Tag: cale ferata

  • Bani pentru modernizarea infrastructurii de transport

    Bani pentru modernizarea infrastructurii de transport

    Peste 12 miliarde de lei, circa 2,4 miliarde de euro, au fost alocate de Guvernul României pentru reabilitarea infrastructurii de transport a ţării. Executivul de la Bucureşti s-a reunit ieri într-o şedinţă în cadrul căreia a aprobat, printre altele, două investiţii majore în sectoarele feroviar şi rutier.

    Primul proiect este cel al reabilitării liniei de cale ferată care leagă Focşani, municipiul de reşedinţă al judeţului Vrancea, aflat în sud-estul ţării, de Roman, oraş din judeţul Neamţ, situat în nord-est. Traseul, de aproape 150 de kilometri, face parte din Coridorului 9 Pan-European care are o lungime de 3.400 km şi care leagă capitala Finlandei, Helsinki, aflată la Marea Baltică, de oraşul grecesc Alexandroupoli, port la Marea Egee în sudul Europei. Proiectul, inclus în Master Planul General de Transport al României, a primit puţin peste 11 miliarde de lei (circa 2,2 miliarde de euro). Executivul a indicat că banii provin din fonduri externe nerambursabile, prin Programul Transport 2021-2027 şi Mecanismul pentru Interconectarea Europei, de la bugetul de stat, din veniturile proprii ale Companiei Naţionale de Căi Ferate, precum şi din alte surse legal constituite. Lucrările, a căror durată de execuţie este de 36 luni, vizează creşterea siguranţei în zona intersecţiei liniilor de cale ferată cu reţeaua rutieră, îmbunătăţirea semnificativă a condiţiilor de transport, construcţia de pasaje şi modernizarea trecerilor la nivel, obiective care, potrivit guvernanţilor, au un rol important în dezvoltarea durabilă a localităţilor aflate pe traseu prin reducerea emisiilor poluante, a timpilor de călătorie, dar şi prin creşterea numărului de călători şi a cantităţilor de mărfuri transportate.

    Al doilea proiect care a primit finanţare din partea administraţiei de la Bucureşti urmăreşte reabilitarea unui sector cuprins între kilometri 44 şi 86 ai Autostrăzii A1 Bucureşti-Piteşti, cea mai tranzitată a ţării. Lucrările vor viza reabilitarea suprafeţei de rulare şi a podeţelor de pe cei 42 de kilometri ai sectorului şi, conform Ministerului Transporturilor, vor duce la creşterea gradului de siguranţă a traficului, reducerea timpilor de parcurs, reducerea costului pentru prevenirea poluării mediului şi sporirea duratei de exploatare. Pentru realizarea acestui proiect, Guvernul a alocat 1,1 miliarde de lei (aproximativ 221 de milioane de euro) de la bugetul de stat, iar durata de execuţie este de 48 de luni. România are o infrastructură de transport învechită şi care s-a constituit într-un veritabil sac fără fund în ultimele decenii. Din cei peste 22.000 de kilometri de cale ferată care străbat ţara, doar puţin peste 8.500 sunt electrificați. Pe parte rutieră, România are aproape 90.000 de kilometri de drumuri publice, însă mai puţin de jumătate sunt modernizate. În ceea ce priveşte autostrăzile, România a depăşit anul trecut borna de 1.000 de kilometri, sub Ungaria şi Croaţia, peste Bulgaria, Serbia şi Slovenia, dar în condiţiile în care ţara noastră are o suprafaţă şi o populaţie net superioare statelor amintite.

     

     

  • Managementul capacității căilor ferate

    Managementul capacității căilor ferate

    Continuă, în Comisiile de Specialitate din Parlamentul European discuțiile pentru Regulamentul privind managementul capacității pe calea ferată. Este un regulament foarte stufos dar prezintă o problemă clară de alocare în statele membre. Tot ceea ce se întâmplă este la mâna managerilor de rețea care vor încerca să-și păstreze acestă facilitate, a declarat Marian Jean Marinescu, europarlamentar.

    “Am continuat discuțiile pe regulamentul pentru managementul capacității pe cale ferată. S-au depus amendamentele, sunt în jur de 700 de amendamente și le-am discutat pentru prima oară. 

    Raportorul și raportorii din umbră sunt raportorul grupului PPE în acest dosar. Mi-am exprimat punctul de vedere. Acest regulament foarte stufos are un lucru foarte bun, prezintă o procedură foarte elaborată, dar clară în ceea ce privește alocarea capacității în toate statele membre pe cale ferată. Acesta este un lucru foarte bun. Problema însă este că tot ce se întâmplă acolo este în puterea managerilor de rețea, adică celor care sunt răspunzători de rețeaua de cale ferată. Și acest lucru nu este foarte bun, pentru că este evident că ei vor încerca să-și păstreze puterea pe care o au în acest moment. 

    Plus că în statele care încă au organizare pe verticală, adică rețeaua, infrastructura și transportul de pasageri, transportul de marfă, companiile care chiar dacă sunt separate, sunt sub aceeași umbrelă acolo, bineînțeles că managerul de infrastructură va ține cont de acest lucru și va avantaja pe cei din statul respectiv. 

    Totul este să încercăm să diminuăm această putere, pentru că altfel nu va exista nici concurență, nici încercări de îmbunătățire a capacității și bineînțeles, nicio încercare de a armoniza toate normele și de a avea posibilitatea să se introducă, în special pentru marfă, trenuri care să plece, să spunem, din Hambourg și să se termine la Salonic.

    Se dorește ca mare parte din transportul pe cale rutieră să se mute pe cale ferată. În strategia publicată de Comisia Europeană acum câțiva ani se spune că până în 2030, cantitatea de marfă transportată pe cale ferată să se mărească cu 50% .Cu acest regulament, nu se va întâmpla așa ceva.”

  • Rețeaua de căi ferate a Uniunii Europene

    Rețeaua de căi ferate a Uniunii Europene


    Berlinul are cea mai densă reţea feroviară din Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat pentru anul 2019. Regiunea din jurul capitalei Germaniei deține 698 kilometri de căi ferate la 1.000 kilometri pătraţi. A doua regiune din UE este Praga cu 491 km de cale ferată per 1.000 kilometri pătraţi). A treia poziție revine tot unei regiuni din Germania, Hamburg (395 km per 1.000 kilometri pătraţi), urmată de Budapesta (390 km per 1.000 kilometri pătraţi) şi Bremen, Germania (337 km per 1.000 kilometri pătraţi).



    Eurostat menționează că distribuţia regională a infrastructurii feroviare este determinată şi de evoluţii istorice specifice, caracteristicile geografice, precum şi prezenţa activităţilor economice, cum ar fi ramuri ale industriei grele sau infrastructurile aferente porturilor maritime. Spre exemplu, Hamburg şi Bremen sunt două regiuni mai mici unde prezenţa extinsă a liniilor de cale ferată de transport către şi de la porturile maritime contribuie la densitatea ridicată a reţelei feroviare.



    București-Ilfov, cea mai dezvoltată rețea feroviară din România



    Totodată, liniile de cale ferată joacă de asemenea un rol cheie în unele regiunile unde mineritul şi industria oţelului rămân importante și asigură transportul de materiale în regiuni precum Saarland din vestul Germaniei (134 km per la 1.000 kilometri pătraţi) şi Slšskie, în sudul Poloniei (156 km per la 1.000 kilometri pătraţi).



    În România, densitatea reţele feroviare în 2019 era de 45 km de căi ferate la 1.000 kilometri pătraţi. Cea mai ridicată densitate se înregistra în regiunea Bucureşti-Ilfov, 153 km per la 1.000 kilometri pătraţi, iar cea mai scăzută în regiunea Sud-Muntenia, doar 36 km per la 1.000 kilometri pătraţi.

    Densitatea căilor ferate în regiunile statelor UE (NUTS 2) – Sursa: Eurostat

    retea-feroviara-ue-2019-eurostat.jpg



    Doar 7% dintre pasageri preferă mersul cu trenul



    Parlamentul și Consiliul UE au desemnat 2021 Anul European al Căilor Ferate, subliniind că transportul feroviar poate fi un factor important pentru turismul sustenabil. Călătoria cu trenul este, totodată, cel mai sigur mijloc de transport terestru. Doar 0,1 accidente pe miliard de pasageri pe km sunt accidente feroviare, comparativ cu 0,23 pentru accidentele de autobuz, 2,7 pentru accidentele de automobile și 38 pentru accidentele de motociclete.



    Cu toate acestea, doar 7 % dintre pasageri și 11 % din totalul mărfurilor sunt transportate cu trenul, menționează Parlamentul European. Transportul feroviar întâmpină probleme din cauza infrastructurii învechite și a costurilor ridicate de întreținere. De asemenea, sectorul feroviar a fost grav afectat de pandemia de coronavirus, numărul pasagerilor scăzând substanțial în ultimele 18 luni din cauza restricțiilor impuse în cele 27 de state. Totodată, criza sanitară a demonstrat că, în situații excepționale, pe calea ferată pot fi transportate rapid bunuri esențiale, cum ar fi alimentele, medicamentele și combustibilii.




  • Orient Express

    Orient Express

    Secolul al 19-lea a
    primit câteva nume, cele mai vehiculate fiind cel de secol al națiunilor și
    cel de secol al revoluțiilor. Dar nu mai puțin secolul al 19-lea a fost și
    secolul căilor ferate, al drumului de fier, așa cum era denumită în România cea
    mai nouă cale de comunicație. Documentele vremii menționează un adevărat
    entuziasm general al europenilor de a călători pe calea ferată, iar apariția
    unei curse paneuropene a fost efectul logic al descopeririii Europei de către
    europeni. Astfel, trenul Orient Express s-a transformat dintr-o simplă rută
    feroviară într-un adevărat simbol al unității europene.


    Povestea Orient
    Express-ului începe cu o dramă în dragoste, o iubire eșuată a unui tânăr
    inginer belgian, Georges Nagelmackers. Tânărul provenea dintr-o familie bogată
    și după o decepție în dragoste, prin anii 1867-1868, pleacă în SUA pentru a-și
    uita propria nefericire. Acolo are ocazia de a călători cu celebrele vagoane
    Pullman, vagoane-dormitor, care spre deosebire de vagoanele europene erau mult
    mai confortabile. În 1870 se întoarce acasă în Belgia și încearcă să pună în
    practică ce văzuse în America. În 1883 el inaugura proiectul Orient
    Express-ului neștiind ce avea să devină invenția sa.


    Ideea unui tren care
    să treacă prin cât mai multe țări europene și să unească Europa a prins
    imediat. Europa era considerată un concert al națiunilor, metaforă prin care
    specificul fiecărei națiuni trebuia păstrat într-o unitate continentală. Ambițiile
    civilizatoare ale Franței și ofensiva sa modernizatoare totală, ajunsă la
    apogeu în timpul împăratului Napoleon I, a făcut ca schimbarea perspectivei
    asupra continentului să fie galopantă. Dorin Stănescu este istoric al căilor
    ferate și l-am întrebat dacă Orient Express-ul, în afara destinației sale de
    tren al elitei, a avut și o dimensiune simbolică unificatoare a bătrânului
    continent.

    Clar, pentru că
    trenul Orient Express propune o federalizare a Europei. Formalitățile vamale
    sunt mult simplificate în sensul că la vamă se urcau vameșii și făceau
    controlul călătorilor în timp ce trenul mergea. Apoi vameșii coborau la o altă
    stație după ce-și terminau treaba. Semnarea unor acorduri internaționale între
    statele pe al căror teritoriu trecea trenul Orient Express a constituit un prim
    pas către acest proiect european. Practic, era cumva un tren fără frontiere.


    Linia Orient Express
    a fost una a elitei. Și așa era și firesc având în vedere că la început numai
    elitele își permiteau să călătorească. L-am întrebat pe Dorin Stănescu cine
    călătorea totuși cu acea cursă de lux.

    Din când în când, pe distanțe scurte, la acest tren luxos se mai atașau și
    vagoane de clasa a 2-a și a 3-a. Uneori, puteau călători într-un asemenea
    convoi și persoane din clasa de mijloc. Dar, inițial, trenul Orient Express, pe
    întreaga durată a existenței sale, a fost un tren care s-a adresat evident
    elitelor. Paul Morand nota în 1914 că cu Orient Express-ul călătoreau oameni
    care formau o adevărată societate cosmopolită. Erau oameni de afaceri,
    diplomați, prinți, francmasoni, starlete, șefi de servicii secrete, spioni,
    Mata Hari.

    Evident că mai călătoreau turci bogați cu soțiile lor, aristocrați
    austrieci, conți unguri, boieri români. Inclusiv familia regală română
    călătorește de câteva ori cu Orient Express-ul. Sunt mai multe capete
    încoronate ale Europei care călătoresc cu Orient Express-ul, de la kaiserul
    Wilhelm la împăratul Franz Joseph sau prințul moștenitor Ferdinand al României
    și regele Bulgariei. Sunt foarte multe celebrități ale vremii. De ce era
    importantă călătoria cu acest tren? Pentru că oamenii de rând vor să cunoască
    poveștile elitei și vor și ei să călătorească cu Orient Express-ul. Se creează
    un adevărat mit al Orient Express-ului și al călătoriei cu el.


    Pe teritoriul
    României, Orient Express intra prin vest și prin două rute de la București se
    îndrepta către est și către sud. Dorin Stănescu a vorbit și despre contribuția
    trenului la modernizarea infrastructurii de cale ferată din România.

    În România, Orient Express-ul,
    în 1883, când începe povestea, intra pe la Vârciorova, în vest, continua pe la
    Turnu Severin, apoi spre Craiova, Slatina, Pitești și București. De aici,
    mergea spre Giurgiu, în sud, la portul Smârda și apoi trecea Dunărea spre
    Varna. De la Varna călătoria continua cu vaporul și se ajungea la
    Constantinopol. Dar acest tren a contribuit și la grăbirea construirii de căi
    ferate. Sunt anumite linii ferate și obiective de infrastructură care se ridică
    acum. Celebrul pod de la Cernavodă al lui Anghel Saligny avea un rol important
    în conceptul Orient Express-ului.

    La un moment dat, de la București se merge
    spre Constanța evident traversând acest pod. Iar de la Constanța, navele
    Serviciului Maritim Român duc mai departe călătorii la Constantinopol. Așadar,
    călătoria pe teritoriul României este o parte foarte interesantă din povestea
    Orient Express-ului. De multe ori, presa română și cea internațională au
    relatat despre opririle călătorilor la București, despre călătoriile la Sinaia
    și primirea la Palatul Peleș de căre familia regală. Ospitalitatea familiei
    regale la vremea respectivă constituia o reclamă pentru România, pentru dorința
    ei de modernizare, pentru prestigiul familiei regale şi al României în Europa.



    Primul război mondial
    este cel care face ca circulația Orient Express-ul să înceteze. În 1921 trenul
    renaște. Al doilea război mondial are un impact mai mare deoarece distrugerile
    au fost mai mari. Instaurarea comunismului în jumătatea de est a Europei a
    contribuit la decăderea rutei. În 1977 din cauza concurenței aeriene, compania
    oprește cursele. Dar în 2016, Orient Express-ul renaște ca simbol reînnoit al
    unități europene, ca tradiție care se cere păstrată.

  • Primul tronson de cale ferată cu ecartament european, inaugurat în Republica Moldova

    Primul tronson de cale ferată cu ecartament european, inaugurat în Republica Moldova

    Primul tronson de cale ferată cu ecartament european a fost inaugurat la 3 septembrie 2013 în Republica Moldova, la Giurgiuleşti. Acesta va asigura conexiunea dintre Portul Internaţional Giurgiuleşti din Republica Moldova și comunitatea europeană, la frontiera cu România.



    Prima garnitură de tren care a intrat în R. Moldova pe o linie cu ecartament european, după aproape 17 ani, a venit de la Galați. Tot pe 3 septembrie, după o pauză de 15 luni, din Zona Economică Liberă a plecat prima garnitură cu containere pe segmentul reabilitat Giurgiuleşti-Cahul.



    Până la sfârşitul anului 2013 Calea Ferată a Moldovei intenţionează să lanseze cursa de tren pentru pasageri Giurgiuleşti-Galaţi, cu frecvenţă zilnică, iar în 2014 ruta de pasageri Cahul-Giurgiulești-Galaţi.



    Circulaţia trenurilor pe segmentul de cale ferată Giurgiuleşti-Cahul, care face conexiunea sudului cu nordul Republicii Moldova a fost sistată în iunie 2012 din cauza unor alunecări de teren.