Tag: cadouri

  • Cadourile primite de Ceaușescu

    Cadourile primite de Ceaușescu

    La Muzeul Național de Istorie a României un fond special
    de obiecte îl constituie cadourile primite de Nicolae Ceaușescu, fostul
    președinte al României comuniste între 1965 și 1989, și de soția acestuia,
    Elena Ceaușescu. Soții Ceaușescu au beneficiat de cel mai deșănțat cult al
    personalității din întreaga istorie a României într-o perioadă în care nivelul
    de trai al românilor obișnuiți a fost la cel mai coborât nivel din istoria
    contemporană. Obiectele în sine primite de soții Ceaușescu, strălucitoare și
    care îi omagiază pe cei doi dictatori, sunt în contrast flagrant cu atmosfera
    sumbră din anii de dinainte de 1989. Numărul mare și varietatea obiectelor
    aflate în fondul special al cadourilor soților Ceaușescu au făcut ca ele să fie
    constituie într-o expoziție aparte înainte de 1989.


    Am
    discutat cu Cristina Păiușan-Nuică, cercetător la Muzeul Național de Istorie a
    României, despre impresionantul fond de obiecte moștenite de România după
    căderea regimului Ceaușescu. E vorba de mai mult de 10.000 de piese, doar cadourile, fără Omagiala, adică
    portretele lui Ceaușescu. Acestea din urmă formează un fond aparte și a apărut
    chiar un album al lui Cornel Ilie care prezintă acest fond și care se numește
    Un tablou pentru tovarășul. Fondul special, așa se numește fondul care
    reunește cele peste 10.000 de cadouri primite de Ceaușescu altceva decât
    pictură, este împărțit în două categorii. Prima categorie reunește cadouri primite
    din străinătate, din absolut toate țările în care acesta a fost în vizită sau
    de la delegațiile străine venite în România. A doua categorie cuprinde cadourile
    primite din țară cu ocazia vizitelor în țară și mai ales cu ocazia
    aniversărilor congreselor sau cu ocazia zilei sale de naștere.


    Așa cum menționam, cadourile primite
    de Ceaușescu sunt de o mare varietate: de la machete de tractoare, prima
    machetă de Dacia, prima machetă de Oltcit, prima machetă de elicopter, de tren
    și de locomotive până la vase, pahare, prosoape populare, batiste, fețe de
    pernă și multe alte obiecte. Înainte de 1989, Muzeul de Istorie alocase 10 săli
    muzeale cu câteva mii de metri pătrați marii expoziții denumită Omagiala unde
    cea mai mare parte din aceste obiecte erau expuse. Ele erau împărțite în
    cadourile primite din țară și cele primite din străinătate așa cum este
    împărțit fondul special și azi. Cadourile mai erau împărțite și pe clase de
    obiecte de exemplu, colți de elefant, blănuri de tigru, sandale, metraje aduse
    din Coreea și China, poșete, pălării de texan primite cu ocazia vizitei în SUA
    și în Texas.

    În anii ’80, între cadourile primite de Nicolae Ceaușescu încep să
    se regăsească și cadouri pentru Elena Ceaușescu, așa cum erau poșetele.
    Cristina Păiușan-Nuică a arătat că, în ultimul deceniu al regimului comunist,
    figura Elenei Ceaușescu a crescut în importanță, fapt care se observă și din
    numărul din ce în ce mai mare de cadouri feminine din fondul special. Cu ocazia vizitelor și cu
    ocazia primirilor și Elena Ceaușescu primea astfel de cadouri pentru că
    sandalele de damă și poșetele, panglicile, eșarfele, cercei, portofele și multe
    alte obiecte de acest gen erau ale ei. La care se adaugă același gen de cadouri
    primite de Elena Ceaușescu cu ocazia aniversărilor sale. Cu cât comunismul și
    epoca Ceaușescu au devenit o epocă a cultului personalității, cu atât cultul
    personalității Elenei Ceaușescu l-a egalat prin 1986-1987 până în 1989 pe cel
    al lui Nicolae Ceaușescu. Avem o scoarță de copac făcută cu tovarășa
    academician doctor inginer, portrete minunate ale acesteia pictate de pictori
    mai mari sau mai mici în care semăna mai degrabă cu Albă ca Zăpada decât cu
    adevăratul ei portret.


    Una
    dintre caracteristicile cadourilor este personalizarea lor. Cristina
    Păiușan-Nuică. Erau
    personalizate cu dedicație. Erau cusute de mână pe un ștergar, pe o față de
    pernă, erau imprimate pe o tăbliță și atașate pe obiectul respectiv, cum ar fi
    de exemplu o machetă sau pe postamentul unor sculpturi dacă nu făceau parte
    chiar din sculptura respectivă. Erau dedicații cu momentul în care fusese dat
    cadoul respectiv, cu data pe el și cine oferea cadoul respectiv. Din păcate, nu
    toate obiectele au aceste posibilități de identificare ușoară pentru un
    cercetător și un muzeograf, unele obiecte putând fi identificate după o
    adevărată muncă de detectiv.


    Un
    asemenea fond cum este fondul special cu cadourile primite de soții Ceaușescu
    nu poate fi evaluat deoarece există o valoare care nu se poate determina, și
    anume valoarea istorică. Asta crede și Cristina Păiușan-Nuică. Dată fiind multitudinea și
    varietatea nu se poate spune o sumă. Ele sunt parte a istoriei României și suma
    cred că este destul de mare, bănuiesc eu. Ele sunt obiecte unicat, irepetabile.
    Dacă unul se distruge nu mai poate fi refăcut. O copie poate fi făcută însă ar
    fi cu totul altceva. Pe lângă valoarea obiectului în sine există și valoarea
    istorică și a faptului că ele au fost măcar văzute, probabil, de către cei care
    le-au primit.


    Regândirea
    spațiului muzeal a făcut ca marea expoziție existentă înainte de 1989 să
    dispară. Cadourile primite doar în 1989 au fost grupate de Muzeul Național de
    Istorie a României în expoziția 1989, 30 de ani după. Dar muzeul are un
    proiect online, Comunismul în România, unde o parte din aceste piese sunt
    disponibile.

  • Cum au petrecut românii de Crăciun

    Cum au petrecut românii de Crăciun

    Sărbătoarea Crăciunului este una a bucuriei şi a speranţei, dar şi
    a toleranţei, petrecută în familie, alături de cei dragi, într-o zi despre care
    se spune chiar că nu este de bun augur să stai supărat. Ca în fiecare an, românii nu s-au oprit în ceea ce
    priveşte cheltuielile. Magazinele şi-au prelungit programul şi au anunţat
    reduceri dupa reduceri, lumea s-a înghesuit să pună mâna pe cele mai frumoase,
    originale sau ieftine cadouri. După ce au
    împodobit brazii şi au primit cadourile de Crăciun, cei mai multi
    dintre românii au petrecut. Din meniu nu au lipsit produsele tradiţionale,
    precum lebărul,
    caltaboşul şi toba, alături de brânzeturi însoţite de ceva legume – recomandate
    de medici – care să mai reducă din efectele nedietetice. Sarmalele, urmate de
    friptură şi cârnaţi, stropite cu vin, au desăvârşit festinul încheiat de
    cozonaci.

    Spiritul Crăciunului şi-a făcut mai
    mult simţită prezenţa la sate, unde tradiţiile sunt respectate cu sfinţenie.
    Colindătorii au umblat din casă în casă şi
    în schimbul urărilor de sănătate, belşug şi îndeplinirea tuturor
    dorinţelor pe care le-u făcut gazdelor, au primit covrigi, nuci şi mere. Vremea neobişnuit de caldă
    pentru această perioadă i-a făcut pe mulţi românii să
    aleagă să-şi petreacă Crăciunul în staţiunile montane de pe valea Prahovei, din Maramureş şi Bucovina, pentru a se bucura
    totuşi de zăpadă.

    Pentru
    că, la munte a nins abundent la altitudini mari, iar pârtiile au fost foarte bune pentru practicarea sporturilor de
    iarnă, stratul de zăpadă depăşind jumătate de metru. Staţiunile Predeal, Sinaia
    şi Buşteni s-au aflat în topul destinaţiilor, gradul de ocupare a locurilor de
    cazare depăşind 80%. Turiştii au ajuns şi la Bâlea Lac, în Munţii Făgăraş, la peste 2000 de metri altitudine, unde
    a fost deschis noul Hotel de Gheaţă, un obiectiv unic în România. Fiecare din cele 15
    camere îngheţate a fost decorată cu sculpturi în zăpadă şi gheaţă reprezentând
    vedete ale muzicii româneşti şi internaţionale, iar cei mai mulţi dintre
    cei care s-au cazat aici au fost străini. Și pensiunile din Moldova și-au
    deschis larg porțile pentru cei care au vrut să descopere frumusețile și
    bunătățile locului. În județul Neamț, de pildă, gradul de ocupare a fost de
    100%, iar oaspeților nu le-a lipsit absolut nimic.

    Cu ocazia
    sărbătoririi Crăciunului, preşedintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj, în
    care a îndemnat la compasiune şi solidaritate cu cei care au nevoie de sprijin.
    Să ne bucurăm de aceste momente şi să nu uităm că cel mai frumos dar pe care îl
    putem face în această perioadă este să ne arătăm aprecierea şi recunoştinţa
    faţă de cei din jur, a mai spus şeful statului român.

  • Operaţiunea Shoe Box

    Operaţiunea Shoe Box

    Ce încape într-o cutie de pantofi? Mai multe decât vă puteţi imagina. Din 2007, mii de copii săraci primesc cadouri în cutii de pantofi, dăruite de români mai norocoşi. Nu este o invenţie românească, aceste cadouri au început să vină în România imediat dupa 1989. Dar operaţiunea despre care vă povestim este organizată local, în peste 40 de oraşe din România şi în 5 ţări în care comunităţile de români sunt numeroase.



    Cum a început totul, aflăm de la Valentin Vesa, iniţiatorul acestei acţiuni. Am vrut să-i dăm o lecţie copilului nostru. Luca avea trei ani şi jumătate şi avea destul de multe lucruri care puteau fi folosite şi de alţi copii mai săraci, care nu aveau aşa multe lucruri. Am zis hai să împărţim jucăriile”, hai să împărţim din hăinuţe”. Am făcut două cutii de pantofi ambalate cu hârtie colorată şi le-am dus şi le-am dat unor copii săraci. Am crezut că rămâne un episod de familie, i-am spus soţiei să nu povestim cu nimeni, să nu ştie stânga ce face dreapta. Era în a doua săptămână din Decembrie 2006. Ne-am dus la serbarea de final de an de la grădiniţă, unde toţi părinţii ne-au întrebat ce proiect avem, din ce organizaţie facem parte, voiau să participe şi ei. Luca râdea cu gura până la urechi, el spusese tuturor, pentru că îi plăcuse foarte mult.”



    Discutând cu ceilalţi părinţi şi cu câţiva prieteni, Valentin Vesa şi soţia lui au hotărât să extindă un pic acţiunea. Într-un status de messenger au anunţat că strâng cadouri pentru copii sărmani. În doar câteva zile au adunat peste 500 de cutii. Cum se explică succesul acestei acţiuni ne spune Valentin Vesa: Sunt foarte mulţi voluntari care vin cu copiii lor şi îi pun pe ei să le împartă, să vorbească ei cu copiii care le primesc. Pe lângă faptul că ajuţi un copil sărac să primească un cadou de Crăciun, îl ajuţi pe copilul tău să înţeleagă că nu peste tot există patru feluri de mâncare, două feluri de desert şi nu ştiu câte geci şi toate lucrurile pe care unii le primesc, ca sunt oameni care pe jos nu au mochetă, ci pământ, n-au curent electric, deci adio computere şi jocuri. Într-una dintre cutii, un copil a găsit o lanternă şi s-a bucurat copilul ăla de lanternă ca de un tort de ciocolată.”



    Ce încape, deci, într-o cutie de pantofi? Dacă le punem micuţe încap foarte multe şi foarte diverse, de la dulciuri, rechizite, obiecte de igienă personală, periuţe de dinţi, pastă de dinţi, un fular, o căciulă, un pullover, ciorapi de lână primim de la doamne mai în vârstă… Într-un an am primit de la o unitate militară 80 de uniforme. Se schimbau uniformele cu cele NATO şi au rămas uniforme nou nouţe neutilizate. Adolescenţii din cămine s-au bucurat foarte tare.”



    Fiecare dintre cei ce organizează puncte de colectare îşi caută propriii destinatari, mi-a spus Valentin Vesa: Fiecare încearcă să contacteze primăriile locale, sunt acele direcţii de asistenţă socială care au liste cu familii nu foarte bogate, cu familii destrămate sau se ştie că părinţii sunt plecaţi sau e o situaţie specială. Avem grijă să nu fie 4 fundaţii care ajută aceeaşi familie, n-ar fi corect pentru cei la care nu se ajunge deloc. Colaborăm şi cu Asistenţa socială specializată pe problemele copiilor, şi a treia categorie de posibili destinatari sunt oamenii care vin să aducă la noi cutii şi care ne spun că ei cunosc pe cineva care are nevoie la ei în bloc, sau la ei în sat… exemple concrete care sunt cele mai uşor verificabile. De multe ori voluntarul care semnalează cazurile se duce şi livrează cutiile. Nu facem circ, nu acceptăm televiziunile la împărţit de cutii, nu vom face asta niciodată. E un moment intim, pe care copilul îl trăieşte cu donatorul sau voluntarul care împarte cutiile, poate mai stau la poveşti, poate păstrează legătura, sunt mulţi care discută, se mai întâlnesc. Începe cu o cutie de pantofi dar se transformă într-o relaţie de ani de zile.”



    Anul trecut, cu 19 oraşe implicate s-au strâns 7000 de cutii, care au ajuns la 7000 de copii. Valentin Vesa spune că după fiecare acţiune trimite fotografii celor ce au adus cadouri, pentru că şi donatorii trebuie să se bucure: Ce se întâmplă în campaniile Shoebox reprezintă efortul multor români care îşi iau din timpul lor ore în şir, stau cu copiii, ambalează cutii, pun suflet, ori să arunci chestia asta într-un virtual Moş Crăciun nu aş accepta niciodată. Mi se pare că trebuie să se ştie că aceste cutii vin de la români de-ai lor nu vin din Anglia sau Germania. Nici o cutie nu este importată. Chiar dacă sunt români din diaspora, sunt deja 6 ţări din care românii au răspuns, deja m-au sunat din Cehia, din Olanda, Belgia, Franţa, Anglia, Australia. Le-am spus celor din diaspora, mai ales din Italia şi Spania unde sunt comunităţi de români foarte mari, cred că sunt destui copii care n-o duc strălucit, le-am zis să ajute acolo.”



    Valentin Vesa spune că după ce faci o dată o cutie, cu siguranţă o vei face şi pe a doua. De ce, aflăm de la doi dintre voluntarii recidivişti” ai proiectului, Cristian China Birta şi Diana Borca. Cristian este la Bucureşti: Nu ştiam la ce să ne aşteptăm, anul trecut am avut 500 de cutii pe care le-am centralizat la sediul nostru. Ne-a încântat extraordinar de tare reuşita asta aşa că anul ăsta suntem mult mai pregătiţi, mai organizaţi şi vrem să spargem norma. Recomand tuturor celor ce vor să se implice să o facă. Ai un sentiment de bine extraordinar după ce se termină un astfel de proiect. Când vezi pozele cu copiii care au primit cadourile, piatră să fii şi tot simţi aşa o emoţie extraordinară. Participi la shoebox şi-ţi închei anul într-un mod extraordinar.”



    Diana Borca este la Constanţa şi anul acesta şi-a mobilizat toţi prietenii: E proiectul meu preferat, îmi place atât de mult încât mă gândesc la el cu multe luni înainte şi îmi pare rău că se întâmplă doar o dată pe an. Mi-a plăcut întotdeauna să fac cadouri, dar acum parcă chiar mă simt Moş Crăciun. Îmi imaginez copilul care deschide cadoul de la mine şi găseşte înăuntru creioane de colorat şi cărţi sau jucării sau bomboane de pom şi mă bucur tare mult de bucuria lui. Mi-aş dori să pot trimite un milion de cutii către un milion de copii. Shoebox e despre fericirea mea din care vreau să le dau şi lor ceva, măcar o dată pe an.”



    Ce ar mai fi de spus? Poate adresa site-ului unde găsiţi imagini. www.shoebox.ro. Crăciunul cu bine, tuturor!