Tag: Capra

  • România la ea acasă: Adeţ di Anlu Nău

    România la ea acasă: Adeţ di Anlu Nău

    Aho, aho, cilimean’i şi fraţ,/Sideţ niheamă ş-nu mânaţ,/Ningă bol’i v-adunaţ/Zborlu s-n’I avdzăt” easti grita ţi savdi nai cama multu di Anlu Nău la român’i. Vinim cu “Pluguşorlu”, tra s-vă urăm tihi, sănătate şi prucukie!


    Urari tradiţională, pluguşorlu ălu ţăni tu bană scenariul ritualic a unei invocari măyipsiti cu sumstrat agrar. Easti totăna spus deadun cu aurlări, plăscăneri di cămăşicu şi ihadz di cluputici, ama alithiul plug, traptu di boi, fu alăxitu cu kirolu di un plug miniatural, ma lişor ti purtari, ica di buhaiul cari imită aurlarea a bol’ilor. Textul a pluguşorlui ş-kiru ază caracterlu di incantaţie maghică. Aleaptă tru un ritmo iruşi spus, urarea agiundzu s-hibă tut cama hărăcoapă, ma cu nădii, anda s-aproaki di bitisită.


    Di Anlu Nă, tru nicukiratili tradiţionale, ama nica şi tru căsăbadz, s-ţăni adetea a ceatilor ţi alagă di casă, casă, nica şi pi geadei, dili spun adeţli străauşeşţă. Surla, Pluguşorlu, Capra ica alăgarea cu Ursa suntu maşi ndauă di nai ma muşeati adeţ, ţănuti dit pap-străpap.





    Tru horli bucovineani easti arada căbubuşarl’i” s-alagă tru parei, cari adună personaji mascati: ursa, capra, căl’iuţl’ii, ţerghil’i, uruţl’ii, muşeaţl’i, dalaţl’i, yeaţărl’I, ursarl’ii, bunghierl’ii etc.


    Alăgarea cu Ursa s-faţi maşi tru Moldova, di Anlu Nău. Ursa easti spusă di un gioni ţi poartă pi cap ş-di anumira chealea a unăl’ei pravdă, armătusită pi ningă urecl’I cu ciucuri aroşi. Masca easti cumăndusită di un ursar”, ţi au ningă el’I muzicanţă şi deapoa, ună parei di personaje (ntră cari poati s-hibă un cilimeanu tru rolu a pul’ilui di ursă”). Tru băterli a tămpaniloru pi iholu a aşuiratlui şi agiutată di ună ciumagă, masca băndureadză și imită ceapili ligănati și sacadati a ursăl’ei, ţi bati vărtosu loclu cu tălkili. Semnificația easti purificarea și fertilizarea a loclui tru năulu an. Easti ipoteza că la orighinea a aiştei adeti vrea s-hibă un cultu traco-ghetic. Eugen Amaria, cari cumănduseaşti pareia ţi colindă cu Ursa, dit hoara Preuteşti, judeţlu Suceava, nă pirmitusi ti aestu agioc:




    Cu agioclu a Ursăl’ei Gioclu a Ursăl’ei easti aestă turlie: intră tru sţenă oamin’i armătusiţ tru ursă, ursili, pi coati ş-dzănucl’i, s’mută ndzeană (pi dauă cicioari), mor, dapooa s’discântă ursa, nyie şi deapoa gioacă şi iasi dit scenă. Him 13 di oamin’i, deadun cu aţel’i cari fac muzica. Stran’ili suntu căsuti di noi dit kel’i di oaie, cathi un participantu ş-adară stran’ilu a lui cum va, iara muzicanţăl’i suntu tru stran’e populari tradiţionale. La noi s-alagă cu colinda dit 31 di andreu până tru anlu nău. S-avină spiritili arali cu nădia ta s-yină alti ma buni, cundil’inda treaţirea dit un anu tru alantu.


    Cosmin Rusu, membru a pareiil’ei Străjerl’ii dit Dolheşti — Suceava, colindă reprezentânda personajlu a ghiftului” tru ună altă parei di colindatori dit Bucovina şi nă exighisi:



    Vinimu cu Capra, Gioclu a măştilor, Gioclu a ursilor, Gioclu a Ghifţăloru, ţi ăl’i părăstisescu mini, un giocu tradiţional românescu ţi ălu ţănemu di la străpăpăn’i. Easti un giocu a sărbătorlor di iarnă şi aşteaptă ta s-yină iarna.Unăoară cu vinita a ghifţăloru, yinu şi sărbătorle.


    Nruregistrari colinda cu capra


    Alăgarea cu Capra ţăinie, di arada, di Cărciun până Anlu Nou. Măştile cari yilipsescu Vicleim personaje bibliţi suntu alăxiti tora di masca a unăl’ei goală pravdă, a curi numă s-alăxeaşti di la ună regiune la alanta: ţerb tru Hunedoara, colindă cu capra ica ţurca tru Moldova şi Ardeal, boriţă (di la bour) tru Transilvania di sud. Tru Muntenia şi Oltenia, capra easti spusă brezaia” (dit cauza trufăţişării pestriţe a măştii), şi adetea s’practică maxus di Anlu Nău. Capra s-adară dit un lemnu şcurtu, pilikisitu pi turlia di cap di capră, cari s’anvăleaşti cu carti aroşe, pisti cari s’bagă ună altă carti, lae, minutişu tăl’eată şi neali neali adraată, ica s’alikeaşti ună keali subţăre cu peru pi ea. Cercetătorl’ii lugursescu că agioclu a caprăl’ei, ama şi alte manifestări a măstiloru zoomorfe (căiuţii — ficiori travestiţ tru cal’i, ţurca — masca di tbou), andămusiti tru horli românesti tu kirolu a Cărciunlui dipunu ditu ţeremoniile sacre arhaiţi ncl’inati a moartil’ei şi ti xanaanyearea a divinitatil’ei.





    Ună adeti pitorească s-ţăni Cavnic, tru judeţlu Maramureş. Aoa ahurhindalui di la Crăciun şi până tru aurhita a meslui yinaru, cându oamin’il’I sărbăturisescu “Cărciunlu aţel auşu” tra atea că tin’iseaşti tamam adeţl’I ţi şă ştiu di multu kiro cându Amintarea a Hristolui eara nsimnată tu călindarea di rit vecl’iu, colindă Brondoşii. Cari suntu brondoşii nă spune Ioana Petruţ , managerlu a Casăl’ei di cultură dit Cavnic: Track:Să spune că tru tricutlu kiro avinară tătarl’ii, cari avea vinită aoa, Cavnic, tru 1717, iara tru dzălile a noastre alungă spiritili arali. Aşi spun oamin’il’i a loclui că l’i-aspăreara (tătarl’i) şi fudziră că nu ştea cari l’-atacă şi di atumtea easti aestă adeti. Armasiră până tru dzălile a noastre aeşţă mascaţ şi colindă casile şi căl’iurli. Majoritatea a ficiorloru au stranje di Brondoşi.


    Tru prota dzuuă a nălui an, s-alagă cu Pluguşorlu ” şi cu Surla”, adeţ ţi u spunu prucukia şi birikeatea tra nicukirata a aţilui ţi aproaki culindarl’i. Să spuni că aţel’I cari nu aproaki pareili di culindari va s-aibă kindinu şi ftuhie tru anlu ţi yini.




    Autor: Ana-Maria Cononovici


    Armânipsearea: Taşcu Lala


  • Sărbători în fel şi chip

    Sărbători în fel şi chip

    Trecerea dintre ani este un
    moment pe care fiecare ţară îl marchează cu fast, dar şi cu obiceiuri
    specifice. Dincolo de mâncărurile tradiţionale, diferite de la ţară la ţară,
    există datini ce s-au păstrat şi care sfidează modernitatea. În Grecia se sparg
    farfurii, pentru ca anul nou să fie bogat, în Danemarca se spune că dacă te
    trezești cu multe obiecte vechi de veselă la ușa casei ești norocos și ai muți
    prieteni. Şi tot aşa.


    Nu mai puţin colorate sunt sărbătorile românilor. De Anul Nou, în
    gospodăriile tradiţionale, dar chiar şi în oraşe, se păstrează obiceiul cetelor
    ce merg din casă în casă, respectiv pe străzi, cu Sorcova, Pluguşorul, cu Capra sau cu Ursul.


    Din seara de 31 decembrie pornesc prin sate cetele de colindători costumaţi
    pentru a speria spiritele rele. În satele bucovinene se obişnuieşte ca
    mascaţii să umble în ceată de personaje: ursul, capra, căiuţii, cerbii,
    urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Umblatul cu Ursul
    este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău
    purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu
    ciucuri roşii. În zgomot de tobe şi fluier şi sprijinită într-un ciomag, masca
    mormăie și imită pașii legănați ai ursului. Semnificația este purificarea și
    fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei
    s-ar afla un cult traco-getic.


    Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile
    care evocă la Viclaim personaje biblice sunt înlocuite acum de masca unui
    singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în
    Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour)
    în partea sudică a Transilvaniei. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită
    brezaia (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică
    mai ales de Anul Nou. Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de
    cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă
    hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu
    păr pe ea. Cercetătorii presupun ca dansul caprei provine din ceremoniile sacre
    arhaice închinate morţii şi renasterii divinităţii.


    Un obicei pitoresc este păstrat la Cavnic, în judeţul Maramureş, unde începând de la Crăciun
    şi până la începutul lunii ianuarie, când oamenii sărbătoresc Crăciunul cel
    bătrân, colindă Brondoşii. Se spune că aceştia i-ar fi alungat pe tătari, care
    veniseră la Cavnic, în 1717. Dar astăzi menirea lor este tot să alunge spiritele
    rele.


    În sudul ţării, anul începe cu colindul Brezoaielor, după cum am aflat de
    la Ştefan Costel, sătean al comunei Domneşti, judeţul Ilfov: Noi,
    Brezoile, intrăm în casele gospodarilor din comuna Domneşti, la începutul lunii
    ianuarie, pe data de 1 a fiecărui an, ca să speriem duhurile rele din case. Cu
    ocazia asta noi am încercat, după zeci de ani să reînviem acest obicei, pentru
    că de-a lungul anilor, se pierduse în negura timpului. Acum o echipă din comuna
    Domneşti şi-a propus să adunăm copii şi să-i învăţăm ca să ducă aceste
    obiceiuri străvechi mai departe. Brezoile nu sunt un număr fix, pot să
    participe toţi cetăţenii urbei. Costumele specifice ale Brezoii sau Dumalu, cum
    se mai zice la noi, sunt aceste zdrenţe, clopote, chipuri cu pene.


    Din decembrie până pe 6 ianuarie, la Luncaviţa, în judeţul Tulcea pornesc
    cetele de Moşoaie. I-am întâlnit şi noi, la Muzeul naţional al satului Dimitrie
    Gusti, din Bucureşti şi am aflat cum măştile sunt pregătite tot anul, de la profesor
    Marcu Trandafir Acest obicei este o tradiţie locală de la
    Luncaviţa de Tulcea. Masca aceasta este confecţionată dintr-o plantă înrudită
    cu bostanul. Dar bostanul are miezul pentru plăcintă, iar planta asta (cătrun)
    are doar seminţe. Înainte tineretul le folosea pentru măşti de Moşoaie, iar
    bătrânii le foloseau la culesul viei: o parte se tăia şi se făcea ca un ibric,
    de turnat mustul, iar o altă cătrună tăiată deasupra şi cu vrejul drept se
    folosea ca pâlnie. Ei, aţi văzut că la Moşoaie au nasul întors şi ca să fie
    aşa, oamenii le suspendă pe ceva şi în momentul în care cresc vrejul acela se
    întoarce.


    Aşa urâte sunt Moşoaiele că spiritele rele fug de lângă casa omului, iar
    dacă nu merge cu urâţenia, Moşoaiele au şi măciuci din papură şi bat spiritele
    rele.


    În prima zi a noului an, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova,
    obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care
    primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători
    vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.