O
fetiţă româncă
din Nisa apucă să răspundă la telefon, în noaptea de joi spre vineri. Este
bunica din România, îngrijorată de cele petrecute la Nisa. Copila nu ştia
nimic, dar cum află ce s-a întâmplat spune cu candoarea vârstei: Deci, din
cauza asta se aud artificii, dar nu vedem artificii.
Aceasta era starea de
spirit a Franţei şi a prietenilor ei în ziua de 14 iulie, în orice zi de 14
iulie: sărbătoare şi artificii. Asta făceau şi cei reuniţi, în mod tradiţional
pe celebra Promenade des Anglais, sărbătoreau ziua ţării lor şi se bucurau de
focul de artificii. În primăvară, acolo se petrece Carnavalul de la Nisa, cu
mai multe zile de ceremonii vesele şi multe focuri de artificii. Promenada
Nisei este de secole un loc al bucuriei celebrării şi al focurilor de artificii
primit cu bucurie de cei mari, dar mai ales de cei mici, copiii de oriunde în
lume.
Numai o minte bolnav de malefică poate gândi că o astfel de bucurie poate
fi strivită cu un camion uriaş, lăsat să ajungă în mijlocul sărbătorii pentru
că a pretextat că transportă îngheţată. Şi, totuşi, această idee înfiorătoare
ipoteză a devenit realitate în acest 14 iulie: un camion de zeci de tone este
condus cu viteză în mijlocul oamenilor adunaţi pe legendara Promenade des
Anglais din Nisa. Oamenii au fost zdrobiţi de-a valma, indiferent de vârstă şi
religie, în ceea ce statistica apreciază a fi cel mai sângeros atac comis de o
singură persoană. Desigur, le rămâne anchetatorilor sarcina de a confirma aceste
clasamente care, oricum, rămân în urma înfiorătoarei simbolistici a acestei noi
crime colective denumită terorism.
Coasta de Azur şi capitala sa, Nisa, au
rămas în istoria omenirii ca un loc exotic, unde englezii au inventat turismul
şi milioane de oameni au petrecut clipe memorabile. Nisa, Monaco şi alte locuri
ale Coastei de Azur sunt sinonime cu celebritatea, faima, farmecul, frumuseţea,
romantismul, pasiunea, petrecerile strălucitoare. Scriitorii au venit aici
dintotdeauna şi au scris chiar romane poliţiste, cu crime livreşti. Coasta de
Azur, să nu uităm, este dincolo de Mediterană de Maghrebul nord-african, iar
istoria a creat legături multe şi puternice între cele două ţărmuri, cel
arab-african şi cel francez-european. Mulţi locuitori ai lumii mediteraneene
şi-au aflat pe Coasta de Azur scăparea şi o viaţă mai bună, fiind bine şi cu
căldură primiţi în această lume plină de lumină.
Coasta de Azur este o lume a
bucuriei şi a înţelegerii depline între oameni, un ultim colţ de paradis din
Europa. De aceea, oribilul atac din 14 iulie capătă multiple şi dureroase
semnficaţii, ivite din mintea bolnavă care a închipuit şi realizat toate
acestea, dar şi din tot ce a însemnat Nisa pentru oameni şi civlizaţie.
În
starea de spirit sau chiar oficială din Franţa, nimeni nu s-a îndoit, din prima
clipă, că este vorba de un atac terorist de sorginte islamică, comis într-un
mod inedit de care numai demenţa Daech poate fi capabilă.
De un an şi jumătate,
Franţa înregistrează premiere dureroase. Întâi este măcelărită o întreagă
redacţie, apoi Parisul este răvăşit de scene de război, iar acum un camion este
aruncat cu viteză peste o mulţime de oameni fără nicio şansă de apărare. Au
fost depăşite toate limitele şi, cel puţin în Franţa, se poate întâmpla orice.
Mai ales că au fost pierdute toate bătăliile din războiul pe care Statul
Islamic le-a declarat statului francez prin masacrul Charlie Hebdo, în urmă cu
un an, 6 luni şi 7 zile de însângerata zi a Franţei de la Nisa.