as of 2005. It was the year when the Saint Varvara church was put to good use, says the director of the Targu Ocna Salt mine, Ilie Ion: ”It was rebuilt in 1992, within six months, based on a project developed by the employees of the Targu Ocna Salt Mine. Back then, it was a unique monument in Romania, as well as in the whole of Europe. If tourists want to see it, they should descend 240 meters underground, where our tourism and leisure facilities are operational, on a surface of 13 thousand hectares. We offer perfect conditions for relaxation, to all those who want to stay fit, and we also have courts for mini-football, basketball, lawn tennis and table tennis. Visitors can also undergo treatment for respiratory conditions. A salty water lake and a waterfall successfully complete a breathtakingly beautiful scenery. For children, we laid out playgrounds with cradles, toboggans and rocking chairs. Furthermore, for the little visitors we brought over some arcade machine games and snooker tables, we tried to create some areas for mini-bicycles, and intend to set up an area for skateboarders and roller skaters.”



    The Salt museum is also available to visitors, the director of the Targu Ocna Salt mine, has also said: ”At the museum, we put on show interesting objects, illustrative of the genesis and evolution of salt exploitation and processing. We make available detailed information on its therapeutic values, giving tourists the chance to admire interesting exhibits, which stand proof of the impressive past of salt exploitation in Targu Ocna, with a tradition dating as far back as 1380. Throughout the years, visitors from all continents came over to visit the place. Everybody is deeply impressed with what they see. Very few tourists have had the chance to visit a salt mine before. And we have several such places in Romania, which are of high interest for foreign visitors, who are very emotional when sharing their impressions. I had the chance to talk to some Japanese tourists, for instance. We had a conversation by courtesy of an interpreter, which was unable to render the visitors’ emotions, but I saw the expression on their faces and the sparkle in their eyes.”



    Now we invite you to northern Romania, to the town of Cacica in Suceava county, a place first documented in the 18th century. The Austrian administration opened in Cacica an intensive and effective salt exploitation. The salt was manually carved in block-shaped pieces and the first exploitation chamber was built at a depth of 27 meters. The exploitation per se started around 1817.



    Ioana Croitoriu, guide at Cacica salt mine has more: ”Cacica means ‘duck’ in Polish. There used to be a swamp area here, a habitat for many wild ducks, hence the name given by the Poles. According to experts we have salt reserves here for another 500 years. Exploitation started in 1791. We have a small Orthodox chapel with sculptures in salt and an artificial lake at a depth of 38 meters. Salt crystals are forming around it. There is also a boat on the lake, which was used by the miners to take their children or grandchildren on a ride in their leisure time. We also have a ballroom for balls and parties. It bears the name of Agripa Popescu, who was the first director general. Then there is another level, 75 meter deep, which used to serve as a maturation storeroom for cheese, thanks to its constant temperature of ten degrees. Now there is a sports ground there for those seeking treatment for asthma and other respiratory conditions. There are also play grounds for children.”



    We make our last stopover in Transylvania. Given that some of the old towns and villages here are dating back to the year 1100, Praid is quite a young settlement, first documented around 1564. However, Praid is the largest commune in Harghita County. In spite of the beautiful landscapes here and the quaint settlements, the place is best known for its salt mine, which is actually a genuine underground town. According to the latest data released by the administration of the Praid salt mine, the number of tourists has risen by 35 thousand this year as compared to the same period last year. The daily average of visitors is between 3,000-4,000 people.



    According to Seprodi Zoltan, the director of the salt mine, the underground landscape is impressive: “A bus will take you 1.2 kilometres down into the salt mine, about 100 metres below the surface. From there, tourists are taking the stairs, about 240 flights, to reach an old room, which is the starting point of a 600-meter tunnel network. These tunnels are 20 meters wide and 14 meters tall. These are impressive dimensions. Roughly, 80 percent of the tourists come from Hungary; the rest are from almost all European countries and we’ve even had groups from Asia and America. We talked to them and realized they were quite impressed with the salt mine and with what they see down there. I would like to convey a message to all your listeners that they are welcome here and if they want to be impressed, they should go and visit the salt mine in Praid.”

  • Saline din România

    Saline din România

    România este unul dintre cei mai mari
    producători de sare din lume, iar exploatarea sării este o ocupaţie foarte
    veche. Salinele sunt o atracţie turistică tot mai răspândită, iar proprietăţile
    aerului salin au dus la apariţia speleoterapiei şi a climatoterapiei,
    tratamente în subteran, în peşteri şi în mine de sare. Astăzi intrăm în câteva
    dintre cele mai renumite saline din România.


    Începem călătoria noastră în judeţul
    Bacău, în staţiunea turistică Târgu
    Ocna. Exploatarea sării în forma actuală a început în Târgu Ocna de mult timp,
    cam de prin 1967, însă turismul ia o altă turnură în anul 2005. A fost anul
    când a fost pusă în valoare biserica Sfânta Varvara, spune Ilie Ion, directorul
    Salinei Târgu Ocna. Aceasta fusese construită în anul 1992, în
    baza unui proiect al salariaţilor Salina Târgu Ocna, în şase luni. La vremea
    respectivă, a fost un monument unic, atât în Europa cât şi în România. Pentru a
    o vedea, turistul va coborî 240 de metri în subteran, unde se desfăşoară baza
    noastră de turism şi de agrement, pe o suprafaţă de 13 mii de metri pătraţi. Oferim condiţii optime pentru relaxare, mişcare pe terenurile de
    minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă. În acelaşi timp, se pot
    trata şi afecţiunile respiratorii. Lacul cu apă sărată, existent aici, cascada,
    completează cu succes un peisaj fascinant. Pentru copii, am amenajat spaţii de
    joacă dotate cu leagăne, tobogane, balansoare. Mai mult, pentru micuţii
    vizitatori, am încercat să adoptăm o serie de jocuri mecanice sau biliard, să
    asigurăm spaţii pentru mini biciclete, iar în viitor vom asigura şi spaţii
    pentru skateboard şi patine cu rotile.



    În baza de turism se poate vedea, în
    continuare, Muzeul Sării, continuă Ilie Ion, directorul Salinei Târgu Ocna: În cadrul acestuia, putem vedea date
    despre geneza şi evoluţia exploatării, dar, totodată, şi despre prelucrarea
    sării. Putem citi despre virtuţile sale terapeutice şi putem admira exponate
    interesante, ce amintesc despre un trecut impresionant al exploatărilor de sare
    de la Târgu Ocna, a căror tradiţie datează încă din 1380. De-a lungul anilor
    ne-au trecut pragul vizitatori de pe toate continentele. Toată lumea rămâne
    profund impresionată. Puţini turişti străini au avut ocazia să viziteze o
    salină. În România sunt mai multe, de aceea nouă ni se par de multe ori foarte
    interesante. Însă turiştii străini îşi împărtăşesc impresiile cu mare emoţie
    după o vizită în subteran. Am avut ocazia să discut cu nişte japonezi, de exemplu.
    Am discutat printr-un translator, iar dacă
    acesta nu reuşea pe deplin să scoată în evidenţă emoţia pe care o trăiau
    acei vizitatori din Japonia, am rămas impresionat de expresia feţei lor şi de
    privirile lor.



    Ne îndreptăm spre
    nordul României, spre judeţul Suceava, localitatea Cacica. Aceasta a fost
    menţionată în documente pentru prima dată în secolul al XVIII-lea. La Cacica,
    administraţia austriacă a deschis o exploatare intensivă şi eficientă a sării.
    Sarea se exploata sub formă de blocuri, prin tăiere manuală, iar prima cameră
    de exploatare a sării geme a apărut la o adâncime de 27 de metri. Din jurul
    anului 1817, a început exploatarea zăcământului. Ioana Croitoriu, ghid la
    salina Cacica. Cacica înseamnă raţă în limba polonă. A fost
    un teren mlăştinos cu multe raţe sălbatice, iar polonezii i-au pus acest nume.
    Specialiştii estimează că aici avem rezerve de sare pentru încă 500 de ani.
    Exploatarea a început în anul 1791. Avem aici o capelă mică, ortodoxă, cu
    câteva sculpturi în sare. La 38 de metri adâncime avem un lac artificial. Pe
    marginea acestuia se formează cristale de sare. Acolo se află şi o bărcuţă cu
    care minerii, în timpul liber, îşi plimbau copiii, nepoţii. La 41 de metri
    adâncime avem o sală de bal, unde minerii făceau baluri şi petreceri. Ea poartă
    numele Agripa Popescu, care a fost primul director general. Apoi, se coboară la
    75 de metri, unde, la început, a fost şi depozitul de brânză. Fiind o
    temperatură constantă, de zece grade, brânza se păstra foarte bine în mină.
    Acum este amenajat un teren de sport pentru cei care vin la tratament, cei
    bolnavi de astm, cu afecţiuni ale aparatului respirator. Există, de asemenea,
    şi spaţii de joacă pentru copii.



    Ultima noastră oprire este în
    Transilvania. Considerând că aşezările vechi de aici datează încă din anii
    1100, Praidul se clasifică drept o aşezare relativ tânără, fiind
    atestată din anul 1564. Însă e cea mai mare comună din judeţul Harghita. În
    ciuda peisajului montan frumos şi al aspectului arhaic, Praidul este cunoscut
    mai ales pentru salină, un adevărat oraş subteran. Conform ultimelor date
    comunicate de administraţia salinei din Praid, numărul turiştilor a crescut cu
    35 de mii în acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Iar
    media celor care coboară în subteran este cuprinsă între 3.000 şi 4.000
    de persoane pe zi. Peisajul subteran este impresionant spune Seprodi Zoltan,
    directorul salinei Praid. Se intră cu un autobuz. Traseul
    acestui autobuz în subteran este de 1,2 km. Coboară cam 100 de metri de la
    suprafaţă. De acolo, turiştii merg pe scări. Sunt 240 de trepte pe care le
    parcurg pentru a ajunge într-o cameră mai veche. Aceasta are un sistem de
    galerii în lungime de aproximativ 600 de metri, cu 20 de metri lăţime.
    Înălţimea este de 14 metri. Aceste dimensiuni sunt impresionante. Turiştii
    străini, în proporţie de 80% sunt din Ungaria. Restul sunt turişti din toate
    ţările din Europa, chiar şi din Asia am avut grupuri, din America. Intrând în
    contact cu ei, aflăm că sunt uimiţi de ceea ce se află în subteran. Tuturor
    ascultătorilor dvs. vreau să le trimit un mesaj. Aici sunt bineveniţi şi, dacă
    vor să rămână cu gura căscată, atunci, să treacă pragul Praidului şi al
    salinei.




    În speranţa că v-am convins de ineditul unui sejur prin salinele
    României, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.

  • Musique dans les salines de Roumanie

    Musique dans les salines de Roumanie


    Les mines de sel de Roumanie sont des espaces spectaculaires, privilégiés par les touristes. C’est une des raisons qui font qu’elles soient souvent transformées en salles de concert.


    Ainsi, par exemple, en août de l’année dernière, Radio România Cultural (Radio Roumanie Culture), une des stations du bouquet Radio România (Radio Roumanie), a fait appel aux trois jeunes musiciens talentueux du trio « Icon Arts » et imaginé la tournée « Romania Underground — Musique dans les salines de Roumanie » – cinq concerts, en l’espace d’une semaine. C’est le journaliste Sebastian Crăciun, coordonnateur du projet, qui en raconte le « making of » :« Nous avons déroulé pendant deux ans une tournée intitulée Musique dans les palais de Roumanie” ; un jour, quand je rentrais de Cluj, je me suis arrêté en touriste dans la ville de Turda. C’est là que j’ai vu un amphithéâtre créé spécialement à l’intérieur de la mine de sel pour accueillir des spectacles musicaux ; l’idée m’est ainsi venue d’appeler la tournée suivante « Romania Underground — Musique dans les salines de Roumanie », mais malheureusement c’est justement la ville de Turda qui n’est pas incluse dans l’itinéraire de cette tournée. J’ai découvert que la Société nationale du sel détient six mines ouvertes aux visites, des endroits spectaculaires, très différents les uns des autres, qu’il ne faut absolument pas rater. Slănic Prahova, la plus connue, impressionne par ses salles extrêmement larges; Cacica a une Salle de bal cachée à plus de 200 m de profondeur; Praid est équipée des installations les plus modernes, on y trouve des aires de loisirs et même une église; Târgu Ocna, près de Bacău, est une mine où on descend en bus plusieurs centaines de mètres dans le souterrain; la mine d’Ocnele Mari, près de Râmnicu Vâlcea, est très moderne, avec des restaurants, des aires de jeux, des terrains de basket, de tennis et de football, ainsi que la plus grande église souterraine de Roumanie. C’est le concert d’Ocnele Mari qui m’a paru le plus réussi, parce que là, nos amphitryons nous ont aidés avec la sono ; voyez-vous, le sel retient les sons et les espaces très larges n’aident pas non plus. Le seul endroit avec une acoustique naturelle a été la Salle de bal de Cacica. »


    Le ‘Icon Arts Trio’ est formé du violoniste Simon Csongor, du violiste Bogdan Eugen Cristea et de la violoncelliste Csilla Kecskes Aved, trois artistes récompensés dans des compétitions internationales et qui aujourd’hui se perfectionnent respectivement à l’Académie Gheorghe Dima de Cluj, à l’Université d’Arts de Zurich et à l’Académie de Musique de Hambourg. A l’affiche de la tournée, des créations de Telemann, Schubert, Mozart, Compagnoli, Swan Hannessy, Vladimir Cosma. Sebastian Crăciun explique : « Nous avons pensé à cette inconnue qu’est le public formé de vacanciers. Nous avons donc choisi un programme avec beaucoup de miniatures musicales, plus léger, plus dynamique aussi, pour un public qui pourrait assister pour la première à un tel concert. »


    Le violoncelliste Răzvan Suma, un des musiciens roumains les plus présents sur les scènes de concert, a donné lui aussi un récital dans la mine d’Ocnele Mari, l’année dernière, dans le cadre de sa tournée ‘Aimez-vous Bach ?’ « Ça a été extraordinaire, dans une ambiance très détendue. Je ne peux pas dire que je m’étais senti comme dans une salle de concert, mais la sensation a été fantastique, parce que près de moi des gens jouaient au foot, un peu plus loin d’autres jouaient au basket, on entendait même quelques enfants crier de temps en temps. A un moment donné, les organisateurs ont pris l’initiative d’arrêter le match de foot, mais je les ai dissuadés en leur disant que si ce n’était pas pour le concert, j’aurais joué moi aussi. J’ai l’habitude de faire de la musique dans des lieux non conventionnels, surprenants. Je suis allé, par exemple, dans des lycées où on ne faisait pas de musique, ou bien sur des scènes ad hoc où la musique classique n’avait jamais résonné ; avec le Trio, nous avons vécu des expériences bien moins agréables qu’une mine de sel. Ceux qui descendent dans un tel endroit sont des touristes. Il ne faut pas les obliger à s’y tenir tranquilles, à perdre pratiquement l’endroit pour lequel ils sont venus en fait. Certes, il y a eu aussi des personnes venues spécialement pour le concert, mais j’ai beaucoup apprécié que le nombre de spectateurs s’est fortement accru après le début du concert. Il y en avait même qui sont restés debout tout le temps, il y en avait même des enfants qui écoutaient très attentivement. »


    Răzvan Suma possède un violoncelle construit en 1849 par le luthier Maucotel et qui lui a été offert par la Fondation Musicha de Saint-Sébastian, en Espagne.


    Les mines de sel de Roumanie ne résonnent pas que de la musique classique. Ces espaces ont attiré d’autres genres aussi, par exemple le célèbre maître de la flûte de Pan Gheorghe Zamfir qui a donné un concert de musique sacrée, ou encore le groupe rock Byron qui a enregistré intégralement un concert. Enfin, la mine de sel de Turda a accueilli des participants au festival international « Transilvania Jazz Festival ». (trad. : Ileana Taroi)