Uniunea Europeană a adoptat încă din 2005 o directivă pentru a facilita recunoaşterea diverselor meserii în alte ţări şi pentru a nu lăsa statele membre să impună condiţii excesive cetăţenilor. Însă – afirmă Curtea de Conturi Europeană –, autorităţile naţionale şi Comisia Europeană nu au pus bine în aplicare directiva. În plus, informaţiile care ar trebui să îi ajute pe cetăţeni mai mult îi încurcă. În prezent, autorităţile nu au obligaţia să consulte registrele de alertă în care figurează cazurile de abatere profesională.
Raportul Curţii de Conturi Europene subliniază că statele membre nu reuşesc să ţină sistematic o evidenţă pentru a vedea cât durează efectiv procedurile de recunoaştere şi nu se mişcă prea repede, aşa cum cere directiva Uniunii. Cetăţeanului i se cere uneori să navigheze printr-o mare de hârtii (scrisori de motivaţie, traduceri autorizate sau, culmea absurdului, adeverinţă de la noul domiciliu cerută înainte să se mute acolo). Să vorbim şi despre cât costă recunoaşterea meseriilor.
Auditorii Curţii nu au prea găsit justificări care să explice cum sunt calculate taxele sau de ce diferă acestea aşa de mult de la o ţară la alta sau de la o autoritate la alta (de la 0 euro la 17.500 de euro, sumă percepută în una dintre ţări pentru piloţi, de exemplu). Auditorii au descoperit şi că unele ţări impuneau în toate cazurile o măsură specifică (de pildă, instruire suplimentară sau un test), fără a explica cetăţeanului de ce.
O altă problemă care a ieşit la iveală este cea a verificărilor prealabile cu privire la calificări, disproporţionate în unele cazuri în raport cu imperativele de sănătate publică.
Uniunea Europeană a luat anumite măsuri pentru a moderniza procesul de recunoaştere, însă ele sunt rar utilizate. Un exemplu este cardul profesional european, care acoperă, printre altele, profesia de asistent medical, foarte căutată. Cardul a fost utilizat doar în 5% din deciziile de recunoaştere a calificărilor profesionale. Auditorii au descoperit şi că autorităţile naţionale ignoră adesea alertele transmise de alte ţări, chiar şi atunci când acestea trăgeau semnale de alarmă în cazuri de abatere profesională, măsuri disciplinare în curs sau condamnări penale.
