Tag: cadouri

Ce încape într-o cutie de pantofi? Mai multe decât vă puteţi imagina. Din 2007, mii de copii săraci primesc cadouri în cutii de pantofi, dăruite de români mai norocoşi. Nu este o invenţie românească, aceste cadouri au început să vină în România imediat dupa 1989. Dar operaţiunea despre care vă povestim este organizată local, în peste 40 de oraşe din România şi în 5 ţări în care comunităţile de români sunt numeroase.

Cum a început totul, aflăm de la Valentin Vesa, iniţiatorul acestei acţiuni. Am vrut să-i dăm o lecţie copilului nostru. Luca avea trei ani şi jumătate şi avea destul de multe lucruri care puteau fi folosite şi de alţi copii mai săraci, care nu aveau aşa multe lucruri. Am zis hai să împărţim jucăriile”, hai să împărţim din hăinuţe”. Am făcut două cutii de pantofi ambalate cu hârtie colorată şi le-am dus şi le-am dat unor copii săraci. Am crezut că rămâne un episod de familie, i-am spus soţiei să nu povestim cu nimeni, să nu ştie stânga ce face dreapta. Era în a doua săptămână din Decembrie 2006. Ne-am dus la serbarea de final de an de la grădiniţă, unde toţi părinţii ne-au întrebat ce proiect avem, din ce organizaţie facem parte, voiau să participe şi ei. Luca râdea cu gura până la urechi, el spusese tuturor, pentru că îi plăcuse foarte mult.”

Discutând cu ceilalţi părinţi şi cu câţiva prieteni, Valentin Vesa şi soţia lui au hotărât să extindă un pic acţiunea. Într-un status de messenger au anunţat că strâng cadouri pentru copii sărmani. În doar câteva zile au adunat peste 500 de cutii. Cum se explică succesul acestei acţiuni ne spune Valentin Vesa: Sunt foarte mulţi voluntari care vin cu copiii lor şi îi pun pe ei să le împartă, să vorbească ei cu copiii care le primesc. Pe lângă faptul că ajuţi un copil sărac să primească un cadou de Crăciun, îl ajuţi pe copilul tău să înţeleagă că nu peste tot există patru feluri de mâncare, două feluri de desert şi nu ştiu câte geci şi toate lucrurile pe care unii le primesc, ca sunt oameni care pe jos nu au mochetă, ci pământ, n-au curent electric, deci adio computere şi jocuri. Într-una dintre cutii, un copil a găsit o lanternă şi s-a bucurat copilul ăla de lanternă ca de un tort de ciocolată.”

Ce încape, deci, într-o cutie de pantofi? Dacă le punem micuţe încap foarte multe şi foarte diverse, de la dulciuri, rechizite, obiecte de igienă personală, periuţe de dinţi, pastă de dinţi, un fular, o căciulă, un pullover, ciorapi de lână primim de la doamne mai în vârstă… Într-un an am primit de la o unitate militară 80 de uniforme. Se schimbau uniformele cu cele NATO şi au rămas uniforme nou nouţe neutilizate. Adolescenţii din cămine s-au bucurat foarte tare.”

Fiecare dintre cei ce organizează puncte de colectare îşi caută propriii destinatari, mi-a spus Valentin Vesa: Fiecare încearcă să contacteze primăriile locale, sunt acele direcţii de asistenţă socială care au liste cu familii nu foarte bogate, cu familii destrămate sau se ştie că părinţii sunt plecaţi sau e o situaţie specială. Avem grijă să nu fie 4 fundaţii care ajută aceeaşi familie, n-ar fi corect pentru cei la care nu se ajunge deloc. Colaborăm şi cu Asistenţa socială specializată pe problemele copiilor, şi a treia categorie de posibili destinatari sunt oamenii care vin să aducă la noi cutii şi care ne spun că ei cunosc pe cineva care are nevoie la ei în bloc, sau la ei în sat… exemple concrete care sunt cele mai uşor verificabile. De multe ori voluntarul care semnalează cazurile se duce şi livrează cutiile. Nu facem circ, nu acceptăm televiziunile la împărţit de cutii, nu vom face asta niciodată. E un moment intim, pe care copilul îl trăieşte cu donatorul sau voluntarul care împarte cutiile, poate mai stau la poveşti, poate păstrează legătura, sunt mulţi care discută, se mai întâlnesc. Începe cu o cutie de pantofi dar se transformă într-o relaţie de ani de zile.”

Anul trecut, cu 19 oraşe implicate s-au strâns 7000 de cutii, care au ajuns la 7000 de copii. Valentin Vesa spune că după fiecare acţiune trimite fotografii celor ce au adus cadouri, pentru că şi donatorii trebuie să se bucure: Ce se întâmplă în campaniile Shoebox reprezintă efortul multor români care îşi iau din timpul lor ore în şir, stau cu copiii, ambalează cutii, pun suflet, ori să arunci chestia asta într-un virtual Moş Crăciun nu aş accepta niciodată. Mi se pare că trebuie să se ştie că aceste cutii vin de la români de-ai lor nu vin din Anglia sau Germania. Nici o cutie nu este importată. Chiar dacă sunt români din diaspora, sunt deja 6 ţări din care românii au răspuns, deja m-au sunat din Cehia, din Olanda, Belgia, Franţa, Anglia, Australia. Le-am spus celor din diaspora, mai ales din Italia şi Spania unde sunt comunităţi de români foarte mari, cred că sunt destui copii care n-o duc strălucit, le-am zis să ajute acolo.”

Valentin Vesa spune că după ce faci o dată o cutie, cu siguranţă o vei face şi pe a doua. De ce, aflăm de la doi dintre voluntarii recidivişti” ai proiectului, Cristian China Birta şi Diana Borca. Cristian este la Bucureşti: Nu ştiam la ce să ne aşteptăm, anul trecut am avut 500 de cutii pe care le-am centralizat la sediul nostru. Ne-a încântat extraordinar de tare reuşita asta aşa că anul ăsta suntem mult mai pregătiţi, mai organizaţi şi vrem să spargem norma. Recomand tuturor celor ce vor să se implice să o facă. Ai un sentiment de bine extraordinar după ce se termină un astfel de proiect. Când vezi pozele cu copiii care au primit cadourile, piatră să fii şi tot simţi aşa o emoţie extraordinară. Participi la shoebox şi-ţi închei anul într-un mod extraordinar.”

Diana Borca este la Constanţa şi anul acesta şi-a mobilizat toţi prietenii: E proiectul meu preferat, îmi place atât de mult încât mă gândesc la el cu multe luni înainte şi îmi pare rău că se întâmplă doar o dată pe an. Mi-a plăcut întotdeauna să fac cadouri, dar acum parcă chiar mă simt Moş Crăciun. Îmi imaginez copilul care deschide cadoul de la mine şi găseşte înăuntru creioane de colorat şi cărţi sau jucării sau bomboane de pom şi mă bucur tare mult de bucuria lui. Mi-aş dori să pot trimite un milion de cutii către un milion de copii. Shoebox e despre fericirea mea din care vreau să le dau şi lor ceva, măcar o dată pe an.”

Ce ar mai fi de spus? Poate adresa site-ului unde găsiţi imagini. www.shoebox.ro. Crăciunul cu bine, tuturor!