Radio România Internațional

Tag: camine

  • Noul an universitar şi piaţa imobiliară

    Noul an universitar şi piaţa imobiliară

    Fiecare început
    de octombrie marchează, prin tradiție, și debutul unui nou an universitar. În
    condițiile în care statisticile clasează România pe ultimul loc din UE în
    privința numărului absolvenților de facultăți, adică 25,6% din populația cu
    vârste cuprinse între 30 și 34 ani, în ultimii ani s-a înregistrat și un regres
    al înscrierilor la licență, primul nivel de studii universitare. De pildă în 2009, erau înscriși peste 870.000 de studenți români,
    pentru ca în anul universitar 2016-2017 numărul lor să scadă la circa 383.000.
    În același timp, e adevărat că România se află pe locul 5 în topul european al
    țărilor cu cei mai mulţi studenți care învață în străinătate.


    Cei care decid să studieze la
    facultate în țară, au de ales între centre universitare importante cum ar fi
    cele din marele orașe: București, Cluj, Iași sau Timișoara. Cum aici sosesc
    anual tineri din mai multe zone, apare o altă problemă : cazarea și
    locurile disponibile din căminele studențești. Sunt suficiente aceste
    locuri ? Despre asta am stat de vorbă cu Alina Simion, președinta
    Asociației Studenților din Universitatea București, una din cele mai valoroase
    instituții de studii superioare din țară. Alina Simion. Universitatea Bucureşti are aproximativ 5300 de locuri disponibile în
    căminele proprii. Acestea se împart către facultăţi în funcţie de numărul de
    studenţi înscrişi la cursuri. Universitatea din Bucureşti are în total peste
    30.000 de studenţi, prin urmare locurile în cămin sunt destul de puţine, iar
    cererea este destul de mare. Evident, numărul locurilor de cazare nu acoperă
    cererea. Cazarea se face în baza mediei. Pe lângă asta, mai există şi criteriul
    social, şi cel medical. Studenţii îşi pot face dosarul şi-l pot depune împreună
    cu cererea de cazare.


    Deși, în ultimii
    zece ani, s-au construit câteva cămine noi, numărul lor e tot insuficient.Căminele Universității București din
    zona Grozăvești, unul dintre cele mai cunoscute campusuri din capitală, sunt
    situate spre vestul orașului, aproape de campusul Regie, cel mai mare din toată
    țară, cu 33 de cămine ridicate aici: 26 aparțin Universității Politehnice din
    București, iar 7, Universității de Medicină. Alte cămine sunt împrăștiate prin
    București, fie în apropierea facultăților, fie spre periferia orașului. În
    afara căminului, soluția la care recurg unii din studenți și familiile lor este
    să închirieze sau chiar să cumpere, în oraș, apartamente sau, mai ales,
    garsoniere. Cererea este atât de mare încât în fiecare toamnă, a apărut un
    adevărat fenomen pe piața imobiliară, după cum aflăm de la expertul în domeniu.
    Radu Zilișteanu: În general, în marile oraşe universitare,
    toamna e marcată de acest fenomen de pe piaţa închirierilor: o creştere a
    cererii, ceea ce conduce la creşteri de preţuri. Este un fenomen care are loc
    de foarte mulţi ani. Însă, anul acesta, el s-a suprapus peste un alt fenomen,
    specific acestei perioade, şi anume faptul că indicele ROBOR la trei luni, la
    care se raportează dobânzile la creditele ipotecare a crescut foarte mult. Asta
    a dus la o accesibilitate mai redusă a românilor la creditele ipotecare. Prin
    urmare, venirea studenţilor în marile centre universitare şi acest acces mai
    greoi la creditele ipotecare – care i-a făcut pe cei care doreau să cumpere
    proprietăţi să închirieze – constituie un cumul de factori care au condus la o
    cerere considerabilă pe piaţa închirierilor şi la creşterea preţurilor la
    chirii. Pentru că a avut loc această mărire de preţuri, sunt studenţi care
    formează grupuri de trei sau patru inşi, închiriind împreună apartamente de
    trei sau patru camere. Astfel costul individual este mai mic.


    Experții estimează că, anul acesta, prețul chiriilor la garsoniere va
    crește cu aproape 20% față de perioadele obișnuite de tranzacționare pe piața
    imobiliară. Dar această soluție e accesibilă doar celor care dispun de bugete
    peste medie, căci pe piaţa liberă, garsonierele se închiriază pentru preţuri
    începând de la 75 de euro pe lună şi ajung la 200 de euro pe lună. Comparativ,
    în campusul Regie, plata căminului pe lună nu depășește 165 lei (35 de
    euro) iarna și nici nu scade sub 115 lei/vara, cca. 24 de euro (pentru cei care
    nu plătesc taxe de școlarizare) și 230 lei/lună vara (49 de euro) și 300
    lei/lună iarna, cca. 64 de euro (pentru cei care plătesc taxe). Tarifele
    căminelor alocate Universității București sunt chiar mai mici.


    Prețurile mari ale chiriilor în
    oraș, dar și faptul că, totuși, numărul locuințelor scoase la închiriere e
    limitat, îngreunează și mai mult accesul studenților la o cazare decentă. Iată
    ce spune despre soluţia închirierii în oraş Alina Simion: Sunt câţiva care îşi permit, însă nu sunt foarte mulţi. Majoritatea
    prietenilor pe care-i cunosc eu stau în cămin. Preţurile sunt relativ OK,
    pentru cei care susţinuţi de părinţi. Dar pentru cei care lucrează, este destul
    de dificil să-şi plătească singuri chiria care e, de obicei, peste 150 de euro
    pe lună. E destul de mult pentru un student ca să plătească pentru condiţii
    decente de apartament. Eu stau în cămin de
    patru ani şi nu-mi permit un apartament sau o garsonieră. Mă întreb anul ăsta,
    după masterat, cum o să mă descurc cu banii. E destul de greu, mai ales dacă se
    întreţin singuri şi trebuie să vină şi la cursuri. Apar probleme fie la
    facultate, fie la muncă. Unora le este foarte greu să se descurce.


    Studenții și-ar dori să închirieze o locuință în oraș și pentru că, în cămine, condițiile de
    locuire și igiena lasă de dorit. Gândaci, șobolani, grupuri sanitare comune…
    sunt probleme care se perpetuează de la an la an. Alina Simion: Din păcate, nu este un secret că au rămas la fel de proaste condiţiile
    de locuire. Pe parcursul anilor, s-a tot încercat – încă se încearcă -
    modernizarea căminelor. Însă, birocraţia existentă la nivel de universitate
    afectează aceste demersuri. Mobilierul e nou, s-au adus şi saltele noi. Nu
    astea sunt problemele, căci de zugrăvit în interiorul camerelor se ocupă
    studenţii. S-au schimbat băile, de asemenea, în Grozăveşti. Dar băile la comun
    sunt, de fapt, principala problemă.



    Recent, a mai apărut o soluție: căminele private.
    Aici, prețurile și condițiile de locuit sunt, undeva, la mijloc între cele
    oferite în campusurile universitare și în locuințele închiriate.

  • Începe un nou an universitar!

    Începe un nou an universitar!

    În România a început un
    nou an universitar, cu aceleaşi probleme ca şi în anii trecuţi – subfinanţarea
    sistemului, locuri insuficiente în cămine şi burse mici. An de an sunt prea puţine locuri în cămine, chiar dacă numărul
    studenţilor scade. Cei care reuşesc să prindă totuşi un pat, în camere de trei,
    patru sau cinci persoane, plătesc destul de mult doar pentru cazare, având în
    vedere că trebuie să-şi acopere şi cheltuielile cu mâncarea şi întreţinerea.
    Căminele de stat sunt variantele cele mai puţin costisitoare pentru studenţi,
    fiind chiar de patru ori mai ieftine decât cele private, unde tarifele depăşesc
    adesea 500 de lei (circa 110 euro) pe lună. În acest context, atât părinţii,
    cât şi tinerii atrag atenţia că una dintre cele mai serioase probleme este cea
    a burselor aproape simbolice.

    Şi Alianţa Naţională a Organizaţiilor
    Studenţeşti din România trage un semnal de alarmă asupra celor mai
    importante probleme cu care se confruntă învăţământul superior din România în
    acest moment: corupţia şi subfinanţarea. Studenţii îşi doresc să înveţe în
    universităţi curate, în care faptele de corupţie să nu îşi găsească locul şi
    unde termenii de plagiat şi şpagă să nu fie toleraţi – se arată într-un
    comunicat de presă al Alianţei. Totodată, ei cer ca bursele să acopere cheltuielile
    lunare de cazare şi de masă, locuri în cămine suficiente pentru toţi cei care
    solicită acest lucru şi reduceri pentru transport asigurate pentru toţi
    studenţii.

    În acest an, concurenţa cea mai mare a
    fost la Academia de Studii Economice din Bucureşti pentru cele 11 facultăţi.
    ASE-ul a scos la concurs pentru admitere 3 mii de locuri finanţate de la buget
    şi 2.600 de locuri cu taxă. Pentru anul universitar 2015 – 2016, cele 19
    facultăţi de la Universitatea din Bucureşti au pus la dispoziţia candidaţilor
    4.450 de locuri la buget şi 4 mii de locuri la taxă. La rândul său,
    Universitatea Politehnică aşteaptă, la cele 15 facultăţi, 5 mii de studenţi. Ca
    o premieră pentru anul acesta, studenţii din Cluj, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti
    au posibilitatea să studieze, timp de un semestru sau un an, într-un alt oraş,
    în cadrul unui program de schimb de experienţă. Masa şi cazarea pentru cei care
    optează să se înscrie în program sunt asigurate de instituţiile de învăţământ.

    Pe de altă parte, Guvernul de la Bucureşti a aprobat, prin ordonanţă de
    urgenţă, menţinerea în sistem, pentru încă un an, a cadrelor universitare fără
    doctorat, pentru a nu agrava lipsa cadrelor didactice din învăţământul
    românesc.

  • Populaţia României, în curs de îmbătrânire

    Populaţia României, în curs de îmbătrânire

    Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen în creştere, arată studiile de specialitate care avertizează că numărul tot mai mare de vârstnici prezintă provocări semnificative pentru sistemele de asistenţă socială, de pensii şi de sănătate, atât în ţările în curs de dezvoltare cât şi în ţările dezvoltate. Tinerii de mâine, tot mai puţini, vor avea de susţinut tot mai mulţi vârstnici. Eurostat arată că, în următoarele decenii, mai mult de o treime din populaţia Europei va avea peste 60 de ani.



    Şi în România ritmul de îmbătrânire a populaţiei se va accentua odată cu scăderea natalităţii șşi cu creşterea longevităţii, conform raportului România îmbătrâneşte — Provocări şi soluţii”, lansat recent de către Fundaţia Friedrich Ebert România. Ponderea persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani din România este de 16,1%, conform recensământului din 2011. Proiecţiile arată că până în 2050 numărul persoanelor în vârstă va creste şi mai mult. Fundaţia Friedrich Ebert, prin proiectul România îmbătrâneşte” (realizat de jurnaliştii Laurenţiu Diaconu Colintineanu şi Ioana Moldovan) a încearcat să afle ce se ascunde în spatele cifrelor şi datelor statistice, care sunt poveştile de viaţă ale bătrânilor.



    Ioana Păunescu are 101 ani şi a fost prima femeie inginer electromecanic din România. A trecut prin două războaie mondiale, iar la 73 de ani s-a căsătorit a doua oară pentru a nu fi singură: “Amândoi eram văduvi şi ne-am înţeles ca să nu fim singuri. 28 de ani avem în momentul de faţă (de când ne-am căsătorit ). Avem amândoi aceeaşi vârstă de 101 ani împliniţi. Au fost ani normali. Acum o ducem mai greu pentru că soţul are Alzheimer, aşa că trebuie să am grijă de el. Nu mai vorbeşte, deci nu mai putem discuta. E greu. Am ajutoare pentru că nu mai put să gătesc singură, nu mă mai ajută nici mâinile, nici picioarele. Nu pot să-mi ţin echilibrul şi să merg nesprijinită”.



    O altă categorie de bătrâni sunt cei îngrijiţi de ceilalţi membri ai familiei. Laura Tudor are 52 de ani şi viaţa ei s-a schimbat complet atunci cand mama ei, în vârstă de 89 de ani a căzut şi a suferit o fractură de col femural, fiind imobilizată la pat. Nu şi-a permis să angajeze pe cineva să aibă grijă de mama ei, deci îşi împarte timpul, în fiecare zi, între datoria faţă de părinte şi datoria faţă de propria sa familie: E destul de greu pentru că îmi ocupă destul de mult timp având şi serviciu, având şi eu familia mea. E destul de greu să le fac pe toate. Avem două apartamente, din fericire, pe acelaşi palier la bloc şi pot să am grijă de două case în acelaşi timp. Ne-am gândit să apelăm la un ajutor, ne-am făcut socotelile şi ne-am dat sema că nu este posibil neavând mulţi bani. Aşa că fac eu ceea ce se poate. O ajut din punct de vedere fizic. Probabil că ar avea nevoie de cineva care să stea mai mult de vorbă cu ea. Eu nu mai am nici răbdarea şi din timpul să fac acest lucru. Mă afectează psihic mai mult decât fizic pentru că eşti în faţa unei degradări progresive, lente şi iremediabile şi care are un singur sfârşit..”



    În România există doar 131 de cămine pentru vârstnici cu o capacitate totală de 7.152 de locuri. Petru Rotarciuc are 63 de ani şi locuieşte într-un cămin de îngrijire din comuna Leorda, judeţul Botoşani. Personalul instituţiei numără o asistentă şi două infirmiere la aproape 70 de persoane ce necesită îngrijire. Cu puţinul din cămin, omul este împăcat: Am rămas fără serviciu, în primul rând. Unde mă duceam să mă angajez mi se spunea că sunt în vârstă.. Nu am avut cu ce să plătesc apartamentul şi am rămas pe stradă.. Am stat un an şi ceva pe stradă. Mergeam încolo şi încoace până când cineva de la Consiliul Judeţean mi-a făcut actele şi m-a adus aici la centru. E mai bine aici, decât pe stradă.. în vânt.. în ploaie. Aici am un acoperiş iar când o să ies la pensie tot aici o să stau.. cât oi mai avea zile. Am fost căsătorit, soţia a decedat, am trei copii, dar au plecat, unde şi cum, nu stiu nimic… I-am căutat dar nu i-am găsit.. Mi-e dor să-i întâlnesc.. N-am nevoie de nimic… numai să-i văd, să stau şi eu de vorbă cu ei..”



    Raportul “România îmbătrâneşte” are şi date optimiste: rata sărăciei persoanelor vârstnice (peste 65 de ani) din România s-a redus de la 65% în 2007, la 35% în 2013, dar tot se menţine la aproape dublu faţă de media UE care este de 18%. Un alt lucru pozitiv a fost introducerea pensiei minime garantate în 2009 de 356 de lei, deci avem aproape jumătate de milion de beneficiari dintre care 123 de mii sunt pernsionari din rândul agricultorilor aflaţi la limita subzistenţei. Cu toate acestea avem motive de îngrijorare, este de părere Victoria Stoiciu, coordonator programe Fundaţia Friedrich Ebert: În continuarea avem una dintre cele mai mici pensii de stat din Uniunea Europeană şi una dintre cele mai mici rate de înlocuire ( raport dintre pensia medie şi salariul mediu). Un alt motiv de îngrijorare este o polarizare foarte mare în interiorul categoriilor de pensionari. Avem 81% din totalul pensionarilor care aveau în 2009 pensii mai mici de 1.000 de lei pe lună. Avem un sfert din pensionari cu pensii sub valoarea coşului de consum lunar, adică pensii mai mici de 444 de lei. 40% dintre pensionari, adică două milioane, au pensii sub nivelul minim de subzistenţă care este calculat la 587 de lei în 2014 de către INS. O altă categorie deosebit de vulnerabilă sunt pensionarii agricultori unde 98 % dintre ei au pensii sub valoarea nivelului minim de subzistenţă.”



    Problema lipsei îngrijirii la domiciliu, lipsa locurilor în centrele de plasament pentru bătrâni, dar şi a personalului specializat din centrele de stat, preţurile mari pentru pensionarii bolnavi care ar dori să locuiască într-un astfel de centru, dar în sistem privat, sunt doar câteva aspecte care caracterizează nivelul de trai al bătrânilor din România.