Apariţia în pieţe a căpşunelor şi cireşelor din producţia
internă înseamnă că a venit
şi vremea primelor dulceţuri din acest an. În această ediţie ne vom opri asupra dulceţii de cireşe, care
nu necesită un timp îndelungat de preparare şi nici o procedură complicată. Avem
nevoie de 2 kg de cireşe fără sâmburi şi de 2 kg de zahăr. Dacă cireşele sunt
dulci, atunci putem reduce cantitatea de zahăr la 1,5 kg. Ne mai trebuie zeama
de la două lămâi. În vasul în care va fierbe dulceaţa, punem cireşele, fără
codite şi fără sâmburi, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru pentru
două … trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Stoarcem cele două
lămâi, iar zeama o turnăm în vasul pe care îl punem la foc mic. Amestecând din
când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la
temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când
dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă
de dulceaţă pe o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci
dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată
apoi în borcane lăsându-se un spatiu de circa două degete, se pun capacele, iar
borcanele sunt supuse procesului de sterilizare.
O
delicatesă este dulceaţa de cireşe amare. Spre deosebire de cireşele dulci,
cele amare sunt mai mici şi cu un gust acrişor-amărui. Cireşele amare se numără
printre fructele cu un ridicat nivel de antioxidanţi, perioada lor de recoltare
fiind luna luna iunie. Modul de preparare este asemănător cu al celorlate
dulceţuri de cireşe, roşii sau albe. Referindu-se la dulceaţa de cireşe amare,
un jurnalist şi fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton Roman,
sublinia: Foate rafinată mândrie a marilor case moldovene şi valahe,
dulceaţa de cireşe amare (ca şi cea de nuci verzi) e o perlă strălucitoare a
bucătăriei elegante româneşti.
