Peste o treime dintre copii din România trăiesc
sub pragul sărăciei, cu mari diferenţe între urban și rural în ceea ce privește
drepturile de bază – sănătate, educație, condiţii de trai, arată un raport al organizației Salvați
Copiii, realizat
împreună cu Avocatul Poporului, privind drepturile copilului în România, în
2019. George Roman,
director programe Salvaţi Copiii:
Cifrele cuprinse în
Raportul nostru arată o situație de urgență, în ceea ce privește respectarea
drepturilor copilului. Pur și simplu am ajuns într-un moment în care nu mai putem continua așa și
ar trebui să luăm în considerare date care dovedesc fie o sărăcie
persistentă, fie o subfinanțare cronică pentru sistemul de protecţie socială şi sistemul de educație, dar și o indiferență în investițiile cu
privire la sănătatea copilului. E important să reținem faptul că în România se
investește de două ori mai puțin la aproape toate capitolele, în raport cu
media la nivel european, și sunt date care par să indice mai degrabă
situația unei țări din Asia, din Africa sau America de Sud. Şi nu exagerez când
spun asta. De exemplu, în România, în fiecare an, părăsesc sistemul de
învățământ primar și sistemul gimnazial în jur de 30.000 de copii și, într-o
generație de copii care străbat învățământul obligatoriu, avem cam 350 de mii
de copii pe care-i pierdem. Ei nu mai revin în sistemul școlar. Este o cifră
foarte mare și îngrijorătoare.
Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în Uniunea
Europeană, cu o rată a mortalității de două ori mai mare decât media Uniunii
pentru populația între 0-19 ani. Situaţia este gravă și în privința
mortalității infantile, deşi organizaţia Salvați Copiii implementează, pentru
al nouălea an consecutiv, cel mai amplu program național de dotare a
maternităților cu aparatură medicală.
George Roman: Avem
o mortalitate de 6,5 la mia de nou născuți, la nivel național. Insă sunt județe
(de ex.Tulcea) care au înregistrat, în 2018, aproape 16 copii decedați la mia
de nașteri. Așa ceva se întâmplă în alte țări din alte continente, nu din
Europa. In privința protecției sociale, cheltuielile sunt atât de reduse încât
am ajuns la 14 procente, când media europeană este de 28%. De pildă, numai
pentru servicii sociale noi cheltuim cam 0,6% din PIB când media este de 2,7 în
UE. Deci, pentru serviciile sociale, destinate în special familiilor cu
probleme sociale în care se regăsesc mulți copii, noi cheltuim de 4,5 ori
mai puțin . Nici măcar nu avem cum să știm cât de grave sunt situațiile de
sărăcie din mediul rural, pentru că nu avem asistenți sociali într-o treime din
localități.
Raportul realizat de organizaţia Salvaţi Copiii mai arată că peste
150.000 de copii din România merg seara la culcare flămânzi, e vorba
doar de copiii care trăiesc în mediul rural. Cei mai expuşi riscului
sunt copii cu doi sau mai mulţi fraţi, atrage atenţia George Roman:
Unul din cinci copii, în acest moment, în Romănia trăiește în condiții
de deprivare materială severă, ceea ce înseamnă că familiile nu le pot asigura
hrana suficientă, un loc constant unde să trăiască, nu au bani de încălzire. Apărem în statistici, de pildă, cu privire la mamele tinere, copii
cu copii. Un fenomen foarte îngrijorător pentru noi. Avem 17 000 de
minore, în fiecare an, în România, avem de fapt 34 de mame tinere până în 19
ani, la mia de adolescente. Cunosc 8 state africane care au sub 34 (
Rwanda, Kenya, Burundi, Gibuti, Botswana, tot Magrebul, Maroc, Algeria, Libia),
țări care au între 15 și 30 de mame tinere la o mie de adolescente. Nici nu mai
intrăm nici în clasamentele europene, pentru că media e undeva pe la 8-9, iar
noi avem 34, noi și cei din Bulgaria.
În România există însă şi iniţiative care încearcă să îmbunătăţească
educaţia în şcoli. Școala Ferdinand din Bucureşti este una dintre școlile incluzive din România.
Toţi copiii de aici sunt tratați la fel, indiferent
de etnie sau de problemele de sănătate. Este un exemplu de şcoală cu clase
moderne şi prietenoase, metode atractive
de predare şi activităţi extraşcolare, cursuri de programare, de învăţare a
matematicii cu ajutorul tabletelor şi a tablei interactive, dans, teatru,
grădinărit. Slaba finanțare a sistemului de educație nu a descurajat-o pe
directoarea acestei instituţii, Violeta Dascălu, să ducă proiectele la
bun sfârșit:
Noi am plecat dintr-o zonă
destul de gri, dintr-un spațiu în care abandonul școlar era destul de ridicat,
prin anii 2009 era cam pe la 6,5%. Comunitatea noastră este foarte
diversă, etnie romă 23%, un procent destul de ridicat de copiii săraci,
copiii cu părinţi plecaţi în străinătate sau cu părinţi cu pregătire precară
sau familii dezmembrate sau monoparentale. A trebuit să facem faţă acestei
situaţii. Campania « Hai la şcoală » a fost primul punct de la care
am plecat. Am învăţat să lucrăm altfel cu copiii, am intrat în nişte proiecte
europene pe reducerea abandonului şcolar, am lucrat mult pe zona nonformală,
deci parteneriate cu foarte multe ONG-uri sau instituţii de învăţământ
superior. In ultimii doi ani am investit mult în pregătirea cadrelor didactice
şi în crearea unei stări de bine în şcoală, care ne face să ne simţim
bine cu profesia pe care am ales-o şi mai ales cu felul în care ne
raportăm la copii.
Relaţiile sunt sănătoase, frumoase, deschise, părinţii vin
către şcoala şi am făcut din ei un partener redutabil şi permanent
cu care facem proiecte împreună. Ultimul proiect la care lucrăm acum este legat
de formarea profesională în parteneriat cu VIA University College
din Danemarca.. Avem şi o grădina foarte frumoasă, este o clasă în aer liber,
avem teren de sport şi toate spaţiile noastre sunt accesibile tuturor
copiilor. Scoala noastră este deschisă 7 zile din 7. Am redus foarte mult
abandonul şcolar, în toamna aceasta nu au mai rămas decât 6 copii are nu vin la
şcoală.
Directoarea Scolii
Gimnaziale Ferdinand din Bucureşti, Violeta Dascălu, a transformat această școală de cartier, cu
elevi proveniți din medii defavorizate și abandon uriaș, într-un model de
educație, motiv pentru care, în 2017, a primit din partea Ambasadei SUA la București
premiul Femei curajoase.